Dumnezeu şi oameni buni

Teo, băiatul lui tata

Patru aprilie e ziua în care mama
m-a făcut pe un pat de flori
o zi
de miercuri
luminată de cireşii ce plesneau de culoare
tata era dus la cârciuma din sat
să-şi mai înece amarul în vodca de 33 de grade
primită pe datorie până la salar
din când în când scăpa printre dinţi
ultima înjurătura învăţată de la bunicul
dus şi el cu o zi înainte de paşti
"futu-i amarul măsi de viaţă" şi
după câteva înghiţituri
de vodcă cu mâinile aşezate peste piept
îşi aştepta moartea de parcă
serviciul de urgenţă ar lucra numai pentru el

tata era un om bun
milostiv şi cumsecade
după ce golea jumătate din sticla cu vodcă

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din carte, atlantida din suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clandestin prin copilărie

Copiii întorc istoria pe dos caută
se caută printre visele oamenilor mari
nu pricep ce-au vrut să facă aşa departe de casă
în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici
toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura
fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă trec
toate cuvintele lumii cuvântul mamă
îi şterge şi lui Dumnezeu fruntea oameni
buni istoria mai are o şansă ridicaţi-vă-n
picioare se naşte un copil

poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copiii (18 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anahata

pe puterea dragostei mă reazem mereu
ea ştie să ierte să adune minuni
să defrişeze drumuri către Dumnezeu
să se înconjoare doar cu oameni buni.

iubirea e lumina din carne şi sânge
naşte credinţă la o vârstă precoce
cu puterea ei duşmănia învinge
mereu împodobită cu podoabe baroce.

iubirea mă uneşte cu cerul şi pământul
cunună de stele împleteşte pe tâmple
temperament suav domoleşte cuvântul
chakra inimii doar cu splendori se umple.

cântecul inimii îl răspândeşte vântul
îmi dezvoltă iubirea îmi aduce alintul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venirea celestă a Fiului lui Dumnezeu

Sus, la munte, prospeţimi trecute
Se preschimbă- n frigul veşnic,
În crengişul de la poale, - i primavară,
Miezul nopţii tace, ca un sfetnic.

Pârâiaşe murmură- n neprihănire,
Pe sub crengile, de ger, momite,
Sufletul se- aude, curge- n ditirambe,
Dezmorţit, din chinurile sfinte.

Fumul greu încet se risipeşte,
S- a inscris în psalmi o primăvară,
Alungând din gânduri focul ce-amărăşte
Nesocotinţa păcatelor de-odinioară.

Ici -bucurii, dincolo, poate, - i tristeţe,
Reinviind din soare, şi adormind în nimburi,
Aşa sunt sufletele cu pecetea
Cereştilor ofrande pe- a lor chipuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumul Plevnei

Iar pe drumul care duce
de la Dunăre spre munte
Trec românii zi şi noapte
către Plevna, merg şi vin.
Vesele batalioane
cu maiorii lor în frunte,
Şir de care cu provizii
schilăviţi în haine crunte
Scârţâit şi chiu, şi tropot
pe-acel drum de oameni plin.

Într-acest pestriţ amestec,
scoborând pe dealuri, iată
Pe-un răzor s-oprise-n cale
o bătrână şi gemea,
Cu desagii goi pe umeri,
semn de-o cale-ndelungată.
Iar din văi, urcând alene
se vedea venind o ceată
De drumeţi din ţara noastră

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul Lui Iisus

(Crăciunul nevaccinaţlor)

Măi oameni buni, eu nu mai ştiu,
Dar cred că toţi suntem nebuni:
Păi, mai avem noi suflet viu,
Sau mirosim a mortăciuni?

Am devenit ai nimănui
Sau ce s-a întâmplat cu noi?
Închidem uşa orişicui
De parcă ar veni război.

Cum s-a ajuns până aici?
Şi cât? Şi cât vom îndura?
Ca-n măşti de iască şi urzici
Să nu putem a respira.

O, lume vai!... De ce tot taci?
Şi tot înghiţi... Da! Până când?
De Sărbători mereu să zaci

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile

Motto: "N-ai cum să te pierzi, şi nici să greşeşti
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primeşti"...

Fericit omul bun, şi frumos, şi curat
Iisus Hristos şi pentru el S-a rugat

Pe Muntele Măslinilor şi pe Cruce
În urletele gloatei năuce.

Fericit cel ce pierde totul în viaţă
Avere, trufie măreaţă –

Dar nu şi credinţa în Domnul Iisus
Care pe toţi ne iubeşte nespus.

Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.

Ea trupul şi sufletul şi-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine, România

Dacă toţi protestatarii s-ar pleca în rugăciune,
N-ar mai fi atâta ură şi ar fi vremuri mai bune.
Dacă toţi ce urlă-n stradă, L-ar chema pe Dumnezeu,
N-ar mai fi o debandadă, n-ar mai fi atât de rău.

Dacă ar fi unitate şi iubire pe pământ,
Ar fi mare părtăşie în Hristos Domnul cel Sfânt.
Dacă nu ar mai fi ură, ar fi totul mai frumos,
Ar fi numai prietenie, prietenie în Hristos.

Din păcate nu-i aşa, şi e foarte dureros...
Oameni nu se iubesc şi nu-L caută pe Hristos.
Este multă duşmănie şi atâta propagandă...
Un popor dus în robie ce aleargă spre osândă.

Oameni buni, nu protestaţi, că nu rezolvaţi nimic!
Pe genunchi voi vă plecaţi şi rugaţi-vă un pic!
Asta-i arma biruinţei împotriva celui rău,
Pentru tine, România, azi, a vorbit Dumnezeu.

poezie de Nichifor Nicu (3 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când cunosc un om bun trăiesc sentimentul minunat că l-am îmbrăţişat pe Dumnezeu... Iar în ultimul timp simt că Dumnezeu mă ţine numai în braţe!

Irina Binder în Insomnii (15 iulie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deal

toamna oxidată din talant în plămân
musca beţivă roită pe buză
principiile trecerii rămân

se pleacă mai devreme
arcul lamelar e concentrat
timpul era mai demult bărbat

inspiraţie
val
aliniere
înţepenire
forfotă la crucea de pe deal

inventar
ce om bun a fost
ce om
ce om
prapor
găină

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Pachiţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus.
(I Timotei 2: 5)

Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Şi nu la popă, ca enoriaş;
(Poeţii-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinţii paşi.)

Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeţii plâng ades din lumânări,
Purtându-şi crucea lor de nenoroc.)

Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Şi-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeţii beau oţetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri.)

Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu ştiu că-i sunt Luminii hărăzit;

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

"Căci unul este Dumnezeu, unul este
şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni:
omul Hristos Iisus".
(I Timotei 2: 5)

Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Şi nu la popă, ca enoriaş;
(Poeţii-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinţii paşi).

Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeţii plâng ades din lumânări,
Purtându-şi crucea lor de nenoroc).

Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Şi-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeţii beau oţetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri).

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşii lui Otello...

Otello, au început să te imite urmaşii...
cu ochi sângerii plini de setea răzbunării,
din prosteşti gelozii ce-a cuprins mai nou lumea.
Concurenţa, egoismul ei maladiv urmată de crime
îl gâdilă zilnic pe Dracu între coarne,
fără frica zilei de mâine sau inconştient.
Cele bune ale firi tale Otello râmân neobservate,
se vând prietenii între ei pentru ambiţii necurate,
iar Desdemonele lor trişate plâng acasă în rate.
Pentru unii jumătatea lor este slugă sau marfă,
mai mult sau mai puţin preţioasă,
viaţa e trecătoare, calitatea ei îndoielnică, falsă...
prostia omenească n-are cote sau norme.
Treziţi-vă oameni, din beţia frustrărilor
ce sufletul latent vă mutilează,
urmaţi visurile sănătoase, pentru o viaţă frumoasă.
Oameni buni!
Schimbaţi scenariul dintre Otello şi Desdemona,
cu fericiri împlinite în familia de acasă
şi bucuria va curge din torente divine,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţipătul

aaaaaaaahhh
o vocală şi-o consoană. la atât se reduce spaima tăvălită prin durere
cu cât ţipătul e mai înalt, cu atât mai puţină lume sesizează.
drama zilelor noastre e asurzirea
Saramango vorbea despre orbire, eu de asurzire
şi dacă s-ar sfărâma pământul în bucăţi alături
ne-am programat să nu auzim
ai-ai-aai

când am eşuat cu zidirea Turnului Babel am dat vina pe Dumnezeu
de parcă Dumnezeu ar fi un moş scofâlcit ce se teme să nu-i năpădim grădina
acum când am eşuat în cunoaşterea aproapelui dăm vina pe tehnologie
ea şi numai ea ne-a legat mâinile şi picioarele de catargul ignorării
şi ne-a înfundat urechile cu lauda de sine
pentru că străini fiind, nimeni
nu-şi mai pierde timpul
cu celălalt

zgrgrztrsg
scrâşnetul de măsele acoperă ţipele ce mor în gât

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tristă singurătate...

O, tristă singurătate!
spin bătut de vântul soartei,
pe-o câmpie fără flori...
doar cu stoluri vii de ciori,
croncănind în van de toate,
parcă rândul nu-i şi-al lor,
să-şi piardă aripa dreaptă,
în decursul anilor.

O, tristă singurătate!
floare veşnic ocolită...
de apropiaţii tăi,
ce rezişti ca o cetate,
sfidând jungla celor răi,
doar călită în credinţă,
plăcută lui Dumnezeu.

O, tristă singurătate!
ai o lege a recompensei,
ce sfidează chinu-ţi greu,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (8 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul înţeleptului

Un orator în vârstă, experimentat,
Întâi mediteză şi apoi vorbeşte;
Nu vorbi fără socoteală:
Vorbeşte cuviincios, iar dacă vorbele cad încet, ce contează?
Chibzuieşte, apoi începe să grăieşti.
Spune-ţi singur de-ajuns, înainte să-ţi spună alţii de-ajuns.
Prin vorbire un om este superior unui animal,
Însă un animal îţi este superior dacă nu vorbeşti cum trebuie.
Cum ar putea cineva făuri o sabie bună din fier prost?
O, înţeleptule! Un nimeni nu devine cineva prin educaţie.
Ploaia, în beneficiul a toate care nu se află aproape de ape,
Face să crească lalelele în grădină şi buruienele pe sol sărac.
Pe pământurile saline nu cresc zorele:
De aceea nu arunca seminţele tale şi nu ara acolo.
A face bine unor persoane ticăloase şi nelegiuite
Este ca atunci când faci lucruri rele oamenilor buni.

Sinceritatea este pe placul lui Dumnezeu;
N-am văzut pe nimeni rătăcit pe un drum drept.

[...] Citeşte tot

poezie de Saadi, 1213 -1291, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea în care m-am întins alături de Dumnezeu

era o noapte înaltă, după cât de uşor puteam atinge
vârful copacilor, mirosea a zahăr ars,
păsări duceau gustul de cacao spre locul cu vizibilitate,
scriam despre omul bun pentru care nimic nu părea
greu de făcut,
mi-a întins o strachină cu friptură de miel,
ca unul dintre vulturii strânşi pe stârv,
am închis ochii aşteptând judecata,
nu mi se întărea nicio parte a trupului, după cum auzisem că se întâmplă
cu cei spânzuraţi, semn că iubirea trecuse.

voi scăpa cu câteva răni, dar voi fi mai departe un trup
şi nu mă voi despărţi de cap atât de repede cât mi-ar dori
cinstiţii oraşului.

de un prost-gust desăvârşit,
împăratul mi-a spus:
poţi să scrii un cântec şi mai frumos despre mine?
atunci l-am rugat să-mi descânte,
vraciul său personal

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căciuleala

Ne căciulim la-nalte porţi, de parc-am fi cei de pe urmă
Şi ne târâm umili, pe brânci, să ni se-arunce vreo fărâmă,
Sau poate-o pară mălăiaţă, atât mai au de aruncat;
Străinul nu ne dă nimic, de n-are inmiit de luat.
Aleşii noştri doar pozează în oameni buni şi înţelepţi,
Nu sunt decât marionete, ce iau poziţie de drepţi.
Când din afară se dictează că trebuie-n genunchi să stăm,
Ei n-au curaj să protesteze şi fruntea să ne-o ridicăm.
Se fac eforturi disperate din alte părţi şi de la noi
În evul mediu să ne-arunce, să ne târască în noroi.
Iar guvernanţii inventează modele româneşti, trăsnite,
Din ce în ce mai păguboase şi toate spre eşec sortite.
Iar când doresc să împrumute de pe la alţii câte-o cale,
Ca nuca prinsă în perete, efectu-acesta vezi că-l are.
Se bat cu pumii-n piept şi urlă că vor doar legea să domnească
Şi transparent să fie totul, pe cei de jos să-i ocrotească.
Politica e azi făcută de şmecheri sau de repetenţi,
Ei fac şi regula şi jocul, n-au cum să fie transparenţi.
Constaţi că legea nu domneşte, ci legea domnului cel tare,
Alesul domn e azi stăpânul, el este tartorul cel mare

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare mamă şi mă doare tată!

Pământule ce ascunzi în adâncimi
Oase şi suflete de oameni buni,
Izvor ce ape line şerpuieşti
Peste pustiul gliei strămoşeşti,
Voi porumbei cu albul vostru pur,
Spuneţi-mi, cât mi-e dat să mai îndur?!
Cad maluri peste maluri de pământ,
În brazde nu mai sunt seminţe, în grâu
S-au adunat înfometate larve
Şi şobolanul lan de aur roade.
Voi cerşetori în haine zdrenţuite,
Cât mai purtaţi dorinţe înlănţuite,
Cu talpa ruginind de atâtea cuie,
Vă curg speranţe rupte din călcâie.
Din palme mirosind a bălegar,
Părinţi ce aţi făcut copiii mari,
Vă curg sudori amestecate-n jale
De munca fără plată şi vă doare,
Vă sunt privirile în nopţi închise
De deznădejdea visurilor plânse!

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Vlăduşel (15 iulie 2020)
Adăugat de Ileana Vlăduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada încornoratului pirpiriu

Omul bun e păgubos şi pe faţă şi pe dos
Şi pe dunga banului şi-n gura băcanului
Cum o dă şi cum o-ntoarce cum o strânge cum o stoarce
Tot el cade pe nasoale cu flitu din sarsanale

C-aşa se-ntâmplă cu mine tocmai când dădui de bine
Şi când făcui şi eu cheag din care să bag la jgheab
Halimos de zile mari cu languste şi homari
Şi şampanii cu fâs-fâs din spume de jos în sus

Hopa hopa Europa-i naşul!

Asta la prima vedere că langusta mea-i muiere
Şi homarii-s turnători când îţi bagă strâmba mori
Că te dă pe mâini umblate când pe date când pe luate
Când date peste muian când luate din caraiman

C-a rămas şampania paştii şi grijania
Lu Pandele lui acolo care m-a dublat în solo
Ca să mi-o soarbă-nspumată când o scarpină la noadă

[...] Citeşte tot

poezie de George Astaloş din Pe muchie de şuriu (1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!