Elena Bulancea despre iubire

Am învăţat să te iubesc fără cuvinte
Să ştiu doar eu ce simt, şi cum mă simt
Cu tine nu mai lupt, voi fi cuminte
Dar te iubesc, şi nu pot să te mint...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Elena Bulancea în Personală (7 august 2014)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să regreţi

Îmi este dorul atât de aprig şi te aştept ca o nebună,
În cioburi a sărit fereastra, de al meu dor... nu de furtună.
Vor trece poate multe zile, sau ani... sau cine poate şti?
Şi eu te-aştept ca-ntotdeauna... mereu te-aştept, dar tu nu vii!

De ce să vii? cine sunt eu, şi cine am fost pentru tine?
Am fost femeia ce şi-a dat încrederea şi inima ei, ţie.
Dar ce contează pentru tine? femei sunt peste tot,
Aş vrea să am puterea să te smulg,... din suflet să te scot.

Vor trece anii tot în grabă, aşa cum în grabă sunt toate
Te-or năpădi dintr-un trecut, amintiri nenumărate
Ai să regreţi că n-ai ştiut să-mi preţuieşti iubirea
Ai să regreţi dar ce folos, rămâi cu amintirea!

Femeile te-au părăsit, şi toate te-au uitat
Tu ai rămas însingurat, cu sufletul secat
Să nu-ndrăzneşti să te întorci la mine înco-dată
Eu inima mi-am ferecat, şi poarta e-ncuiată!

poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă liniştea ar putea vorbi, am auzi acorduri de vioară
Sufletul vibrând, s-ar linişti, iar inima din piept, ar sta să sară.
Dacă liniştea ar putea vorbi, despre iubire sigur ne va spune
Că e aşa, cum nimeni n-anţeles... şi va afla, când soarele apune.

catren de Elena Bulancea (17 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă liniştea ar putea vorbi, am auzi acorduri de vioară
Sufletul vibrând, s-ar linişti, iar inima din piept, ar sta să sară.
Dacă liniştea ar putea vorbi, despre iubire sigur ne va spune
Că e aşa, cum nimeni n-anţeles... şi vom afla, când soarele apune...

Elena Bulancea în Personală (17 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

MAI rămâi pentru o secundă,
MAI cade un strop pe-o frunză.
MAI aşteptăm zile senine,
MAI sperăm să fie bine,
MAI vrem să iubim frumos,
MAI vrem să gândim duios,
MAI vrem, multe noi mai vrem
MAI vrem să fim ce nu suntem,
MAI vrem s-ajungem în Rai..
MAI... MAI... şi iarăşi... MAI!

Elena Bulancea în Personală (1 mai 2017)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de dor, rătăcită-n pustiu
De când nu mi-ai scris, nici macar nu mai ştiu...
Nu mai ştim ce-i cerneala, hârtia, caietul
Stăpân peste noi e acum Internetul..
Cu gândul la el ne trezim,
La culcare ne ducem cât mai târziu.
Trăim, simţim şi iubim mutual
O viaţă avem, şi-o trăim virtual...

Elena Bulancea în Personală (14 septembrie 2014)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă astăzi s-a mai adăugat un an în buchetul vieţii tale, nu înseamnă că ai îmbătrânit! Eşti încă tânără şi frumoasă şi mai ai multe de dăruit! Păşeşte cu încredere spre anii ce vin, înfruntă destinul cu sufletul plin. Trăieşte, iubeşte, împarte ce ai, doar asta deschide cărarea spre Rai! La mulţi ani!

Elena Bulancea (26 decembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa unei mame...

Plouă afară şi-n gândurile mele,
E o ploaie măruntă şi deasă
Mi-e dor şi vă caut mereu printre stele...
Şi aştept să vă-ntorceti cu toţii acasă.

Să vă am lângă mine, atât îmi doresc,
La aceeaşi masă, cu tot cei mai bun
La piept să vă strâng, căci mult vă iubesc
Iar dorul mă arde şi nu am cui să-l spun.

poezie de Elena Bulancea (2 februarie 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânim...!?

Îmbătrinim stimate domn
Şi ne uităm tăcuţi în urmă,
Pe umeri noi ani mulţi purtăm
Şi poate mulţi or să ne-o spună...

Dar ce contează a lor părere
Când inima tânără este?
Nu vrea, nu poate să renunţe
Chiar daca lumea se sfirseste...

Şi ştii de ce, stimate domn?
E încă tânără... IUBEŞTE!

Elena Bulancea în Personală (24 mai 2015)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

(¯'E´¯)✿
•.¸.•
Ne temem de ploaie, ne temem de vânt,
Ne temem de tot ce avem noi în gând.
Ne temem de vorbe, dar tot le rostim
De multe ori, chiar fără să gândim,
Ne sperie visul, şi-apoi noi visăm
Ne temem de lacrimi. şi totuşi le vărsăm
Fugim de iubire ca apoi s-o dorim
Ne sperie viaţa, dar vrem s-o trăim.

Elena Bulancea în Proprie (13 august 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu degetele ude, îmi bate ploaia-n geam
Şi-mi spune c-a mea viaţă nu a trecut în van.
Că am făcut de toate, că am primit, am dat
Că am iubit cu patos şi multe am încercat.

Şi-acum, în toamna vieţii, bilanţul când îl fac
Realizez că sunt un simplu om, atât.
Că-n haina bătrâneţii, de-am să mă îmbrac
Pe umeri-mi slăbiţi, cu demnitate am s-o duc.

Elena Bulancea (25 octombrie 2023)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi copile drag, peste-al nopţii prag
Dormi uşor, uşor, până mâine-n zori
Să nu ştii ce-i teama, te veghează mama
Când te vei trezi, tot aici voi fi şi te voi iubi!

Moşul de-o să vină, voi lăsa lumină
Să pună-n ghetuţe, cadouri drăguţe
Dulciuri, nuci şi mere, ca să prinzi putere
Şi-aş vrea să-ţi mai pună, şi-o rază de lună
Să fii luminos şi mereu voios.

Elena Bulancea în Personală (5 decembrie 2021)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am scris povestea pe un colţ de suflet, folosind cerneala inimii mele, prea plină de iubire... o inimă care nu vrea să mă asculte, o inimă care parcă s-a învăţat ca să o doară! E inima mea, e sufletul meu şi împreună mă învaţă cum să îmi scriu povestea vieţii mai departe... voi folosi aceeaşi cerneală, pentru-că aşa v-a rămâne dovada că tot ce mi-am dorit a fost doar iubire, înţelegere, prietenie şi mai ales Omenie! Plecăm aşa cum am venit... goi, doar sufletul îl luăm cu noi! Nostalgii de seară aş putea spune, dar un adevăr ce se afă în sufletul meu, scis cu cerneala inimii...

citat din Elena Bulancea (februarie 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul meu

Şi de vei vrea, copilul meu
Cartea vieţii să-mi citeşti
Vei înţelege ce simt eu
Acum, când şi tu părinte eşti

Doar pentru tine am existat
Şi am trăit doar pentru tine,
Din răsputeri eu am luptat,
Ca-n viaţă să-ţi fie bine.

Când somnul ţi-era tulburat,
Nu reuşeai deloc să adormi
Eu te vegheam, copile drag
Noaptea întreagă până în zori.

Şi paşii ţi i-am îndrumat
Ca tu să mergi fără să numeri,
Când ai căzut, te-am ridicat
Luând povara pe-a mei umeri.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Bulancea (2014)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să spun c-a venit toamna
Dar arde soarele cumplit...
Doar anii mei intraţi în toamnă,
M-apasă greu, şi-am obosit.

Aş vrea să spun că-mi este bine
Dar multe răni acum mă dor,
Prea des ajung să lupt cu mine
Dar şi câştig, de multe ori.

Aş vrea să spun că nu iubesc
Dar aş minţi, şi nu se cade.
Iubesc nespus şi peste sens
Şi parcă sufletul mă arde.

Căci viaţa noastră e aşa
Cum Dumnezeu ne-a hărăzit,
O cruce avem ca să purtăm,

[...] Citeşte tot

Elena Bulancea în Personală (1 august 2020)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi sufletul meu

Azi, mi-am ăntrebat sufletul ce îl doare
De ce se închide în mine şi tace...?
Mi-a răspuns într-un târziu, plin de candoare:
-Nimic nu mă doare, gândul la tine nu îmi dă pace!

Eşti tristă mereu şi pe gânduri
De parcă tot cerul pe tine-a căzut,
Pe faţa ta tristă văd astăzi noi riduri
Şi ochii îţi sunt trişti, şi gâdul pierdut

Pe rana cea nouă, pansament vreau să-ţi pun
Alinare să-ţi dau, durerea să-ţi iau
Să te fac să alegi din toate ce-i bun
Să fim trup şi suflet, iubire să-ţi dau.

Ridică privirea şi ia-mă de mână,
Putere voi pune în inima ta
Vom porni la drum lung împreună
Frumoasă e viaţa, profită de ea!

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Bulancea (8 ianuarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu de mare îmi va fi dor...

Tu marea mea frumoasă, şi albastră precum cerul
Cu pescăruşii veseli ce-ţi tulbură albastrul
Mă voi gândi la tine de câte ori misterul
Îmi va trimite vise, pe raza unui astru!

Voi retrăi în vise, povestea de o vară
Venită în toamna vieţii, precum un nor de fum
Timidă, tandră, dulce, ca glasul de vioară
Să îmi aline dorul, să nu-l prefac în scrum!

La malul tău timidă, eu mi-am cântat iubirea
Mireasă m-ai făcut, cu spuma unui val
Simţeam cum mă cuprinde în braţe nemurirea,
Şi cum mă-drept spre Rai, pe coama unui cal!

Un vis frumos de-o vară, romantic şi fierbinte
Sub soarele ce parcă, vrea lumii să dea foc
Cu tine mare dragă, noi am spus jurăminte
Şi-am vrut iubirea noastră, să îşi găsească loc!

poezie de Elena Bulancea (19 septembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarăşi Crăciunul

E iarăşi Crăciunul şi-afară nu ninge,
Natura e-n grevă se pare,
Şi focul în sobă trosneşte şi plânge
Şi-n mine se naşte-o-ntrebare:

Încotro ne-ndreptăm cu atâta mânie?
Bunătatea din oameni se stinge încet,
Ne conduce invidia şi-i lăcomie...
Unii cred ca au la viaţă, abonament.

Suntem trişti, singuratici şi-n inimă goi
Şi ne doare, şi ne încearcă furia...
Nu mai ştim să ieşim din atâtea nevoi,
Dar continuăm să promovăm prostia.

Totul în jur e astăzi minciună şi ură,
Totul e fals zub zâmbete hâde,
Iar cei ce mai au o fărâmă de suflet
N-au puterea ceva să mai schimbe.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânim...!?
Îmbătrânim stimată doamnă
Dusă-ia noastră tinereţe,
Cu paşi timizi, mergem prin toamnă
Ce crudă este roata vieţii...

Parcă mai ieri noi ne plimbam
Prin parc, de mână amândoi
Şi din nimic ne bucuram
Nu ne păsa de vânt, de ploi

Mă uit la tine, doamna mea
Şi te văd parcă mai frumoasă
Să te cuprind în braţe aş vrea
De gura lumii, zău nu-mi pasă.

Pe drumul vieţii am înfruntat
Şi rău şi bine, împrenă
Cu capul sus, şi nu plecat
Mereu ţinându-ne de mână.

[...] Citeşte tot

Elena Bulancea în Personală
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!