Libertinajul, desfrâul chiar, se potrivesc cu civilizația, sau cel puțin aceasta se acomodează cu ele. Dar deruta, când se întinde, este redutabilă pentru orice civilizație, care se îndreaptă atunci către cei ce n-au fost încă atinși de ea. Barbarul începe să seducă, să fascineze spiritele delicate, spiritele chinuite, care-l invidiază și-l admiră, uneori în mod deschis, cel mai adeseori într-ascuns, dorind, fără să și-o mărturisească totdeauna, să i se aservească. Este de netăgăduit că ele se și tem de el; dar această teamă, nicidecum salutară, contribuie, dimpotrivă, la aservirea lor viitoare, ea le slăbește, le paralizează și le cufundă și mai mult în obsesie și impas.
Emil Cioran în Căderea în timp, Scepticul și barbarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino, Doamne, căci împreună colinda-vom pădurile și deșerturile, și vom găsi undeva o stâncă miloasă care să se surpe în noi și să ne fixeze în tăcerea de care te-ai temut tu în începuturi.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acceptăm fără frică ideea unui somn neîntrerupt; în schimb, o veghe eternă(nemurirea, dacă ar fi de conceput, cam asta ar fi) ne scufundă în spaimă.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simbelmyne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu privi înainte și nici înapoi, privește în tine însuți fără teamă și fără părere de rău. Nimeni nu coboară în sine atâta timp cât rămâne sclavul trecutului sau viitorului
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potrivit regulii unui sfânt, dacă un călugăr devenea mândru sau măcar mulțumit de munca pe care o făcea, trebuia să renunțe la ea. Iată un pericol de care nu se tem cei ce trăiesc cu gustul insatisfacției.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Lorena
Comentează! | Votează! | Copiază!
- a fi bolnav
- A fi bolnav înseamnă a trăi într-un prezent conștient, într-un prezent sie însuși trans-lucid, căci teama de trecut și de viitor, de ce s-a întâmplat și de ce se va întâmpla, dilată clipa pe măsura imensității temporale.
definiție celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Teama de sterilitate îl determină pe scriitor să producă mai mult decât i-ar îngădui propriile resurse, adăugând la minciunile trăite multe altele, împrumutate sau plăsmuite. Sub lespedea "Operelor complete" zace un impostor.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubim din nevoia să ne știe cineva până la capăt, din dorința de a scăpa de propria intimitate, din teama că, fără nimeni, gândul s-ar ridica vertical spre cer, și că s-ar prăbuși fără ecou.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O regulă de conduită: să nu ne încredem în cei ce suferă, să ne temem de oricine a zăcut multă vreme la pat. Dorința tainică a bolnavului este ca toată lumea să fie bolnavă, iar a celui care agonizează, ca toată lumea să fie în agonie.
Emil Cioran în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Publicul se dă în vânt după autorii ziși "umani", știe că n-are de ce să se teamă de ei; rămași, ca și el, la jumătate de drum, îi vor propune o învoială cu Imposibilul, o viziune coerentă a Haosului.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, voi culege lacrimile de la poarta iadului și-mi voi face cuib în ele și-ți voi aduna umbrele în amurgurile mele... Doamne, nu mă tem că voi dispărea căci tu rodești în singurătăți și pe tulpina ta îmi voi altoi lacrimile!
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impotentul dispune de o forță lăuntrică ce-l singularizează, îl face inaccesibil și, în chip paradoxal, primejdios: provoacă frică. Animal desprins de animalitate, bărbat fără neam, viață abandonată de instinct, el se înalță prin tot ce a pierdut: e victima preferată a spiritului.
Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să descurajăm procreația; teama de a vedea omenirea stingându-se nu are niciun temei: orice s-ar întâmpla, vor fi peste tot destui nerozi profitând să se perpetueze, iar dacă până și aceștia ar sfârși prin a refuza, se va găsi mereu, gata să se sacrifice, vreun cuplu hidos.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
După teama că nu există nimic urmează teama că există ceva. Mai ușor acceptăm despărțirea de neființă decât de ființă. Nu că lumea aceasta nu ar exista, dar realitatea ei nu e una adevărată. Totul pare a exista și nimic nu există.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teama ce se naște "din senin"... Singura, de altfel, și cea mai întunecată. Ea este echivocă asemenea unei înmuguriri sumbre - și generează o muzică de flaut trist și aiurit. În camere tăcute de hotel sau pe străzi înguste ale unui oraș vechi ea crește și ne verifică dezrădăcinarea.
Emil Cioran în Cioran și muzica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți pricepe ce înseamnă "meditația" dacă nu ești obișnuit să asculți tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunțare. Toate inițierile religioase sunt cufundări în adâncimile ei. Din misterul lui Buddha am început să bănuiesc în clipa în care m-a apucat frica de tăcere. Muțenia cosmică îți spune atâtea lucruri, că lașitatea te împinge în brațele acestei lumi.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Adolescent, perspectiva morții îmi trezea o spaimă cumplită; ca să scap, dădeam fuga la bordel sau îi chemam în ajutor pe îngeri. Dar, cu vremea, ne obișnuim cu propriile temeri, nu mai facem nimic ca să scăpăm de ele, ne îmburghezim în Abis. Și, dacă a fost o vreme în care invidiam pe schimnicii din Egipt care-și săpau mormântul spre a-și picura apoi în el lacrimile, acum, de mi l-aș săpa pe al meu, n-aș lăsa să cadă în el decât mucuri de țigară.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Daniel Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum aș vrea să mă adun puțin, mi-e frică de decepții viitoare și de gelozia teribilă. Imaginea inevitabilă a conviețuirii Dumneavoastră cu prietenul în timpul acelor blestemate zile de Paști și după aceea, este mai mult decât pot suporta. Ca să mă sustrag acestui chin trebuie să încerc să-mi depășesc obsesiile și pe cât îmi e posibil să mă gândesc altfel la Dumneavoastră.
Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este monstruos tot ce e unic și trezește admirație, adică uimire, adică amestec de fascinație și de teamă. Un monstru, chiar cumplit, ne atrage în chip tainic, ne urmărește, ne obsedează. Monstrul realizează în chip exterior tot ce e mai adânc în noi, este îngroșarea fantastică a calităților și tarelor noastre ascunse. Monstrul este portdrapelul nostru...
Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt eu? Nu sunt eu? Rămân perplex în fața anilor, a evenimentelor și a atâtor cuvinte cu sens și fără sens. Cum să nu fiu contaminat de un inepuizabil orgoliu, de credința în sine și de victoria asupra fricii de ridicol? Adevărul este că eu credeam în mine, că-mi arogasem o soartă și că tensiunea interioară era întreținută de un vârtej în același timp rafinat și sălbatic. Secretul meu era simplu. n-aveam simțul măsurii. În fond aceasta-i cheia oricăre vitalități.
Emil Cioran în Singurătate și destin (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Cioran despre frică, adresa este: