Europa şi viaţă

Carmen Sylva, regina Elisabeta a României, soţia regelui Carol I, poetă

Poezii, articole şi proză,
Regina n-a avut o viaţă roză...
"Cugetările unei regine", o carte rară,
Apreciată meritat de Europa literară.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa întreagă duhneşte a moarte. Universităţile europene propovăduiesc moartea. Cărturarii europeni descriu moartea. Oamenii de ştiinţă europeni fac moartea nemuritoare. Politicienii europeni lucrează pentru moarte. Dascălii europeni sădesc moartea în sufletele tinerilor. Imperialiştii europeni răspândesc moartea în întreaga lume. Revoluţionarii europeni poartă stindardul morţii. Europa modernă este sinonimă cu moartea. Nu vrea să ştie de viaţa de după moarte.

citat din Sfântul Nicolae Velimirovici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creta a fost cea dintâi punte de legătură între Europa, Asia şi Africa. Creta a fost cea dintâi care a început să se lumineze în toată Europa tenebroasă a acelei epoci. Aici e locul unde sufletul grec şi-a împlinit misiunea hărăzită lui: să aducă divinitatea la scară umană. În Creta, statuile ţepene şi monstruoase din Egipt şi din Asiria au devenit statuete graţioase; trupurile se mişcă, buzele zâmbesc, chipul şi statura idolilor au fost croite după chipul şi statura omului. O umanitate nouă şi originală, diferită de Grecia care i-a urmat, plină de vioiciune, de graţie şi de rafinament oriental, a trăit şi s-a bucurat pe pământul Cretei..

Nikos Kazantzakis în Raport catre El Greco
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După mărime, România depăşeşte considerabil multe state mici din vestul Europei, dar cedează în faţa acestora după densitatea populaţiei. Ea ocupă 2300 de mile pătrate, iar populaţia ei se estimează la 5 milioane de suflete. În genere, românii sunt oameni de statură mijlocie, trup zvelt, puternici, vioi şi uşori în mişcări. Ei sunt în mare parte cu părul negru, negricioşi, cu ochi expresivi şi gură frumoasă, cu dinţi strălucitor de albi, cu mâini şi picioare mici. Pe lângă toate acestea sunt înţelegători, generoşi, ospitalieri, foarte moderaţi în necesităţi, răbdători în suportarea greutăţilor vieţii, curajoşi în caz de nevoie, dar neîncrezători şi destul de leneşi.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi face din Linz capitala culturii mondiale. Voi aduce aici cele mai frumoase tezaure ale Europei, astfel că vienezii, care sunt nişte nerecunoscători, vor avea impresia că trăiesc într-un oraş părăsit.

Adolf Hitler în conversaţie cu Karl Kershner (martie 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iuda Rosenthal: Iar după această faptă teribilă, se trezeşte chinuit de un adânc sentiment de vină. Licăriri ale trecutului său religios pe care îl respinsese, sunt brusc trezite la viaţă. Aude vocea tatălui. Are impresia că Dumnezeu îi urmăreşte fiecare mişcare şi dintr-odată universul nu mai e un simplu vid, ci e moral, iar el tocmai l-a tulburat. Intră în panică. E pe punctul unei căderi nervoase, la doar un pas de a mărturisi totul poliţiei. Însă, într-o dimineaţă se trezeşte, soarele străluceşte, familia e cu el şi, în mod misterios, toată această spaimă se ridică precum o ceaţă. Pleacă împreună în vacanţă în Europa, lunile trec şi îşi dă seama că nimeni nu l-a pedepsit. Ba dimpotrivă, prosperă. Crima va fi oricum pusă pe seama cuiva care mai are câteva la activ, aşa că – ce naiba? Ce mai contează una în plus?

replică din filmul artistic Delicte şi fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritualitatea românească, deşi nu a trăit în intimitatea marilor evenimente culturale ale Europei de atunci, a consonat totuşi cu ele, adaptându-le un conţinut specific, potrivit condiţiilor sale de existenţă istorică.

citat din Mihai Giugariu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori privesc ţăranul român îmi place să văd înscrise în cutele feţii sale golurile dureroase ale trecutului nostru. Nu cunosc în Europa un alt ţăran mai amărât, mai pământiu, mai copleşit. Îmi închipui că acest ţăran n-a avut o sete puternică de viaţă de i s-au înscris pe faţă toate umilinţele, de i s-au adâncit în riduri toate înfrângerile. Oricâte rezerve de viaţă ar dovedi el, impresia nu este totuşi a unei prospeţimi biologice. O existenţă subterană este fiinţa lui şi mersul lui lent şi gârbovit este un simbol pentru umbrele destinului nostru. Suntem un neam care-am ieşit din văgăuni, din munţi şi din văi. Am privit cerul din umbră şi-am stat drepţi în întuneric. Ne-am răcorit o mie de ani. De aceea numai febra ne mai poate scăpa... Când va ridica ţăranul român capul sus? În jos am privit de când ne-am născut.

Emil Cioran în Schimbarea la faţă a României
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul pierdut

Suvenir de lacrimi şi gloanţe
Din motivul de-a trăi fericit
Când plutonul de execuţie doarme
Pe-un cadavru ciuruit.

Prietenii mei au fluturi în piept –
Previziunile merg mai departe:
Ori murim în sămânţă de viaţă,
Ori ne ploconim sub capete sfărmate.

Suvenir de mântuire europeană
Se scrie în jocuri de-a jocul,
Gloanţe reale trec peste noi
Şi zâmbim când ne pierdem norocul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare

Atât m-am plictisit în viaţa asta,
C-aş vrea s-adorm de-atâta plictiseală,
M-aş duce-n Iad ca să cunosc năpasta,
Apoi în Rai, aşa... de fandoseală!

Dar somnul să-mi fie visare clară,
În Iad doar să privesc împricinaţii,
Să văd stârpiţi, pentru întâia oară,
Slugoii dovediţi drept inculpaţii.

În trei decenii au sfidat poporul
Cum n-au făcut-o-naintaşii noştri,
Iar lui Satan să-i dau, cu drag, onorul,
Plocon-zălog, minciuna ăstor monştri.

În Rai, dacă mă duc, să nu am treabă,
Mă plimb prin locurile cu verdeaţă,
Durere, întristare, suspin, grabă
Să nu existe, cum erau în viaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem un stat de necesitate europeană. Răzimată pe cetatea carpatică şi veghind asupra Gurilor Dunării, străjuind aici în numele şi interesul întregii Europe din spatele ei, ba încă şi mai departe, se cheamă că România noastră trăieşte şi vorbeşte aici nu numai pentru dânsa singură. Statul nostru este deci în atenţia estului şi vestului, nordului şi sudului deopotrivă şi în tot timpul. El deţine, cum s-a spus, o poziţiune cheie, iar atenţia aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă şi simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi şi apetit sau primejdie. Un stat cu o astfel de situaţie în care te urmează în tot locul vânturile valurile, dator este cel dintâi să cunoască această situaţie, să-şi dea permanent seama de toate, bune şi rele, câte se ascund într-însa. Toţi membrii acestui stat şi în primul rând pătura lui conducătoare trebuie să-şi aibă gândul mereu aţintit la ele.

Nicolae Iorga în Geopolitica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte existenţiale

Parcursul vieţii îl trăieşti,
N-ai vreme să te plictiseşti,
Curge leneş în etape,
Care n-ai dori să-ţi scape.

Pruncia te cimentează,
Prin construcţia de bază,
Faza-i lină, curgătoare,
Te-învaţă să ai răbdare.

Tinereţea-i cizelare,
Şlefuind prin educare,
Privind spre cei mai înţelepţi,
Vrei comportarea să-ţi îndrepţi.

Matur eşti prin finisare,
Ajuns înţelept cu stare,
Numai lenea, eschivarea,
Îţi pot deforma valoarea.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop din Aspiraţii subtile (2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici românii au rădăcini adânci

Oamenii care conduc azi destinele României, prin felul cum o cârmuiesc, nu fac altceva decât să înlesnească marilor puteri să facă din ţara noastră o pradă uşoară pentru ei.
Diriguitorii ţării ar trebui să se îngrijească, pentru ca românii să trăiască în linişte aici, unde înaintaşii noştri şi-au îngropat oasele şi au plătit tribut de sânge pentru apărarea gliei eminesciene.
Pe această glie-gură de rai- a trăit şi a luptat tot neamul românesc. În acest colţ de lume ne-am zămislit şi ne-am afirmat ca neam.
,, De la daci, de la romani
am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie şi ram
şi ne-m zămislit ca neam.
.........................
Tu, române,
,, Să păstrezi ţara şi neamul
că sunt tot ce ai mai sfânt!
Aprig să înfrunţi duşmanul
când calcă al tău pământ.
..........................
Toţi cei care conduc, astăzi şi mâine, destinele acestui popor, ar trebui să ia aminte că aici neamul românesc a prins rădăcini adânci, precum stejarii legendari.
,, De strajă ne stau Carpaţii
şi Dunărea bătrână.
Aici trăim ca fraţii
noi, naţia română.
... Aici Dumnezeu ne-a dat

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacient

Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simţindu-mi conştiinţa vinovată,
Că nu e totul bine-n ţara mea.

Puteţi să mă-ntrebaţi: - Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos şi pe-ndelete:
- Eu ştiu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

Mi-am investit şi nervi şi timp şi viaţă,
În drumul care m-a ademenit
Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă
Şi să trăiesc pe muche de cuţit.

Puteam să-mi fac în alte părţi avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de geografie

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Paris, un boşiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu eşti dusă
cu pluta pe toate râurile din Europa şi din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume şi pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ţie-ţi plac perdeluţele roz şi mie mi se fâlfâie.

Asta nu e viaţă, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un şofer beat plecat spre Cancun şi ajuns la Calcutta!
Aş vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni şi turci îşi vor frânge mâinile a neputinţă
şi se vor împuşca în cap, cu gloanţe de plumb.

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Viena, un boşiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca şi când cei doi ar supravieţui
numai şi numai conversând despre ploaie! Noi doi
suntem ca şi când, la Berlin ori aiurea, un boşiman şi un eschimos

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Suciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către mijlocul secolului al XIX-lea, ultimul reprezentant al boierilor Gorj era boierul Radu. Născut în castelul din Carpaţi, îşi văzuse familia stingându-se în jurul lui, în primii ani ai tinereţii. La douăzeci de ani se pomeni singur pe lume. Toţi ai săi căzuseră an de an, precum crengile fagului secular de care superstiţia populară lega însăşi soarta cetăţuii. Fără rude, ba s-ar putea spune şi fără prieteni, ce va face boierul Radu pentru a umple răgazurile plictisitoarei singurătăţi pe care moartea o iscase în jurul său? Care-i erau gusturile, înclinaţiile aptitudinile? Nu i se cunoştea nici una, în afara unei patimi nestăvilite pentru muzică, îndeosebi pentru cântul marilor artişti ai vremii. Aşa că, lăsând în grija unor bătrâne slugi castelul, de pe atunci tare părăduit, pieri într-o bună zi. Şi tot ce se află mai târziu a fost că-şi întebuinţa averea, care era foarte însemnată, pentru a străbate cele mai de seamă centre lirice ale Europei, teatrele din Germania, din Franţa şi Italia, unde-şi putea astâmpăra nesătulele sale pofte. Era un excentric, pentru a nu spune un maniac? Ciudăţenia felului său de viaţă îngăduia asemnea păreri.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românismul este singurul crez care poate anima viaţa acestei naţiuni. Avem un trecut de mare glorie, unic pe continentul european. Suntem coborâtori din ambiţiosul Traian şi nesupusul Decebal, suntem un popor latin pe pământurile străvechii Dacii şi moştenirea noastră de sânge este daco-romană, de aceea nu este cu putinţă, nu avem voie să fim slugi astăzi, după multele veacuri de lupte purtate pe viaţă şi pe moarte pentru neatârnare, după jertfele şi martiriile părinţilor, bunicilor, străbunicilor şi tuturor străbunilor noştri!

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului, 22 Noiembrie 1934, p. 2-3) (11 noiembrie 1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistola unui martir de la Mărăşeşti către trădătorii de ţară

Înspumată-i patria de sânge
cucuveaua ţipă a destin
preacinstita maică mă aşteaptă
la spălatul grâului să vin

Lângă râu se înălbeşte pânza
strugurii la noapte vor plezni
este timpul nunţilor nebune -
pentru mine-i cea din urmă zi

Pentru mine clopote de jale
vor trăgea-n biserici patruzeci
cât va fi pe lume Mioriţa
noi de tineri vom muri în veci

Amiroase grâul a colivă
pânza cade-n giulgiu orbitor
cât de mult îmi este dragă viaţa
iar acum va trebui să mor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am călătorit, împreună cu soţia mea, mult şi în întreaga lume, şi am întâlnit în aceste călătorii numai oameni care mi-au plăcut. De altfel, nu cred că am întâlnit, în întreaga mea viaţă, vreun om care să nu-mi placă. Dar într-una dintre aceste călătorii, în Europa, am întâlnit un om cu adevărat deosebit, un chinez în vârstă de peste 80 de ani, care singurul din întreg grupul nostru, foarte conştiincios înscria într-un blocnotes, ceea ce i se părea interesant sau deosebit. Tot ce ne-a povestit în legătură cu retragerea generalului Chiang Kai-shek, din anul 1949, din China continentală în Taiwan, era extrem de interesant, pentru că fusese un participant la acele evenimente, şi le cunoştea din proprie experienţă. Eu însă voi repeta din spusele lui, numai esenţa filozofiei sale de viaţă, care este cuprinsă în trei judecăţi laconice, fiecare dintre ele cuprinzând atât enunţul cât şi concluzia, dar să-i dau cuvântul: Am mâncat întotdeauna numai atât de puţin, cât să nu mor de foame! Am muncit întotdeauna atât de mult, doar să nu mor de extenuare! Dar, întotdeauna am avut un "hobby", diferit de activitatea care-mi procura mijloacele de trai, prin care obţineam recreerea de care aveam nevoie, pentru a putea continua!

începutul de la Frontierele românilor, Prefaţă de Alexandru Gabriel Filotti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din nean(t)

derthal a dipărut în urmă cu trei
zeci de mii de
ani măturat cu o paletă de ping
pong de specia homo beijingus cu ochii
foarte înguşti foarte ne
prietenoşi cu europenii păroşi
(?!) - în
zilele noastre nu
mai câteva exemplare de nean(t) mai supra
vieţuiesc - ele se dau
în balansoare prin parc
urile de distracţii di
simulate-n uşoara lor
corpolenţă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!