Franţa şi România

A venit odată un franţuz la noi, cu nişte maşini, iar una nu funcţiona tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge şi aşa! Trebuie să scăpăm de acest "mege şi aşa"; că "merge şi aşa" înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricând şi nu orice.

citat clasic din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul astonomilor amatori de pe întreaga planetă se poate socoti însă la zeci de mii. Numai în societatea astronomică din Franţa sunt înscrişi peste 5000 de membri, în mare parte astronomi amatori şi cari sunt: profesori, militari, funcţionari, publicişti şi uneori chiar suverani ca Alfons al Spaniei, Oscar al Suediei, Regina Elisabeta a României, prinţul de Monaco etc.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ludovic al N-lea şi progresul României

Tertipul noilor stăpâni
Îşi are importanţa:
În trei sau patru săptămâni
Lăsăm în urmă Franţa!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România a făcut meci egal cu Franţa

Băieţii s-au dăruit cu generozitate,
Conduşi în meci de marele Piţurcă,
Şi au făcut „cocoşul” Galic să arate,
Ca cea mai amărâtă şi plouată curcă.

epigramă de Paul Constantin (9 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am realizat de ce sunt înţeleasă mai greu... pentru că sunt o ediţie trilingvă (română - engleză - franceză).

aforism de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i de mirare

Spre apus pleacă-o mulţime,
(Spania, Olanda, Franţa)
Căci românii, din vechime
S-au deprins cu transhumanţa.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Membrii Guvernului au dosare penale

Francezii au avut Guvern în exil.
Noi românii, mai cu stil,
Tratăm totul ca pe-o jucărie.
Avem Guvern în PUŞCĂRIE.

epigramă de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există încă prejudecăţi - în Franţa, în România, dar şi în alte ţări - vizavi de acordeon. Nu trebuie să uităm, însă, că acest instrument complex este tânăr, fiind inventat în anul 1820. Acordeonul meu este un instrument pe care îl am de 50 de ani, a fost perfecţionat în anii '50 - acordeonul Victoria, ce mă însoţeşte în toate aventurile mele muzicale.

Richard Galliano în Radio România Muzical, interviu (29 aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Globul pământesc

Astăzi, eu am să primesc,
În dar, un glob pământesc.
De pe el voi învăţa
Unde este ţara mea.
O să văd pe îndelete
Cele şase continente.
Cel mai mare, Asia,
Unde este India, China şi Japonia
Şi marele zid chinezesc,
Sigur eu o să-l găsesc.
Apoi urmează - America
Cu frumoasa-i Canada.
Tot aici vom întâlni, Marea Caraibelor
Tot pe glob eu voi găsi, frumuseţea zonelor.
Africa e următoarea,
Aici, noi putem vedea,
Ţări pustii şi mai sărace
Cum ar fi Somalia.
Dar şi-o insulă frumoasă,
Chiar Madagascar, să ştiţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Burdoiu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

D. Şăineanu acordă cu drept cuvânt neologismelor o importanţă egală cu elementele neaoşe ale limbei. Aceste neologisme reprezentă ultima fază a culturii noastre sub acţiunea Occidentului, şi în special a Franţei. Prin răspândirea din ce în ce mai mare a presei şi a învăţământului, ele încep a pătrunde în stratele de jos ale populaţiunii urbane şi a deveni astfel o parte integrantă a vocabularului românesc. Mahalagiul cel mai înapoiat nu mai aşteaptă astăzi să primească în efecte, în natură, "stima şi consideraţia" ce o adăstase mai multe zile de la şeful său, subprefectul din vremea lui AIecsandri.

Ion Luca Caragiale în Un dicţionar român
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut anii, au trecut speranţele mele ca s-ajung doctor, şi iată-mă-s mâzgălitor al sărmanei hârtii nevinovate, frecător al peniţelor, risipitorul blândei cerneli. Şi mi-a rămas patima limbii române, redusă mai ales la patima gramaticii. Dacă vrea să mă ucidă lucrătorul tipograf, n-are decât să facă într-un articol al meu câteva greşeli de gramatică, pe care corectorul să aibă amabilitatea de a le tolera şi el. Asta ar fi pentru mine totuna cu distrugerea Franţei de către Germania, cu torturarea mea, cu un cataclism universal.

Anton Bacalbaşa în Gramatică!
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul şi în toată opera sa... Prietenia cu artişti francezi nu a reuşit să-l smulgă meditaţiei româneşti, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci ţări de coline, cu vii şi căsuţe acoperite cu şindrilă. El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în pictură, în alegerea motivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitate visătoare, prin ceea ce are tandru şi spiritual în maniera sa.

citat din Henri Focillon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îi aud vorbind despre România eternă, aşa, fără nici o determinare, fără ancorare în istorie, îmi aduce aminte de "Franţa eternă" din 1939. Şi slavă Domnului, dacă avea o ţară dreptul la eternitate era Franţa.
Dar ce înseamnă etern? Trebuie să fii ceva, să CREZI în ceva. Chiar un creştin e ceva anumit: catolic, ortodox, copt. Cine spune: "Cred în România de totdeauna" vorbeşte la fel cu cel care spune - şi există câţiva - "sânt creştin pur şi simplu." Ortodox? Nu, creştin, în genere. Protestant, atunci? Nici asta, creştin.
N-ar fi de mirare să adauge: e o perspectivă FILOZOFICÃ a creştinismului. Ofensând filozofia - ştiinţa "generalităţilor", nu? - şi ofensând creştinismul.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul pentru teatru l-au deşteptat la noi diferite trupe străine, mai ales franceze, care veneau din când în când să dea reprezentaţii. Heliade şi Asachi au făcut primele încercări de a da şi un caracter literar şi românesc acestor distracţii. Reuşita lor a fost serioasă, dar de scurtă durată; aşa că tot trupele străine erau menite să mulţumească această trebuinţă a publicului din Bucureşti şi Iaşi.

Gheorghe Adamescu în Istoria literaturii române (1913)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e o exagerare vorbind de "aviaţiunea la noi". Franţa şi statele civilizate din apus au făcut neasemănat mai mult decât ţara noastră, pe tărâmul aviaţiunei. Dar dacă facem o comparaţie cât de vagă între cultura, împrejurările şi mijloacele tehnice ale altor popoare şi starea de lucruri de la noi, putem spune cu oarecare mândrie, că nu suntem tocmai cei din urmă, măcar din punctul de vedere al aviaţiunei. Nu trebuie să uităm, şi simt o mare mulţumire sufletească aducându-mi-o aminte, că cel dintâi aviator care s-a ridicat cu propriile lui mijloace de la pământ, a fost un român, Traian Vuia!

începutul de la Aviaţiunea la noi de Aurel Vlaicu (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai grav este că limba română, deşi atât de frumoasă şi de nuanţată încât Cioran, când a trecut la franceză, a spus că se simte într-o "cămaşă de forţă", este totuşi o limbă mică.

citat din Ioana Pârvulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce interesează istoria europeană este rezistenţa faţă de turci a grecilor, a sârbilor, a ungurilor, a valahilor, a moldovenilor şi în sfârşit, a ruşilor, din secolul al XIII-lea până în secolul al XVI-lea. Graţie jertfelor "Balcanicilor" şi ale slavilor din răsărit, civilizaţia occidentală a putut să se continuie în Europa occidentală şi de acest fapt germanii, italienii, francezii etc., nu îşi dau destul seama.

citat clasic din Ferdinand Lot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În contra lui Hasdeu porneşte lupta Caragiale prin revista sa "Moftul român", care începe la 24 ianuarie 1893, având ca director pe Caragiale şi ca prim-redactor pe Anton Bacalbaşa. Titlul ales de ei înfăţişează meteahna specifică a poporului român, precum au francezii "l'engouement", ungurii "şovinismul", italienii "vendetta".

Gheorghe Adamescu în Istoria literaturii române (1913)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elevii erau obligaţi să vorbească în timpul recreaţiilor numai în limba franceză. Acela care era prins că vorbea româneşte primea o bilă de lemn pe care trebuia s-o poarte până ce prindea pe un alt elev vorbind în limba română spre a i-o trece. Elevul care avea bila, fie la dejun, fie la masa de seară, pierdea dreptul la un fel de mâncare.

Constantin Bacalbaşa în Bucureştii de altădată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil a cărui paternitate nu este cunoscută. Spre deosebire de francez, care-l numeşte, cu răceală, "bastard", românul - poet din fire - îi zice "copil din flori", născut fiind din florile dragostei.

Tudor R. Popescu în Notiţe la Cursul de Dreptul familiei, Universitatea Bucureşti (1956)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!