Franţa şi iubire

limba franceză

Franceza este limba care transformă murdăria în iubire.

definiţie de Stephen King
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este virtutea. Vorbesc despre virtutea publică care a produs atât de multe miracole în Grecia şi Roma şi care trebuie să producă chiar mai multe lucruri uimitoare în Franţa Republicană - acea virtute care nu reprezintă altceva decât iubirea faţă de naţiune şi legile sale.

Maximilien Robespierre în Despre moralitatea politică (5 februarie 1794)
Adăugat de ludwig5bn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Anul Nou

Să nu mă dezmint, prieteni, mă gândesc să vă colind
Şi nu vreau să închei anul, cum mă ştiţi, mereu jelind.
Vreau să hohotesc ca proasta, să m-audă-un mapamond,
Să mă prindă miezul nopţii-mbrăţişată cu un blond.

Şi mai vreau să fiu silfidă, să îmbrac al meu deux-pieces
Uite-aşa, pocnind din deşte. Şi să am mare succes.
Să întineresc deodată, ca-n poveste şi să strig:
-Nu-mi mai trebuie sarmale, îmi ajunge un covrig!

Să am bani, să nu mai chiţăi, că o carte nu mai pot
Să o tipăresc, poeme la lumină să le scot.
Că aşteaptă la grămadă, înjurând acest sistem
Şi înjur şi eu cu ele, că nu-mi pasă, nu mă tem.

Şi-aş mai vrea să plec în Franţa, la Paris, ce vis nebun!
Dar, eu vreau, acum, când vine Anul Nou, cam tot să spun,
Ce-mi doresc de-o veşnicie, chiar dacă nu se-mplinesc,
Ce-am visat, de-a lungul vieţii, cu voi vreau să-mpărtăşesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja de la Dover

Marea e calmă-n seara asta. O lună plină
Pluteşte peste ape. Este ora mareelor înalte.
Sclipeşte şi-apoi se stinge o lumină
Pe coastele franceze; stâncile Angliei, solide,
Licăresc, dincolo de golful adormit.
Vino la fereastră, aerul serii e plin de nestemate!
Lângă lunga linie-înspumată, spre răsărit,
Unde marea întâlneşte pământul luminat de lună,
Ascultă! Ascultă mugetul scrâşnit al pietrişului
Rostogolit spre larg şi-apoi depus de valuri, rând după rând,
Pe ţărmul cel abrupt, cu scoicile-împreună;
Ascultă cum se-nalţă, cum cade şi cum se-înalţă iarăşi
Într-un tremolo-înăbuşit, predominând
O notă întotdeauna tristă – căreia-i devenim şi noi tovarăşi.

Sofocle, cu multă vreme înainte,
A auzit acelaşi vuiet pe faleză, la Egeea,
Şi, reflectând asupra condiţiei umane, i-a venit în minte

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Matthew Arnold, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadrilul homarului

"N-ai vrea să mergi mai repejor?" zise merlanul melcului de mare,
"Vine din urmă un delfin şi mă calcă pe coadă, frăţioare.
Ia, priveşte cât de iute trec homarii şi ţestoasele, cum iau avans!
Unii au ajuns deja acolo, pe prundiş – nu vrei să vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, nu-i aşa că vii la dans?

N-ai idee ce plăcere vom simţi, ce încântare,
Când, laolaltă cu homarii, vom fi luaţi şi aruncaţi în mare!
"E departe, e prea departe! Şi-i prea mult suspans!"
A răspuns melcul, mulţumind, dar el nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.

"Nu contează cât mai avem de mers", a replicat prietenul solzos.
"Mai este-un ţărm, ştii, de cealaltă parte-a mării, tot aşa frumos.
Ne depărtăm de Anglia, ne-apropiem de Franţa pentru cadril şi vals –
Nu te lăsa, iubite melc, vino şi tu cu noi la dans.
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, vii şi tu la dans?
Vii, nu-i aşa, vii, nu-i aşa, nu-i aşa că vii la dans?

poezie clasică de Lewis Carroll din din Alice în Ţara minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa

Precum petalele de flori
Se-nalţă-n vânt cu al lor zbor,
Doreşte şi sufletul meu
Să se înalţe ca un zmeu,
Şi să colinde-n lung şi-n lat
Bătrânul continent visat.

E Europa, pământul strămoşilor,
Un leagăn veşnic şi nemuritor
Grădină vie ce îşi scaldă-n ape
Păduri şi flori dorind să le adape.

Cum fiecare stat e o-ncheietură
A continentului făptură,
Luptând pentru-ale sale năzuinţe
Doar împreună au căpătat şi biruinţe.
Şi adunaţi cu toţii la o masă,
German, austriac, român,
Formăm o casă.

[...] Citeşte tot

poezie de Hermina-Paula Hănţăgam
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochelari de cal

Nu are nicio logică politica
aleşilor poporului
Niciun tiran luminat
n-ar putea scoate
România
la
liman
Suntem
o
ţară condamnată
Şi
trebuie
să executăm
sentinţa
la
locul de muncă
infernul cotidian
Avem vecini buni
şi
indiferenţi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (5 februarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul curaj este mult mai profund decât pare la prima vedere. În limba franceză, inima este "coeur", în latină este "cor". Aceastea sunt rădăcini ale cuvântului curaj (courage). Aşadar, curajul înseamnă de fapt să trăim cu inima deschisă. Ce înseamnă asta pentru noi şi viaţa noastră? Ei bine, dacă vrem să fim curajoşi e timpul să lăsăm măştile să cadă, să ne arătăm lumii aşa cum suntem fără nevoia de a părea altceva doar pentru a primi apropbarea şi iubirea şi atenţia celor din jur.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlhar la drumul mare

I

Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori,
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan;
Iar tâlharul la drumul mare venea călare –
Călare – călare –
Tâharul a venit călare şi-a oprit la vechiul han.

II

Pe cap purta tricorn francez, avea guler de dantelă sub bărbie,
Pantaloni fără-o încreţitură şi haină de catifea vişinie;
Cizmele-i lungi până la pulpe, croite din cea mai fină piele,
Sclipeau în noapte-împrăştiind mărgăritare ;
Pistolu-i era gravat cu mărgăritare,
Iar pe mânerul spadei luceau mărgăritare, sub cerul plin de stele.

III

[...] Citeşte tot

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de admiraţie

ador să cred în visele care nu dor
care îmi aduc în suflet universul
în care-mi cresc măreţe aripi de condor
mări şi munţi să străbat cu demersul.

Riviera Franceză e-o amintire vie
în care-am strâns splendori magistrale
unde-am descoperit magică geografie
cu oameni şi tradiţii ancestrale.

ador să mă încred în dragostea mea
îmi pun toată nădejdea în puterea ei
în nopţi de opal mi-aduce liniştea
în caleaşca vieţii să-i urmez pe zei.

de poeţi mă apropie fanteziile vremii
magicieni de cuvinte- ei sunt boemii.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă

Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?
Mi-e dor de tine. Mi-e atât de dor!
Te-ai dus în ţări străine, dar ce-mi pasă?
Cine-mi mai spune mie "Somn uşor"?

Eu ştiu că n-aveam nici un ban, mămico
Mergeam la şcoală ca un zdrenţăros
Pofteam o ciocolată, sau un Cico
În timp ce alţii le vărsau pe jos.

Colegii mei vin tot în limuzine
Au bodyguarzi, şi bani de buzunar
Dar eu, măicuţo, te am doar pe tine
În poza scumpă, din Abecedar.

Când nu mă vede doamna-nvăţătoare
Eu scot fotografia şi-o sărut
Colegii-mi spun "orfan", şi cât mă doare!
Atâta răutate nu am mai văzut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Montréalais

"Je me promenne" pe St. Denis, sau St. Laurent,
Am Dorchester în sânge, îs pe Sherbrooke.
Pie IX, cu Maisonneuve, colind exuberant...
Pe St. Hubert, sau Ste. Catherine, cumpăr trabuc.

Sunt în raliu pe Ile Sainte-Hélène, joc la noroc
Şi Nadia am "dans mon coeur", pe Olympique Stade.
La Ste. Eustache mai cumpăr, pe la iarmaroc...
Iubesc şi iarnă dură, am suflet "plus une grade"!

Trec poduri peste lacrimi, ce lumea le revarsă
De pe-alte ţărmuri, neferici... Colind Laval.
Pe Rue Masson candelă aprind şi aroma de pământ sihastră
Iau de la piaţa Jean Talon. Pescuiesc la Chambly, în aval!

Pe Metropolitaine, sau Décarie, conduc "en prise"
Cu muzica, ce-ascult de la Céline...
Sunt câştigat definitiv; "une partie prise"
Oraşului îmbietor... "chanson de mandoline".

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, spectator român vibrând de două ori cu scenă, surpriza serii a fost Viorica Cortez, pe care nu am ascultat-o până acum în niciun spectacol. Premiul cel mare de anul acesta la Concursul "Enescu", s-a dovedit mai mult decât pe deplin meritat. Am admirat-o pentru muzicalitatea ei cuceritoare, pentru glasul egal cu un timbru mângâietor, pentru frumoasa ei concepţie a rolului. Nimic ostentativ în cânt şi în joc: Dalila nu a fost o curtezană dură, gândeşte Viorica Cortez, ci o femeie cu farmec, care ştia să dea voluptăţii iubirii o poezie suavă. Şi apoi, bine au remarcat francezii: "plastica scenică!".

Ada Brumaru în Însemnări răzleţe (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele nevăzute

Revăd fericirea ce-a fost
- plecată-i pe chipul albului din zăpezi
irosire!
irosire!
Îmi surâde veninul în spate,
ultimele ploi, sângerările noi,
în veşnicia mea cu capul în oase stau înecate
ca şi cum mi-au părăsit fluturii duhul
pentru un Rai de fum
pentru o talpă invizibilă
de răcoare pe un drum
spre Nicăieri

Ridică-te, Evo, şi umblă!
piaptănă-ţi părul coadă de galaxie,
înjugată-te la vecie,
poartă-ţi rochiile deasupra genunchilor norilor
debarasează sânii de punţile de suspine
- ca de-o durere, rana lui,
i-ai plămânii cer şi aer cu totul în vine...

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o artistă

prieteno, dormi liniştită cu capul pe perna mea
iar eu voi sta să mă uit la tine
ne-am jucat mult timp unul cu altul
sticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toi
ţigări mai ai doar vreo două
ce a fost cu tine haios şi ce a fost sexual
şi discuţiile deştepte şi filmele de la biblioteca franceză
sunt ca un anotimp încheiat
tu vei avea alţi iubiţi
eu voi scrie alte poezele
dormi liniştită pe perna mea
prieteno
mă-ntreb dacă pieptul tău băietesc
ca al mulatrei lui Baudelaire
se va mai suci vreodată spre mine
mă-ntreb cum te vei purta mâine la gară
ştii tu ce e lumea?
n-ai să ştii niciodată, nici eu n-am să ştiu
o să târâm valiza pe roţile pe caldăramul peronului
şi dupa asta vom coresponda pân'la vară

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O imensă gaură

în cotidianul oraşului s-a căscat
haotic a îmbrăcat alt trup
era julieta lui shakespeare dusă
la bordel de proxeneţii poeţi
îndopaţi cu haşiş
cuvintele lingeau timpul şi se scurgea
de la o civilizaţie la altă civilizaţie
cu funde la gât şi ceasuri wostock
mergea grăbită în alte braţe
de bărbat care mirosea a tămâie
îi plăcea să fie iubită şi mâzgâlită
de săruturi ce duhneau a ţuică
are ochii negri şi recapitulează
în gând lecţiile la geografie cu porturile
de la mediterana pe care a văzut-o
doar în visul udat cu bere din halbă
când bărbatul o strânge tare
trece la lecţiile de istorie şi toţi regii
franţei şi regii din antichitate
şi bărbatul ăsta miroase a tămâie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metempsihoză

Şuieră crivăţ de iarnă peste vâlcele,
(Iubito, cumva acestea-s merele mele?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste ape şi case,
(Vegetarian pot fi cu-aşa buze cărnoase?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste-ofilită mimoză,
(Te privesc lung, fascinat, căzut în hipnoză)
Şuieră crivăţ de iarnă peste culmea de deal,
(Înveleşte-mă cu trupu-ţi, molatic ogheal)
Şuieră crivăţ de iarnă peste cocoş de Hurez,
(Să exersăm, disperaţi, cu sărutul francez?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste ienuperi şi ceri,
(Din conu' Minu să-ţi recit? Nichita preferi?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste triste coline,
(Să nu mă spulbere, ascunde-mă-n tine!)
Şuieră crivăţ de iarnă peste târg, peste sat,
În primăvară, copile, intra-vei bărbat!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Nina Cassian
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja Dover [Dover beach]

Marea e calmă în această noapte.
Luna-i frumoasă, fluxul poartă şoapte
Dinspre strâmtoare; în Franţa, pe mal,
Lumina s-a dus, dar peste canal
Văpaia e vie pe ţărm englezesc.
Hai, ieşi la fereastră să te regăsesc!
Stropi fini, albi ca spuma, în aer ajung
Când marea s-azvârle pe ţărmul prelung,
Ascultă! E-un zgomot strident, dar cuminte,
Pietrişu-i mişcat înapoi şi înainte,
Pe plaja înaltă un pic zăboveşte,
Apoi marea-l trage şi iar îl loveşte,
Cadenţa e plină de naturaleţe
Da'-n ea e prezentă eterna tristeţe.

Cu mulţi ani în urmă Sofocle asculta
Cum Marea Egee foşnea şi sălta
Şi flux şi reflux îi vorbeau negreşit
Că omul în lume e trist şi zdrobit;
Şi noi auzim cuvinte şi şoapte

[...] Citeşte tot

poezie de Matthew Arnold, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninotchka: Mă tem că va trebui să te rog să pleci.
Swana: Să plec? Eu am venit aici ca să-ţi spun ţie să pleci! Nu mă refer la hotelul ăsta sau la Paris, ci mă refer la Franţa. Ai avion mâine către Moscova, de la 5:40.
Ninotchka: Tu încă mai ai impresia că dai ordine de la palatul tău din Petrograd?
Swana: Palatul meu din Petrograd... da, tu mi l-ai luat. Mi-ai luat ţarul, mi-ai luat patria, mi-ai luat poporul şi tot ce aveam.
Ninotchka: Doamnă, să ştii că oamenii nu pot fi luaţi pur şi simplu. Nici 160 de milioane, nici unul singur. Nu şi dacă ai dragostea lor. Tu nu ai avut-o. De aceea nu mai eşti în Rusia şi de aceea ai venit în dimineaţa asta aici. Niciodată problemele nu au fost rezolvate de la înălţimea unui balcon.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Vrei să ştii de ce nu am plecat în Franţa? Deşi mi-am dorit asta foarte mult. În Franţa aş fi putut să o iau de la capăt. Nu aş mai fi Joey, chelneriţa, sau Joey, fiica unui puşcăriaş, sau Joey, jumătatea cuplului secolului "prieteni/iubiţi". Nu am plecat pentru că părea cea mai uşoară cale de scăpare. Cea mai uşoară cale de evadare din viaţa mea, care, în ciuda câtorva sclipiri, este destul de patetică. Dar nu am vrut să aleg asta, Dawson. Mi s-a părut că dacă rămân aici, o să devin mai puternică. Şi apoi erai tu. Dawson Leery, care în sfârşit ştie ce vrea. Dar trebuie să-ţi spun, Dawson, că oricât de complicată a fost prietenia noastră, nici nu se compară cu cât de complicată o să fie relaţia asta pe care o avem.
Dawson: Pe bune? Ceea ce avem noi s-ar putea să nu fie niciodată simplu, dar asta nu înseamnă că nu o să ne placă. De altfel, cine spune că nu poţi avea o bucată din Franţa chiar aici în Capeside, ah? Iată-ne pe malul Senei, o plimbare pe faleza oraşului, locul preferat al îndrăgostiţilor şi al prietenilor. De aici avem o privelişte minunată a magnificei structuri pe care noi, oamenii simpli din Capeside, o numim... leagănul. Nu e turnul Eiffel cu siguranţă, dar asta e tot ce avem. Dar să nu uităm de celelalte lucruri cu specific franţuzesc. Cartofi pai.
Joey: Pâine prăjită.
Dawson: Uşi franţuzeşti. (Se sărută.)
Joey: Sărut franţuzesc. Cel de-al doilea sărut, cel raţional. Cel care are nevoie de un moment de meditaţie.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!