Franţa şi muzică

În mijlocul oceanului pe vreme de război

Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Faţa lunii calmă,-învelită-n argint şi-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.

Chiar acum, momentul e plin de freamăt şi de viaţă,
Înmiresmat de briza serii şi-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără şi îndrăzneaţă.

Şi, totuşi, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roşu-atroce.
În faţa lunii, ca un afront, un nor obscen şi gri foarte
Se-înalţă de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor – feroce.

Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea şi viaţa curg amestecate!

[...] Citeşte tot

poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Montréalais

"Je me promenne" pe St. Denis, sau St. Laurent,
Am Dorchester în sânge, îs pe Sherbrooke.
Pie IX, cu Maisonneuve, colind exuberant...
Pe St. Hubert, sau Ste. Catherine, cumpăr trabuc.

Sunt în raliu pe Ile Sainte-Hélène, joc la noroc
Şi Nadia am "dans mon coeur", pe Olympique Stade.
La Ste. Eustache mai cumpăr, pe la iarmaroc...
Iubesc şi iarnă dură, am suflet "plus une grade"!

Trec poduri peste lacrimi, ce lumea le revarsă
De pe-alte ţărmuri, neferici... Colind Laval.
Pe Rue Masson candelă aprind şi aroma de pământ sihastră
Iau de la piaţa Jean Talon. Pescuiesc la Chambly, în aval!

Pe Metropolitaine, sau Décarie, conduc "en prise"
Cu muzica, ce-ascult de la Céline...
Sunt câştigat definitiv; "une partie prise"
Oraşului îmbietor... "chanson de mandoline".

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei mizerabile

Picioru-ţi fin ca mâna-i, iar şoldul împlinit
Ar fi de cea mai mândră din albe pizmuit;
Se-ndrăgosteşte-artistul de dulcea ta făptură;
Mai negri decât pielea ţi-s ochii de velură.
Pe ţărmul cald şi-albastru ce-ţi fu ursit de Zeu,
Ai rostul s-aprinzi pipa stăpânului mereu,
Să fie-n sticle apa şi rece şi-aromată,
Iar zarva ţânţărimii, de pat îndepărtată,
Şi când platanii cântă-n al dimineţii ceas,
De prin bazar să cumperi banane şi-ananas.
Desculţă, ziua-ntreagă te duci unde ţi-e vrerea
Şi cânţi în şoaptă arii vechi cum nu-s nicăierea;
Şi când coboară seara în mantii stacojii,
Uşor pe-o rogojină tu corpul ţi-l mlădii
Si visele-ţi sunt numai de colibri-mpânzite,
De-a pururi, ca şi tine, gingaşe şi-nflorite.

Copilă fericită, ce gânduri îţi abat
Să vezi pământul Franţei de chinuri secerat
Şi, dându-ţi viaţa-n mână de marinar vânjoasă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avancronică şi pronostic - Finala Cupei Mondiale de Fotbal 2018

Înfloresc tribunele,
Ceru-i ca oglinda,
Saltă pieptul unele,
Saltă şi Kolinda.

Pe Macron îl trec fiori,
I-arde esofagul,
Că ieri trei aviatori
Încurcară steagul.

Pe teren şi împrejur
Urlă toţi bărbaţii,
Joacă şi francezii dur,
Joacă şi croaţii.

Ce-o să fie vom vedea,
Dar vă spune moşul:
Dacă nu s-o COLINDA,
Va cânta COCOŞUL!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În adolescenţă aveam tâmpitul obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă cam tristă în liceul Cantemir. Colegii mei se cărau la şcoală cu magnetofoane de zece kile, puneau muzică şi dansau în ora de franceză... Garsonelul, profesorul nostru ţăcănit, le aduna pe fete-n jurul lui şi le spunea cum se zice la toate porcăriile în franţuzeşte... Vreo doi răsfoiau reviste porno suedeze în fundul clasei... Numai eu, care trăiam doar în lumea cărţilor, mă apucam şi trânteam pe tablă vreun citat din Camus sau din T. S. Eliot care se potrivea ca nuca-n perete cu atmosfera de dezmăţ din clasa noastră prăfuită şi dărăpănată. La vederea lui, tipele care stăteau picior peste picior pe catedră, de li se vedeau pulpele până sus sub poala sumeasă a sarafanului, nici măcar nu se mai osteneau să se strâmbe sau să pufnească dispreţuitor. Se obişnuiseră. Acum se uitau prin mine de parcă nici n-aş fi fost, şi aşa am trecut liceul: un ciudat în uniformă destrămată, care scrie texte de neînţeles pe tablă sau vorbeşte cu castanii pe marginea gropii de sărituri în lungime.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comedia lui Beaumarchais, intitulată "Bărbierul din Sevilla" sau "Precauţiunea inutilă", se prezintă sub forma redusă de dramă comică, sub titlul "Almaviva" sau "Precauţiunea inutilă", datorită sentimentului de veneraţie şi respect nutrite de autorul muzicii prezente fată de celebrul Paisiello, care a prelucrat mai de mult subiectul sub titlul său original. Chemat să-şi asume aceeaşi grea sarcină, spre a nu da cumva impresia că intenţionează să rivalizeze cu nemuritorul autor care l-a precedat, maestrul Gioachino Rossini a cerut în mod lămurit ca "Bărbierul din Sevilla" să fie din nou versificat în întregime, adăugându-i-se câteva situaţii inedite, spre a prilejui compunerea unor piese muzicale reclamate de gustul modern pentru teatru, atât de schimbat faţă de epoca în care renumitul Paisiello şi-a scris opera. Unele deosebiri între ţesătura prezentei drame şi aceea a comediei franceze, mai sus amintite, se datorează necesităţii introducerii în subiect a corurilor, atât pentru că ele corespund gustului modern, cât şi pentru că sunt indispensabile efectului muzical în teatrele de mare amploare. Fără acest concurs de împrejurări, autorul nu s-ar fi încumetat să aducă nici cea mai neînsemnată schimbare producţiei franceze, consacrate mai de mult prin aplauzele teatrelor din toată Europa.

Cesare Sterbini în Caiet de sală, Avertisment
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Note din tren

Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.

Un şuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citeşte-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.

Şi osiile cantă... Şi-n aur tot se şterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparţiri prin staţii, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viaţa noastră merge.

De se topesc, brumate, privelişti fumurii,
prin staţiile vieţii frânam, a câta oară?
Şi cine ştie cine ne-aşteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thomas Tallis: Plec.
William Compton: De ce pleci?
Thomas Tallis: Cardinalul Wolsey pleacă în Franţa. M-a invitat să merg cu el. Cu alţi muzicieni.
William Compton: Trebuie să te duci?
Thomas Tallis: Ştii foarte bine că o invitaţie din partea cardinalului este ca o invitaţie din partea regelui. Noi, oamenii de rând, trebuie băgăm mâna în foc dacă suntem invitaţi să o facem.

replici din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada unui anti-puritan

Conversau despre Progres, victorios în lung şi-n lat,
Despre lumină şi despre doamna Humphrey Ward –
Nu-i cinstit să se pretindă c-acolo m-aş fi încruntat
Sau c-alergam prin cameră ţopăind ca pe bulevard;
Am stat pe scăunel cuminte şi poate-am sforăit un pic –
Am dat din cap politicos în acel club sau poate sanctuar
Şi-am spus, "M-am plictisit, a venit timpul să mă ridic,
Vrea să meargă cineva de aici cu mine la un bar?"

Înţelepţii noii lumi cred că musteşte-n ei ceva măreţ, fecund;
I-ascult plin de multe dezamăgiri şi de regrete
Fiindcă în opiniile lor nu găsesc nimic profund,
Iar concluziile li-s orfane de logică şi de-argumente;
De ce-aş pune la zid viaţa simplă de-altădată
Când mie-mi displace să mănânc pe fugă, ceva frugal,
Eu poftesc piure cu cârnaţi, marca "notat, vin îndată",
Vrea să meargă cineva de aici cu mine la un bar?

Ştiu unde-s bărbaţii, atâţia câţi mai sunt,
Şi, vii, furia şi concordia gălăgioasă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de G.K. Chesterton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predestinare...

Simt fericire... pe dracu-n patru,
De fericire ştiu să şi latru,
În mama ei dar, iubesc cu cântec,
Parcă aş fi iubit direct din pântec...

Spune franţuzul:-Mon cher, c'est la vie!
Unde anume, la morţi sau la vii?
Oh, c'est le diable! Răspund indecent,
N-am stat pe gânduri să fiu un dement...

iubirea e tot, e tot ce-mi doresc,
Ea doar mă ţine să nu te plesnesc,
Fapta infamă, de nepreţuit,
Ea doar mă are precum un iubit...

"Am fericirea, neiertătoare",
Strigă lumea-n gând dar cu glas tare,
O Dieu me damne, jur pe Orion,
Noroc de ăsta, suna-a ghinion!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 aprilie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Lucifer

Împrumută spiritului flacăra ta, dogorîtoare deprimare;
Suspinând iese în miez de noapte capul,
Pe înverzita primăvăratică colină; unde demult
A sângerat un blând mieluţ, suferind profunda
Durere; însă urmează întunecata umbră
A răului, sau ridică umedele aripi
Spre auritul disc al soarelui şi zdruncină
Un ton de clopot spre pieptul de durere rupt,
Sălbatică speranţă; a beznei prăbuşire-nflăcărată.

Comentarii

Textul aparţine antumelor şi are două variante intitulate "Rugă". Cele trei texte care nu diferă semnificativ unele de altele, prin folosirea zonelor de cuvinte şi a imaginilor, au fost scrise la începutul anului 1914. Cu toate acestea, o comparaţie a celor trei versiuni ar putea arăta în mod clar cum textele lui Trakl câştigă substanţă.
Lucifer, "aducătorul de lumină", este o figură de o importanţă deosebită în opera lui Trakl.
Parţial la nivelul identificării personale, mai relevant însă pentru contextul literar-istoric, la nivelul unei linii tradiţionaliste provenită din romantism prin simbolismul francez.
Textul de referinţă pentru această poezie este "Cântec Occidental". Prin comparaţie, "Către Lucifer" pare o notă marginală, ca material de lucru, sau doar o parafrază. Cu privire la poezia "Către Lucifer" care a fost scrisă, probabil, la scurt timp după "Cântec Occidental", ea poate fi interpretată şi ca o încercare de radicalizare a "Cântului Occidental".
O comparaţie a celor două texte sprijină şi diviziunea operelor, conform cărora Trakl a găsit la începutul anului 1914 un nou stadiu al dezvoltării sale poetice.
De două ori, la începutul şi la sfârşitul poemului, focul este abordat, în imaginile: "împrumută spiritului flacăra" şi "a beznei prăbuşire-nflăcărată", referindu-se la căderea îngerilor şi la focul din iad. În acelaşi timp cu: "a-nsângerat un blând mieluţ", el se adresează iconografiei lui Hristos.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am cu Moartea rendezvous

Eu am cu Moartea întâlnire
Acolo unde se dispută-o baricadă,
Când vine Primăvara şi cântă în livadă,
Iar merii pretutindeni izbucnesc în floare –
Eu am cu Moartea întâlnire
Când vine Primăvara şi râde iarba-n soare.

Poate-o să mă ia de mână şi-o să constat
Că mă conduce, calmă,-n regatul ei îndoliat,
Că-mi închide ochii şi-mi a stinge-a răsuflării unduire –
Sau voi trece eu pe lângă ea,-n drumu-mi spre câmpiile-elizee.
Eu am cu Moartea întâlnire
Pe panta unui deal plin de tranşee,
Când vine Primăvara şi grâul îşi mlădie boiul,
Când prinde-a-înflori pe pajişti caprifoiul.

Domnul ştie, dar n-ar fi fost mai bine oare
Să fi stat pe perne parfumate de mătase acum,
Unde iubirea, binecuvântată,-n somn tresare,
Puls lângă puls, alături de-un trup de fată suplu, tânăr mire,

[...] Citeşte tot

poezie de Alan Seeger, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul Colos

Nimic din atitudinea gigantului de-obârşie elină
Cu picioarele-nfipte sfidător pe două continente;
La poarta noastră în care bat valurile mării, insistente,
O femeie puternică înalţă-o torţă a cărei lumină-i

Speranţa oprimaţilor lumii; numele celei care-alină
E Mama Surghiuniţilor. Din mâna ei, strălucitoare şi potente,
Razele unui far surând spre patru zări, privirile-i veghează-atente
Un port cu punţi de aer, înfrăţind mii de oraşe într-o singură tulpină.

"Păstrează-ţi, lume veche, fala şi pompa atâta de cântate!"
Strigă ea cu buzele lipite. " Trimite-mi mie pe cei trudiţi,
Mulţimile tale însetate tânjind de veacuri după libertate,
Pe toţi refuzaţii vieţii mişunând pe ţărmurile tale, obidiţi.

Trimite-mi-i pe aceştia, pe cei fără-adăpost, sufletele-n frig uitate,
Îmi ridic lampa la porţile de aur şi le spun că sunt bineveniţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Emma Lazarus,1849-1887, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am citit undeva că ultima glaciaţiune a venit
într-o zi de toamnă de acum 12690 de ani
cel puţin aşa spun cercetătorii de la Potsdam
care au cercetat sedimentele de pe fundul unui
lac din Germania
şi apoi, îmi închipui, au mers la bere mulţumiţi
că au rezolvat-o şi pe-asta.
nu ştiu ce să zic, cifrele astea foarte exacte m-au
pus mereu în dificultate.

deschid larg geamul şi încerc să înţeleg ceva
din ziua asta cusurgie
şi mă gândesc la câte zile de toamnă de rahat
am trăit şi-n fiecare putea începe.

după 22 ani de freze şi bormaşini, în blocul
de vizavi s-au mutat de curând nişte
flăcăi veseli care ascultă ntruna o combinaţie
de muzică populară de pe vremea Mărioarei Murărescu
şi nişte manele sănătoase ca la sfârşitul

[...] Citeşte tot

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea Neamţului

Sunt cu ceară picurate
Filele-n bucoavna mea,
Dar citesc, cum pot, în ea.
Spune-acolo de-o cetate
Care Neamţul se numea
Şi-au zidit-o, spune-n cronici,
Nemţi, germani sau teutonici.

E ruină azi de veacuri.
Unde-o fi? Vezi asta-i greu!
Cine credeţi că sunt eu
Ca să ştiu atâtea fleacuri!
Cui va şti, îi dau un leu.
Zici că afli-n cărţi de şcoală?
Aş! Rămâi cu mâna goală.

Deci, în ceasul dimineţii,
Când prânzesc acei ce au,
În cetate-aici erau,
Lângă comandantul pieţii,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de ancoră

Hei, vira ancora! Vira, of, vira până-ntinde lanţu-n prova!
Încă o-ncercare! Stop. Ţineţi-o-n barbotin un pic.
Lasca* manevrele velelor, întoarceţi vergile –
Vela foc gata de plecare! Vira până când lanţul e la pic! *

La drum! Iubire, nu mai putem rămâne lângă tine –
Lăsaţi paharele, spuneţi-i fetei adio şi sărutaţi-i obrăjorii;
Pentru că vântul, iată, strigă, "Nu când vrei tu şi îţi convine
Te-ajut, ci atunci când am eu chef să vin la tine,
Sus ancora, dacă vă e dor de Mama Carey*
(Dacă vreţi să navigaţi spre Mama Carey!);
Oh, drum bun spre locul unde-şi hrăneşte Mama Carey puişorii!"*

A mai rămas o cheie!* Gata, s-a smuls de pe fundul mării!
Ancora tribord la suprafaţă! Spălaţi-o şi la post cu ea!
Nava girează spre babord, iar ancora-i încă plină de noroi,
Anul ăsta n-o vom mai fundarisi vreodată. Valea!

Drum bun şi vânt din pupa spre marea cea albastră,
Cu nava-n balast*, uşoară, fără marfă-n cale,

[...] Citeşte tot

poezie de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul VII

A lor oneste-onoruri şi senine,
când fúră-n rând de trei ori repetate,
Sordel s-a tras zicând: — "Şi-acum, voi cine?"

— "Pe când erau nedemni cei morţi să cate
această coastă, ca spre cer să suie,
de-August îmi fură oasele-ngropate.

Eu sunt Virgil, iar cerul al meu nu e
printr-alt păcat decât că nu crezui."
Aşa-ncepu maestrul meu să spuie.

Precum acel ce vede-n faţa lui
deodat-un fapt ce-l umple de mirare,
crezând şi nu, zicând ba e, ba nu-i,

Sordel, plecându-şi ochii,-a stat atare.
Venind apoi, l-a-mbrăţisat umil
pe unde-un prunc s-agaţă de-omul mare.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlhar la drumul mare

I

Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori,
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan;
Iar tâlharul la drumul mare venea călare –
Călare – călare –
Tâharul a venit călare şi-a oprit la vechiul han.

II

Pe cap purta tricorn francez, avea guler de dantelă sub bărbie,
Pantaloni fără-o încreţitură şi haină de catifea vişinie;
Cizmele-i lungi până la pulpe, croite din cea mai fină piele,
Sclipeau în noapte-împrăştiind mărgăritare ;
Pistolu-i era gravat cu mărgăritare,
Iar pe mânerul spadei luceau mărgăritare, sub cerul plin de stele.

III

[...] Citeşte tot

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues fără saţiu

stăteam pe o pânză de păianjen şi mi se dăduse o lectură militară
un text lung de toamnă contorsionată în juru-mi precum adulterul
muream şi în acelaşi timp măturam praful galactic
din modesta căsuţă de ţară
a străbunilor
zbierând după mine
de ce n-am mai venit
precum abd-ru-shin pe i-phon-urile arabilor
meditând despre bacterii & endoscopii
pe scara spiralată a bibliotecii ferdinand din iaşi
ps
regele n-a citit vreo carte aici pe scara spiralată
priveam cum iordaniene nebotezate în iordan
au desşurubat dopul de la apa plată
cu o felie de lămâie
şi ce altceva ai mai făcut în casa
din roman
efectuându-ţi stricta inspecţie a zilei
în care ai fost mai bun
decât pânza de păianjen a toamnei

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă mamă

era o încrengătură de voci ce-ţi şopteau
ţigară după ţigară şi râzi şi plângi şi urli
totul se destramă apoi se reconstruieşte
erau mişcările degetelor tale de parcă
dirijai corul diavolilor ce răsună în mintea ta

dacă vreodată diavolii încetează să-ţi mai vorbească
să ştii că eu locuiesc în franţa cu iulia
avem doi copii foarte frumoşi şi anul
viitor cu siguranţă vom veni pe la tine

mai ştii când eram mic vindecam oameni
împreună vorbeam cu hristos şi vedeam
boala în ei? de când te-ai îmbolnăvit
am refuzat să cred toate acestea iar lui dumnezeu
i-a părut rău că m-am îndepărtat aşa că
de anul trecut încearcă prin toate mijloacele
să mă atragă înapoi la credinţă dar mi-e frică mamă
poate mă voi îmbolnăvi ca tine din prea multă credinţă

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!