Citate despre Franța și superlative, pagina 2
D. Șăineanu acordă cu drept cuvânt neologismelor o importanță egală cu elementele neaoșe ale limbei. Aceste neologisme reprezentă ultima fază a culturii noastre sub acțiunea Occidentului, și în special a Franței. Prin răspândirea din ce în ce mai mare a presei și a învățământului, ele încep a pătrunde în stratele de jos ale populațiunii urbane și a deveni astfel o parte integrantă a vocabularului românesc. Mahalagiul cel mai înapoiat nu mai așteaptă astăzi să primească în efecte, în natură, "stima și considerația" ce o adăstase mai multe zile de la șeful său, subprefectul din vremea lui AIecsandri.
Ion Luca Caragiale în Un dicționar român
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am vrut să fiu luată de proastă - cea mai obișnuită motivație a francezilor de a se descurca lamentabil în ceea ce fac, fără să aibă remușcări.
citat din Jules-Amedee Barbey d'Aurevilly
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul este fericirea, da! Păi dacă ai ajuns și ești fericit, te scarpini și spui: Gata, am terminat! Nu, nu, nu, nu cred că împlinirea este ultimul vis. Drumul este, pentru că drumul este un lucru minunat. Cu el poți să te întovărășești pentru o bucată de vreme, după care cu alt drum și de la noroi și glod treci pe la pădure, și de la pădure treci pe drum bătut, cum spune franțuzul și până la urmă, cine știe, unii dintre ei ajung și la asfalt. Iată că drumul este cel mai important și nu neapărat să ajungi. Dacă ai ajuns, ce faci? Ai ajuns și pe urmă ce faci?
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am propovăduit pretutindeni și întotdeauna... Ce anume am propovăduit, e greu de spus. Ideile mele erau vagi. Propovăduiam ideile decembriștilor și ale Revoluției Franceze, și iarăși revoluția, lecturi politice și concentrarea forțelor într-un singur cerc, dar, cel mai mult, propovăduiam ura împotriva oricărei violențe și samavolnicii a ocârmuirii.
citat din Alexandr Ivanovici Gherțen
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte chiar ca astronomia să fi ajuns la apogeul ei, din timpurile cele mai vechi, când planetele erau deosebite de stele numai prin mișcările lor, dar nu erau cunoscute ca globuri asemenea cu pământul, când stelele nu erau pentru omenire sorii de astăzi, s-a căutat să se explice cum s-a format universul, cum este el construit, chiar și cari va fi sfârșitul lui. Teoriile în chestiune nu se întemeiau pe nici un fapt științific. Târziu, prin secolul XVII, au început să se formuleze teorii mai serioase, mai târziu ceva, Wright în Anglia, Kant în Germania și Laplace în Franța au dat la lumină teorii mai aproape de adevăr.
Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există două feluri de joc - jocul de gentlemen și celălalt joc, de plebeu, cupid, pe care-l practică tot soiul de lepădături. Aici există o diferență riguroasă - și cât de josnic e în fond această diferențiere! Un gentleman, de pildă, poate să pună o miză de cinci, sau zece ludovici, rareori mai mult, de altfel, poate să pună și o mie de franci dacă-i foarte bogat, dar numai de dragul jocului, de dragul distracției, numai ca să urmărească procesul câștigului sau pierderii; însă nu trebuie să-l intereseze defel câștigul în sine. Dacă a câștigat, își poate permite, de pildă să râdă cu glas tare, să comunice cuiva dintre cei din jur părerea sa, poate chiar să mai pună o dată și să mai dubleze, dar numai din pură curiozitate, ca să-și urmărească șansa, să facă combinații, și nu din dorința plebee de a câștiga... Lepădăturile joacă într-adevăr foarte murdar. Ba chiar accept ideea, că aici, în jurul mesei, se petrec multe hoții din cele mai ordinare. Crupierii, care stau la capetele mesei, urmăresc mizele și plătesc, au teribil de mult de lucru. Ce mai lepădături! În cea mai mare parte sunt francezi.
Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minunata literatură franceză materialistă a secolului trecut să fie răspândită într-o măsură cât mai mare printre muncitori, acea literatură în care spiritul francez a atins cele mai înalte culmi până în ziua de astăzi, atât în ceea ce privește forma, cât și în ceea ce privește conținutul.
Friedrich Engels în Despre religie (1960)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrul cel mai necesar pentru o reformă a managementului spitalelor? Dar aste e ușor de spus: moartea tuturor dieteticienilor și învierea unui mare bucătar francez.
citat din Martin H. Fischer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Franța
- Franța este regatul cel mai ilustru care a existat vreodată sub soare, în fața lui Dumnezeu și a oamenilor: în fața lui Dumnezeu, de o inalterabilă puritate a credinței...
definiție de Jacques Bossuet în Cuvântări funebre
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că sunt un om demn, da nu știu să mă impun prin demnitate. Păi, îți dai seama că se poate întâmpla și una ca asta? Toți rușii sunt astfel și știi de ce: sunt prea bogați și multilateral înzestrați ca să poată găsi la repezeală o formulă decentă. Chestiunea stă în formă. De cele mai multe ori noi, rușii, suntem atât de bogați înzestrați, încât pentru a descoperi o formă decentă avem nevoie de genialitate. Or, genialitatea de cele mai multe ori nu există fiindcă în general există rar. Numai la francezi și poate la câțiva alți europeni s-a definitivat atât de bine o formă, încât să arăți teribil de demn, iar tu însuți să fii omul cel mai nedemn. De aceea forma are atâta însemnătate la ei.
Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt foarte influențat de chansonul francez, pentru că am avut șansa să acompaniez cei mai mari cântăreți de gen - Barbara, Charles Aznavour, Juliette Greco. Chansonul francez m-a marcat în asemenea măsură încât, atunci când scriu muzică, încep întotdeauna cu cântecul. Trebuie să am întotdeauna melodia, ceva care să-mi placă. Nu m-a atras niciodată muzica experimentală, fără melodie sau armonie.
Richard Galliano în Radio România Muzical, interviu (29 aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai grav este că limba română, deși atât de frumoasă și de nuanțată încât Cioran, când a trecut la franceză, a spus că se simte într-o "cămașă de forță", este totuși o limbă mică.
citat din Ioana Pârvulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În istoria lumii au existat numeroase imperii, mai mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi, care s-au prăbușit și au dispărut mai devreme sau mai târziu: Imperiul Ahemenid, Imperiul Akkadian, Imperiul Armean, Imperiul Asirian, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Avarilor, Imperiul Aztec, Imperiul Babilonian, Imperiul Neo-Babilonian, Imperiul Belgian, Imperiul Brazilian, Imperiul Britanic, Imperiul Bulgar, Imperiul Chinez (Qin, Han, Jin; Sui, Tang, Song, Yuan; Ming, Quing), Imperiul Danez, Imperiul Elamit, Imperiul Francez, Imperiul German, Imperiul Hindus, Imperiul Hun, Imperiul Incaș, Imperiul Italian, Imperiul Japonez, Imperiul Khmer, Imperiul Latin de Constantinopol, Imperiul Lydian, Imperiul Macedonean, Imperiul Maurya, Imperiul Maya, Imperiul Median, Imperiul Mexican, Imperiul Mongol, Imperiul Mogul, Imperiul Olandez, Imperiul Otoman, Imperiul Part, Imperiul Persan, Imperiul Portughez, Imperiul Roman, Imperiul Roman de Apus (de Vest), Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin, Sfântul Imperiu Roman, Imperiul Rus, Imperiul Sasanid, Imperiul Seleucid, Imperiul Spaniol, Imperiul Suedez, Imperiul Sumerian, Imperiul Timurid, Imperiul Urartru, Imperiul Vijayanagara ș. a. Și totuși, cel mai vechi și cel mai mare imperiu, cu cei mai mulți supuși, care nu are granițe, singurul care va dăinui veșnic, este Imperiul Prostiei.
George Budoi în Dicționarul prostiei (29 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba Română
Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea cântă pentru sine
Un singur cântec, dar e magistral.
De ce-aș vorbi engleză sau germană
Sau graiul rus, francez sau spaniol?
Când limba mea-i balsam de pus pe rană
Izvor de apă vie, nu nămol.
În limba asta mă simt cel mai bine
Ea varsă raze de argint în jur.
Mai dulce e ca mierea de albine
Limba Română, templu de azur.
Ea s-a născut și a-nflorit sub mâna
Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină între graiuri e româna
N-o poate nimeni cumpăra cu bani.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (9 februarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Secolul XXI va fi secolul marilor războaie economice, fapt pentru care și spionajul economic va trece pe primul plan. Dacă în epoca războiului rece, serviciile de spionaj ale S. U. A. alocau doar 3% din resurse pentru spionajul economic, în anul 2001, acestea au ajuns să aloce 40%. Pe frontul secret al spionajului economic, se vor confrunta serviciile gigant ale Japoniei, considerate ca cele mai performante din lume, cu cele americane, rusești, germane, franceze și britanice.
Florian Gârz în Ghidul spionului român
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sexul nedrept
Unele fete sunt ca verbele franceze,
Mă refer la cele neregulate. Avoir. Etre.
Au o redutabilă voință proprie.
Ele preferă singularul, pluralului;
Intranzitivul, tranzitivului.
Ele te refuză în modul cel mai neașteptat.
poezie de Colombo, John Robert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul simfonic este genul cel mai împlinit al muzicii programatice. În urma unei lungi gestații, el nu apare decât în secolul al XIX-lea, sub pana lui Franz Liszt, a cărui lucrare "Ce se aude de pe munte" (1849), după Victor Hugo, poate fi considerată drept piesa inaugurală. Compozitorii din Europa Centrală și din Rusia îl vor practica pentru a cânta pământul natal și originalitatea lui, în raport cu puterile muzicale consacrate (Italia, Germania, Franța). Ceea ce nu-l împiedică pe compozitorul german Richard Strauss să se afirme, după Franz Liszt, drept cel mai mare reprezentant al genului.
Gerard Denizeau în Să înțelegem și să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Franța și superlative, dar cu o relevanță mică.
Charles Baudouin, profesor la Institutul Rousseau din Franța, a fost un strălucit psihoterapeut. În 1910, el a descoperit că cel mai bun mijloc de a impresiona subconștientul, este ca subiectul să intre într-o stare de somnolență, în care orice efort mental să fie redus la minimum.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către mijlocul secolului al XIX-lea, ultimul reprezentant al boierilor Gorj era boierul Radu. Născut în castelul din Carpați, își văzuse familia stingându-se în jurul lui, în primii ani ai tinereții. La douăzeci de ani se pomeni singur pe lume. Toți ai săi căzuseră an de an, precum crengile fagului secular de care superstiția populară lega însăși soarta cetățuii. Fără rude, ba s-ar putea spune și fără prieteni, ce va face boierul Radu pentru a umple răgazurile plictisitoarei singurătăți pe care moartea o iscase în jurul său? Care-i erau gusturile, înclinațiile aptitudinile? Nu i se cunoștea nici una, în afara unei patimi nestăvilite pentru muzică, îndeosebi pentru cântul marilor artiști ai vremii. Așa că, lăsând în grija unor bătrâne slugi castelul, de pe atunci tare părăduit, pieri într-o bună zi. Și tot ce se află mai târziu a fost că-și întebuința averea, care era foarte însemnată, pentru a străbate cele mai de seamă centre lirice ale Europei, teatrele din Germania, din Franța și Italia, unde-și putea astâmpăra nesătulele sale pofte. Era un excentric, pentru a nu spune un maniac? Ciudățenia felului său de viață îngăduia asemnea păreri.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei mizerabile
Picioru-ți fin ca mâna-i, iar șoldul împlinit
Ar fi de cea mai mândră din albe pizmuit;
Se-ndrăgostește-artistul de dulcea ta făptură;
Mai negri decât pielea ți-s ochii de velură.
Pe țărmul cald și-albastru ce-ți fu ursit de Zeu,
Ai rostul s-aprinzi pipa stăpânului mereu,
Să fie-n sticle apa și rece și-aromată,
Iar zarva țânțărimii, de pat îndepărtată,
Și când platanii cântă-n al dimineții ceas,
De prin bazar să cumperi banane și-ananas.
Desculță, ziua-ntreagă te duci unde ți-e vrerea
Și cânți în șoaptă arii vechi cum nu-s nicăierea;
Și când coboară seara în mantii stacojii,
Ușor pe-o rogojină tu corpul ți-l mlădii
Si visele-ți sunt numai de colibri-mpânzite,
De-a pururi, ca și tine, gingașe și-nflorite.
Copilă fericită, ce gânduri îți abat
Să vezi pământul Franței de chinuri secerat
Și, dându-ți viața-n mână de marinar vânjoasă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Franța și superlative, adresa este: