Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Stejari sunt încă
Era ca azi, un timp prea sfânt
Ce mângâie tot pe pământ,
Cu dragi colinde la români
Când oamenii se simt mai buni.
În vremea ceea, fiecare,
Cu vârstă mică sau mai mare,
Se pregătea ca să petreacă
Și prag de Anul Nou să treacă.
Se aștepta ca bucurie
În orice cuib acum să fie.
.............................
Pădurea se zărea tăcută,
Arar, ici-colo câte-o ciută
Căta un mugure, sărmana,
Iar codrul alb părea Nirvana...
Și ce aud? O mică toacă
În arbori plini de promoroacă...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mototoala
Mototoala e o minge
Care plânge de se stinge,
Supărată că e mică,
Cât o nucă mai voinică.
Ea a fost odată mare,
Dar s-a dat de-a dura tare
Și-a-ntâlnit seara în poartă
Un cui rău, și-acum e spartă.
Mingea este dezumflată
Nici rotundă nu-i, nici lată.
Are-n ea atâta viață
Cam cât are o paiață.
Tot încearcă să se-nfoaie,
Mai ales după vreo ploaie;
În zadar trudește însă
Și e tristă rău și plânsă.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza din Papucul păpușii (2001)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bebelușii gemeni
Stau frumos într-o burtică
La iubita lor mămică,
Bebelușii, doi băieți
Ce se joacă. Să vedeți
Piciorușele cum mișcă,
Pe mămica parcă-o pișcă.
Simte că băieții ei
Au crescut, sunt sprintenei
Și nu mai au loc acolo,
parcă vor să joace polo!...
Noaptea dorm îmbrățișați
Se simt bine, atașați
De pe-acum, unul de altul,
Până ce vor face saltul,
Ca să iasă din burtică
De la buna lor mămică.
Îi așteaptă drăgăstos
Un tătic ce-i bucuros
Că-o să aibă 2 băieți
Frumușei și iubăreți.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (15 iulie 2021)
Adăugat de GabrielaGențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treptele dăscăliei (colegilor mei, dascăli)
Un dascăl are-n viață trei etape
În care toată truda lui încape.
În prima parte, chiar la început,
Când este mai curând nepriceput,
E-ncrezător, e tânăr și tenace,
Și-așa cum știm, elevilor le place.
El are-acum de studiat o groază
- Că n-o să stea pe loc, precum o loază--
Examene de grad și masterate,
Planuri de lecții sau vreo facultate,
Să se căsătorească... dar atunci
Îi trebuie casă și să crească prunci
Abia dacă mai gustă din concediu...
Și trece-astfel rapid, în stadiul mediu.
A doua parte-a dăscăliei poate
Să aibă rezolvare-n prima parte,
Apoi destinul, cu a sa poruncă,
Îl trece-acum și mai vârtos la muncă;
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Peregrini prin timp (2007)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare între două senioare
Draga mea, așa o fi,
Cum spui tu care îmi scrii
Că putem să mai răbdăm
Și să nu ne-ncrâncenăm.
Dar, pe bune, surioară,
Tu nu vezi ce e în țară?
E amară, viața-i grea,
Neagră e ca o cafea...
Îi pusei nițică frișcă
Însă-acuma, parcă pișcă.
Și mă doare, draga mea,
Unde au târât țara.
Cu atâția politruci
Nici n-ai unde să te duci,
Că au dus țara-n gunoi,
Vai de ei!... dar vai de noi!
Ne arată câte-o poză
Să simțim că viața-i roză.
Și atunci, mă rog mereu,
Numai bunul Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (14 octombrie 2021)
Adăugat de GabrielaGențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cățelul, amicul meu
Într-o curte, la o casă,
Cu flori mândre la terasă,
E-un cățel, ca nimeni altul,
Cred că-l știți și voi, Băiatul!...
Cu picioarele lui, scurte,
Se tot zbenguie prin curte,
Iar blănița lui tărcată
Se ivește după poartă.
Latră rar și cum se știe,
Nu prea face gălăgie,
Nici nu sforăie în somn,
Ce mai, parcă e un domn...
Pe când m-am apropiat
De cățelul, zis Băiat,
M-a luat cu binișorul,
Mi-a adulmecat piciorul,
Ne-am simțit, așa, deodată,
Buni amici pe viața toată.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (8 iunie 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru școală, plugușor
De curând s-a întâmplat,
Spiru Haret s-a sculat,
A încălecat pe-un cal
Și-a pornit-o triumfal
Către școala românească,
Să-i ureze să-nflorească.
A plecat, să vezi matale,
Din Urbea lui Caragiale,
Pe la școli a poposit
Și iată ce a rostit:
--Aho, dascăli, dăscălițe,
Cu bundiță și altițe,
Voi, în anul care vine,
Să o duceți mult mai bine!
Să aveți copii cuminți,
Să stea-n bănci ca niște sfinți,
Să nu aibă corijențe
Și, desigur, nici absențe.
Cartea s-o primească-n doză,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Jocul cu clipa (1995)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viermele și melcul (fabulă)
După ploaie, în ogradă,
Pe-o cărare, într-un sat,
Melcu-i bucuros să vadă
Vreme bună de umblat.
Cum îl știm, cu casa-n spate,
Fără grabă, măsurat,
A avut pe săturate
Iarbă grasă de mâncat.
Ochii-n vârfuri de cornițe
Ageri îi îndreaptă-n jos,
Spre petunii și roinițe;
Drumul nu mai e prăfos!
Cine e ca el? Cu toate!...
E stăpân, are un rost,
Cu căsuța lui pe roate,
Oricând stă la adăpost!...
Pe cărare, lângă dânsul,
Un biet vierme ofticos,
[...] Citește tot
fabulă de Gabriela Gențiana Groza (16 august 2014)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopotarul
Ramuri de frasin spre cer se întind,
Leagănă fructe-n inele de șoapte,
Scutură seara, seninul aprind,
Limpede ziua fuge de noapte.
Dangăte slabe deschid rugăciune
În vatra-așezată-n câmpie;
Comete sonore în prag de Răpciune,
Iarba ascultă, fagul le știe...
Pasăre-nchisă în turnul sălbatic
Aerul umed topit în pustiu
Macină timpul străin, singuratic;
Ici, un păianjen cu trup argintiu
Locul veghează și casa reface
Din firul subțire, fragil și prelung.
Puii, vreo șapte, iviți din găoace
Aleargă-n mătase, abia se ajung.
În mantia-i sobră și rece, în turn,
Stă somnolent liliacul,
Prins de o bârnă, ursuz, taciturn,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Gabriela Gențiana Groza despre viață, adresa este: