Georgeta Radu despre curăţenie

Rândunica

Bumerangul-rândunică
Îmi întoarce din senin
Gândul meu fără-de-frică,
Înfăşurat în destin.

L-am trimis în zare-albastră
Să te afle şi să-ţi spună,
În nemărginirea castă,
Câte-n stele, câte-n Lună...

Într-un fulg din aripioară,
Am găsit un Cer de Dor,
Ce-l lăsaseşi de cu seară
S-odihnească în pridvor.

Ochişorii-i mi-au adus
Draga ta privire, plină
De IUBIREA ce mi-ai strâns
În trăirea ta sublimă.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica

Bumerangul-rândunică
îmi întoarce, din senin,
gândul meu fără-de-frică,
înfăşurat în destin.

L-am trimis în zare-albastră
să te afle şi să-ţi spună,
în nemărginirea castă,
câte-n stele, câte-n Lună...

Într-un fulg din aripioară,
am găsit un Cer de Dor,
ce-l lăsaseşi de cu seară
s-odihnească în pridvor.

Ochişorii-i mi-au adus
draga ta privire, plină
de IUBIREA ce mi-ai strâns
în trăirea ta sublimă.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri blestemate

Se scutură valul, de furii deşarte,
şi Marea se-mbracă în aur de toamnă...
Cu lacrimi amare, în ochii-i de doamnă,
priveşte spre Cerul, ce-i mult prea departe...

Sfârşeşte idila din vara fierbinte,
se-ntoarce-n adâncuri, să-şi afle odihnă,
plângându-şi iubirea, iubirea divină,
de Cerul ei drag, ce e-atât de cuminte.

Îşi sunt doar oglindă, în luciu de apă,
în murmur de aer şi-n linişti de Lună.
În zori, Răsăritul îi prinde-n cunună
de rază de Soare, eternă, curată.

Iubiri, blestemate să nu se-ntâlnească,
-şi Soare şi Lună, şi Marea şi Cerul-
cu dor şi Lumină frământă misterul,
primind s-ocrotească IUBIREA lumească...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare - HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!

Azi Îl rog pe Dumnezeu să mă lase să-L gândesc.
Cu-ai mei ochi de muritor nu am şanse să-L privesc.
Am o aripă de flutur, lângă tronu-I de Vecie,
înălţată prea în grabă, lăsându-mi lumea pustie...

Mi-am pierdut juma de suflet în Durerea despărţirii
de doi ochi curaţi, de Înger, ce-au închis Minunea Firii...
Da, mi-e Dor fără de margini de Nemărginirea Sfântă
care mi-a furat IUBIREA, regăsindu-mă înfrântă!

Azi Îl rog pe Dumnezeu să mă ierte de păcate,
să pot să mă-nalţ şi eu, când mă voi sfârşi prin Moarte,
că mi-e Dor, fără de margini, de doi ochi curaţi, de Înger,
ce-au închis Minunea Firii şi de-atunci doar plâng şi... sânger...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă, să uit!

Sărută-mă, să-mi amintesc de tine!
Sărută-mă! Să plec aş vrea, spre mine!...
Sărută-mi ochii-a despărţiri de-alint!
Eşti prea curat, nu pot să te mai mint!

El e în mine şi mă înspăimântă!
Nu pot să-l uit, cu gânduri mă frământă!...
E depărtare, vis şi-apropieri...
Caut uitare, dar găsesc dureri..

E şarpele ce-mi dă nefericire,
Pe care i-o plătesc cu prea-IUBIRE..
N-am să îţi scriu, pe el doar îl iubesc,
Dar nu mă vrea, ştiu că mă amăgesc!

M-a otrăvit, vândută-i sunt pe viaţă!...
Sărută-mă! Plec mâine dimineaţă!
Chiar de-oi muri de dor neîmplinit,
Mă-ntorc la el, nu vreau să-mi fii iubit!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pic despre iubire

În fiecare floare, în fiecare nor
E-o pată de culoare ce seamănă c-un Dor
Ce iese în cărarea Iubirilor curate
Să-mbie Lumea-ntreagă s-adune nestemate.

Dar mulţi nu iau în seamă şi, neîncrezători,
O iau pe scurtătură şi nu privesc spre nori
Şi calcă, fără milă, pe iarba încolţită,
Gândind că nu o doare... dar mâine-i ofilită...

Sunt cei fără speranţe... ei nu au îndrăznit
Să afle cât de bine ar fi, de-ar fi iubit.
Se-aruncă-n Valea Morţii, cu inima pustie,
Şi plâng, lipsiţi, amarnic, de orice bucurie...

Că numai cei ce-ascultă de-al Dorului îndemn
Plutesc în Bucuria ce-i scoate din Infern,
Lăsând să intre-n Suflet o magică trăire,
Ce-o prindem în cuvinte şi o numim... IUBIRE...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă şi du-mă

Ia-mă şi du-mă la capăt de lume,
La ţărmuri de dor... în vis... şi uitări!...
Să dorm pe perna iubirii nebune,
Să strângem dorinţe-n îmbrăţişări...

Comoara din suflet e doar pentru tine,
Ca aur topit, îmi curge prin vene
Şi simt deseori că te-aşezi lângă mine,
Să-mi dai sărutări, în visele mele.

Eşti aer curat, te respir, îmi dai viaţă,
Omori neputinţe-adunate de timp,
Eşti dulce povară, ce gându-mi răsfaţă,
Eşti mană cerească, trimisă de-Olimp.

Când viaţa ne strânge-n corset de oţel
Şi lumea ar vrea să ne pună zăbrele,
Trăim nemurirea lăsată de EL...
Zâmbim... ne-ntâlnim, fericiţi, printre stele.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul frumuseţii

Hai să valsăm, IUBITE, în ritmul fericirii!
Ajunge cât am plâns de dorul împlinirii!...
Da, viaţa e frumoasă şi sufletul curat
Hai să valsăm, IUBITE, că nu e un păcat!...

Pe sunetele nopţii, în parcul adormit,
Ne-om prinde-ntr-o IUBIRE, ruptă din infinit...
Viorile celeste or luneca arcuşul,
Pe strune aşternând, când obosim, culcuşul...

Hai să trăim, IUBITE, în amintirea vieţii
Şi să plutim ca-n vis, în valsul frumuseţii!...
De lună mângâiaţi cu dor şi nenuntiţi,
Rămâne-vom amanţi şi-n zori de veci, IUBIŢI!

Privighetori geloase vor plânge-n glas de foc
Iubirile apuse, ce n-au avut noroc,
Şi dorurile stinse în şoapte nerostite
Vor fi-ngropate-n Ceruri...
Hai să valsăm, IUBITE!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te du, tristeţe!

Ce faci?! Iar vii tiptil în umbra mea?!
Mai lasă-mă odată, tu, ciudato!
Ştiam că te-am ascuns într-o lalea
uscată, ce-n gunoi am aruncat-o.

M-ai stors de vlagă, încruntând privirea
ce altădată-n Soare strălucea...
În Suflet mi-ai adus nefericirea,
punând-o-ntr-un buchet, de ziua mea!

Te bucuri, ticăloaso, de-mplinirea
ce simţi când vezi cum sufăr şi mă zbat!
Toti ştim că nu îţi place ca IUBIREA
să locuiasc-al Inimii curat.

Te crezi superioară, preţioasă,
când îţi arunci veşminte, la vedere.
Mă faci să nu mai vreau să ies din casă
şi-ai vrea să mă-nveleşti iar cu durere.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă, tristeţe!

Ce faci, iar vii tiptil în umbra mea?!
Mai lasă-mă odată, tu, ciudato!
Ştiam că te-am ascuns într-o lalea
Uscată, ce-n gunoi am aruncat-o.

M-ai stors de vlagă, încruntând privirea
Ce altădată, 'n Soare strălucea...
În Suflet mi-ai adus nefericirea,
Punând-o-ntr-un buchet, de ziua mea!

Te bucuri, ticăloaso, de-mplinirea
Ce simţi, când vezi cum sufăr şi mă zbat!
Toti ştim că nu îţi place ca Iubirea
Să locuiasc-al Inimii curat.

Te crezi superioară, preţioasă,
Când îţi arunci veşminte la vedere,
Mă faci să nu mai vreau să ies din casă
Şi-ai vrea să mă-nveleşti iar cu durere.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei vrăjitoare

Ţi-ai scos durerea la paradă?!
De ce te dor oamenii buni?!
De ce îi laşi pe toţi să vadă
Că singură-ţi stârneşti furtuni?!

Urând în lume ce-i frumos,
Îţi înfigi colţii în candoarea
Ce are suflet drăgăstos
Şi se deschide precum floarea.

C-un colier de sârmi ghimpate,
Vrei să sugrumi cântecul vieţii,
Când otrăveşti ape curate
În ne-nceputul dimineţii.

De vezi IUBIRE la vreunii,
Crăpi, că nu-ţi este rânduită
Şi-ncepi să urli ca nebunii,
Toată-afundându-te-n ispită.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buburuze

Apărute de niciunde, din două lacrimi de dor,
Cu-aripioarele plăpânde, buburuze vin în zbor
Pe trupuri de păpădie coaptă-n noaptea argintie,
Purtate de-un vânt ce-adie, fără grijă, pe câmpie.

Prinse-n şoapta unui cântec, au promis că îmi vor da
Răspuns la vechiul descântec:"Încotro m-oi mărita?".
Dar, fiind prea obosite de prea multe întrebări,
Nu îşi mai află putere să mai zboare-n patru zări.

Ostenite, aţipind sub cearşaf de Lună nouă,
În văzduhul mângâiat de IUBIREA strânsă-n rouă,
Zămislesc un pui de vis şi-l trimit să te găsească,
Ascultând de-o zână bună ce începe să ursească.

Se-odihnesc pe angelici şi-mi răspund mai pe-nserate:
"Dragul tău e chiar aici şi are gânduri curate!"
Cât ai clipi, te găsesc şi ne dăm o sărutare,
MĂ IUBEŞTI şi TE IUBESC şi fugim "în lumea mare"...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buburuze

Apărute de niciunde, din două lacrimi de dor,
Cu-aripioarele plăpânde, buburuze vin în zbor
Pe trupuri de păpădie coaptă-n noaptea argintie,
Purtate de-un vânt ce-adie, fără grijă, pe câmpie.

Prinse-n şoapta unui cântec, au promis că îmi vor da
Răspuns la vechiul descântec:"Încotro m-oi mărita?".
Dar, fiind prea obosite de prea multe întrebări,
Nu îşi mai află putere să mai zboare-n patru zări...

Ostenite, aţipind sub cearşaf de Lună nouă,
În văzduhul mângâiat de IUBIREA strânsă-n rouă,
Zămislesc un pui de vis şi-l trimit să te găsească,
Ascultând de-o zână bună ce începe să ursească.

Se-odihnesc pe angelici şi-mi răspund mai pe-nserate:
"Dragul tău e chiar aici şi are gânduri curate!"
Cât ai clipi, te găsesc şi ne dăm o sărutare,
MĂ IUBEŞTI şi TE IUBESC şi fugim "în lumea mare"...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul tău

Când ai simţit că-n lanţuri grele,
Un vrăjitor mă înrobise,
Ai întrebat doruri rebele
De ce-mi sunt rănile deschise?!

Luând o rază din Lumină,
Ai alungat spre alte lumi
Tot ceea ce însemna vină
De-a ne iubi, ca doi nebuni...

Şi vrăjile ai risipit
Cu muguri vii de fericire,
Când ai rescris în Infinit
Povestea noastră de IUBIRE...

De dragul tău, răsar zorele
Pe drumul ce-l străbaţi spre mine!...
De dragul tău, se aprind stele
În nopţi, când mă gândesc la tine!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia dorurilor

În Răsărit de Soare, îmi caut, fără grabă,
o muzică suavă, lăsată de cu seară
pe prispă, într-o floare, ce-a Raiului ogradă
pierduse, când iubisem pentru întâia oară...

Era o Simfonie a Dorurilor mele
trecute, dar prezente şi-acum, şi-n viitor.
Scrisesem prima parte, cu tril de rândunele,
şi o armonizasem cu linişte de nor...

În pauze, lăsasem suspine să adoarmă,
că, mult prea obosite, în a lor preumblare,
pe raze moi de Lună, văzându-mi a mea toamnă,
mi-ntoarseră la vreme, un dar lăsat de Soare.

Dintr-un Lento Lugubre, mi-am ridicat suspinul
şi i-am şters definirea din cele note lungi,
păstrând doar contrapunctul, în care clar-seninul
o Inimă curată mi-aduse de prin lunci.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întregire

Liniştea stelelor către mine-ai adus,
Chiar atunci când credeam că şi ele-au apus,
Strigându-ţi IUBIREA, schimbând legi nescrise,
M-ai întors dintr-un drum plin de vise ucise.

Doar la tine-am găsit ce înseamnă curat,
Într-un zâmbet senin, de la Soare luat,
Ce un dor nenăscut, nerostit pân-acum,
A aprins, prefăcând tot necazul în scrum...

Alungând nepăsarea din colţuri umbrite,
Am cules fericiri, în nopţi vii, nedormite,
Potolindu-ne sete şi foame de patimi,
Am uitat amândoi cum e gustul de lacrimi.

Dansul tău, rezervat în carnetul de bal,
E ca vinul cel vechi, din pocal de cristal,
Preţios şi păstrat pentru oaspeţi de soi,
Îl sorbim, savurându-i buchetul, în DOI.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de Univers

Ne răsfăţam, pe rând, în miez de Univers...
Ne adunam în gând, încet-încet, glumind...
Tu sufletul mi-aflai, citindu-mi câte-un vers,
Şi ne-am trezit visând... şi ne-am trezit iubind.

Dintre tristeţi, fugind, am inventat cărări
Pe care am pornit în calde dimineţi,
Ştergând din asfinţit şi doruri, şi uitări,
Şi lacrimile reci ce-au izvorât din vieţi.

Cu fiece cuvânt, din zâmbete sculptat,
Am poposit în Rai, să ne-odihnim puţin,
Să ne-ascultăm priviri ce zarea au scrutat,
Simţind că printre nori ne-aşteapt-un nou destin..

Apoi, am coborât din Ceruri pe Pământ,
Să ne-nfruptăm din noi, pe rând şi deodat',
În vrajă şi tăceri, sorbind amorul sfânt,
Iubind cum încă n-am iubit cu-adevărat.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărie, Mărie!

Tu, Sfântă Mărie, azi ai adormit...
De la Răstignire, nu ai mai zâmbit...
Dar seninu-ţi suflet în Cer s-a suit,
Lângă Tatăl Nostru şi Fiu-Ţi iubit.

Fecioară de vis şi nevinovată,
Tu ne linişteşti, la necaz, îndată,
Nu ne cerţi vreodat', pentru nicio pată,
Suntem răi sau buni, ruga-ţi e-ascultată.

Tatăl se îndură şi iartă păcat,
Fiul ne ascultă şi ne ia oftat,
Dară noi uităm, ne-ndreptăm spre altul
Ceru-ntreg trădăm pentru Necuratul.

Când promite el şi verzi, şi uscate,
Tare te mâhneşti, verşi lacrimi curate,
Chiar dacă ni-i plin podul de păcate,
La fel ne iubeşti şi nu ne-ntorci spate.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea soarelui

Am pătruns în gândul tău, fără să te-ntreb de vrei.
Mi-era frig şi m-am ascuns de iarnă şi gerul ei.
Era atât de curat, c-am rămas şi peste noapte.
Gândul, foarte obosit, vorbea cu mine în şoapte.

Povestea că eşti prea singur şi nu ştii ce vei mai face
şi mă-ntreba, cu sfială, dacă să te lase-n pace.
L-am privit adânc în ochi, m-am apropiat uşor,
am văzut un suflet trist, plin de doruri... călător...

Îşi pierduse Începutul şi puterea-l părăsise,
de prea multă căutare... uitase cum e s-ai vise.
Singur cuc, de-atâta vreme, se hrănea fără de foame
şi, pe margini, bunătatea-i începea să se destrame.

Resemnarea şi virtutea, adunate de o viaţă,
erau singura-i avere. Voia să le ducă-n piaţă,
sperând c-o să-i fie bine, măcar în ultimii ani,
dacă vinde-astă comoară pentru-n teanc de gologani.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel de mucenicie

Mamă, dor de tine strâng de când m-ai adus pe lume,
îl pun la păstrare-n gând, el l-aşază în albume,
îţi văd trupul cum se frânge în a vieţii cingătoare,
spre sfârşit, sufletul ţipă de prea mult dor care doare.

Ne-ai născut, ne-ai legănat, ne-ai pus lumea la picioare,
niciodată nu te-ai plâns şi-ai dat zilelor culoare.
Cu mirosul de lavandă îţi adormeai oboseala,
mulţumind Cerului, seara, pentru toată-agoniseala.

Te trezeai prima în zori, şi munceai cu bucurie,
şi ne-mbrăţişai pe toţi cu privirea-ţi azurie.
Ai fost înger întrupat care a uitat de sine,
dăruind neîncetat, de noi ascunzând suspine.

Pe băncuţa de sub nuc, odihneai primele cute
şi cu paşii tăi curaţi călcai peste visuri mute.
Îmi păreai nemuritoare cu-al tău zâmbet de lumină,
glasul tău povestea viaţa, ca o apă cristalină.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!