
Tot ce ne înconjoară este ori un element în care trăim, ori o unealtă de care ne slujim. Cu cât ne oprim mai mult la ele, cu cât suntem mai atenți asupra lor și le prețuim mai mult, cu atât slăbește în noi sentimentul valorii proprii și sentimentul sociabilității. Oamenii care se ocupă prea mult de grădini, clădiri, haine, podoabe sau alte bunuri sunt mai puțin sociabili și mai puțin plăcuți; ei îi pierd din vedere pe oameni, pe care nu-i ușor să-i bucuri și să-i aduni la un loc. Nu vedem acest lucru și în teatru? Un actor bun ne face să uităm repede sărăcia decorurilor și, dimpotrivă, un teatru cu cât e mai frumos cu atât ne face să ne simțim mai tare lipsa unor actori de valoare.
Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mă bucuram, pe lângă o bună sănătate, de o liniște sufletească de nedescris; oricum aș fi privit lucrurile, vedeam că, pierzând, câștigasem. Tânăr și plin de simțire cum eram, natura mi se părea de o mie de ori mai frumoasă decât înainte, când aveam nevoie de societate și de jocuri, pentru ca timpul petrecut în grădină să nu-mi pară prea lung. Desenam, pictam, citeam și găseam destui oameni care să mă încurajeze; în locul societății înalte pe care o părăsisem sau mai degrabă mă părăsise, s-a format în jurul meu o alta mai mică, cu mult mai prețioasă și interesantă.
Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Dar pentru Dumnezeu, mamă, e oare folositor tot ce ne-aduce pe loc bani în pungă, tot ce nu constituie pentru noi o posesiune imediată? N-avem oare destul loc în casa veche și era necesar să ridicăm una nouă? Nu întrebuințează tata în fiecare an parte însemnată din beneficiile sale comerciale la înfrumusețarea camerelor? Tapetele astea de mătase nu sunt ele nefolositoare? Cât despre mine, mărturisesc, mărturisesc că pereții ăștia dungați, florile, arabescurile, coșulețele și figurinele astea, repetate de o sută de ori, îmi fac o impresie foarte neplăcută. Grozav mai seamănă cu cortina teatrului nostru. Dar alta e când stai în fața cortinei.. Oricât ar trebui să aștepți, știi că se va ridica și că vei vedea nenumărate lucruri, care te recreează, te învață și te înalță.
Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Alinare-n lacrimi
De ce ești oare-atât de trist
Când totul e voios?
Ți se cunoaște după ochi,
Ai plâns, neîndoios.
"Și chiar acum de-am lăcrimat, stingher,
Mi-am plâns durerea mea,
Șuvoiul lacrimilor lin
Povara parcă-mi ia."
Voioși prietenii îți spun:
La pieptul nostru, vin'!
Și orișice ai fi pierdut
Încrede-te deplin.
"În larma voastră, nici ghiciți
De unde-i chinul meu.
O, nu-i ceva ce-aș fi pierdut,
De-i dorul cât de greu."
[...] Citește tot
poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Goethe despre frumusețe, adresa este:
