Citate despre Grecia și timp, pagina 2
Păsări călătoare
moto:
nopți cu lună pe alee
ce mister care scânteie
duce dorul mai departe
literele dintr-o carte
--------------------------
Luncă despletindu-se molcum
Arii verzi și lung aliniate
Huruit de care dinspre sate
După care liniștea, oricum
Slută pe un dâmb, o buturugă
Peste care un blestem opac
Spânzură de fiece copac
Nerostite spaime dintr-o rugă
Clipocește apa de subțire
Ocolind cu teamă o pădure
Peste care cade o secure
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tuturor sărbătoriților de astăzi, LA MULȚI ANI!
Ca mine-s fericiți puțini,
De simt că nu-mi încap în pene:
În jur am câțiva Constantini
Și-n suflet - câteva Elene!
madrigal de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-lui Mircea Badea
Ne mândrim cu omenia,
Precum grecii cu Olimpul
Noi trăim in România
Și asta ne ia tot timpul!
epigramă de David Boia (15 martie 2009)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu voi muri definitiv, odată
Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi
Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac și celălalt
Și peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune
Și când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veți fi ca mine, eu am fost ca voi!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încotro mergem, Doamne?
din adânc de ani izvodul
păsări albe de lumină
zboară toate fără vină
și gătindu-le exodul,
celor care se petrec
dintr-o sferă-n altă sferă
ispitiți de-o baiaderă
printr-un antic templu grec;
că venim de unde nu e
altceva decât mister
singurul din falangster
și-acela bătut în cuie!
și ne ducem iarăși unde
bâjbâind pe câte-o treaptă
nu vom ști ce ne așteaptă
fiindcă mintea nu pătrunde!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vara la fermă
Paie niște fulgere domesticite zac pe iarbă
Sau atârnate în zig-zag gardurilor vii pun barbă.
Apă verde-n teica spre care caii diseară-or să se-îndrepte.
Nouă rațe calcă legănat în două linii drepte.
O găină scrutează-atentă cu un ochi nimicul,
Apoi îl ciugulește. De pe cerul gol, negru trăgând pe el ilicul,
Un lăstun plonjează și, fulgerând din aripi prin hambar,
Se avântă, săgeată, spre înălțimi albastre iar.
Nu gândesc. Stau pe iarba moale-întins, timpul ignorând,
Mi-e teama de locul în care m-ar putea duce-un gând.
Alături, un greiere cu-alură de elen la proba de pancrațiu
Își întinde membrele și pe sine însuși se regăsește-n spațiu.
Sine peste sine. Stau pe-un vraf de euri sau intru pe o poartă
În regatul necuprins al timpului și c-o mână-abstractă
Ridic ferma-n aer ca pe-o pleoapă și văd, ciorchine,
Fermă peste fermă-n fermă, iar în centru mă-întâlnesc pe mine.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pornii să duc...
pornii să duc în cârcă a doua jumătate
de veac muiat în pâclă și uns cu nedreptate
ușor mi-a fost cu prima- un Cronos lent din greacă
când tâmpă și sublimă, când oarbă și posacă,
iar drumul curge parcă-i un râu în șerpuire
pe râu numai o barcă - în barcă omenire
în fund de zări se vede noian de-ntunecime
în formă de monede și alte sinonime
alături merg cu drumuri, duc timpul meu în spate
îl scald mereu în fumuri de ape nespălate
mereu îl bag în găuri de șarpe sacadate
mereu îl scot din hăuri turnate pe la spate
îl vreau intact și sobru ajuns în veșnicie
și falnic ca un codru și larg ca o câmpie
îl vreau un pisc de munte și val îl vreau, de mare
îl vreau cu stea în frunte și stele la picioare
îl vreau ca pe-o podoabă cu nimb îl vreau de focuri
îl vreau ca pe-o zgârcioabă (de timp nu de norocuri)
și-ncă mai vreau să-mi țese din har înțelepciune
chiar dacă n-o să-i pese că sunt demult jenune
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (30 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venera: Simt că turbez! În sfârșit, ne-a picat din cer un bărbat! Unul cam trecut, dar adevărat! Nu ne rămâne decât să-l împărțim în mod egal între noi! (Ia un cuțit de pe tejghea). Lăsați-mă pe mine să-l tranșez...
Elen (se opune, speriată): Venera, ai înnebunit? Doamne, ce poate face abstinența dintr-o femeie!
Venera: Da, cred că am înnebunit! De patru ani ne rugăm, și individual, și în echipă... Și acum, cerul ne trimite în sfârșit marfă! Cam expirată, vedem și noi! Dar avem marfă de genul masculin! Marfă! Marfă! Marfă!
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Danae
Legenda greacă povestea de-o fată
de crai din Argos, într-un turn închisă.
"Să n-o atingă dragostea", fu scrisă,
și-n bronz, și-n pietre, soarta ei săpată.
Dar zeul luă aminte la proscrisă.
Prin ziduri tari, prin poarta ferecată,
trecea, prinzându-l, forța-ntunecată,
lumina ei de ambră și caisă.
Și, vrând pe ea, năprasnic s-o cunoască,
se prefăcu în ploaie grea de aur,
și potopi sihastra ei cămară.
Din patimi, rădăcini crescură plaur ,
pe care veac de veac o să plutească
făptura ei, ca miezu-adânc de vară.
poezie celebră de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
timpul nu poate vedea,
timpul nu poate auzi,
timpul nu poate iubi,
timpul nu poate simți,
timpul are însă memorie...
timpul se mișcă greu,
dar și iute,
în el se lăfăie amintirea,
timpul ne e dușman
și ne e prieten,
câteodată sunt
două zile gemene întruna,
altădată
secundele se par ani,
anii trec ca clipele,
între zori și amurg
curge istoria,
mesopotamia,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 mai 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul e revărsat pe-o ieșitură de mal, împlântată în valuri.
Prin câte-a mai trecut, Doamne, și colțișorul acesta de lume!... La început, au aruncat ancorele și și-au așezat liman aci fenicienii, cei dintăi colindători ai mărilor. După ei au venit grecii, cu puternicile lor corăbii. Apoi a început năvala noroadelor de pe uscat. Și așa, neamuri pe neamuri s-au împins în căutarea «Berbecului cu lâna de aur» de la gurile Istrului. Vieți peste vieți s-au așternut în trei mii de ani pe țărmul acesta, și vijelii după vijelii au bântuit ș-au spulberat așezările lor din temelie.
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Constanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conversație pură c-o literă chinezească
I
Încerc să caligrafiez o stare de uimire,
O dulce dilatare și legănare a spiritului,
Care nu încap decât în forma ta,
Căci, se știe,
Tradusă în literele noastre
O frază chineză poate deveni înșiruirea
Aceleiași conjuncții.
De exemplu: "Și și. Și și și. Și și și și"
Este transcrierea fidelă a frumoasei poezii
Despre
"Legănarea văii fluviului Yangzi, o dată cu
Fluviul Yangzi".
II
Vai, câte minuni, câte chinezării mi-au scăpat
De-a lungul timpului,
Prea chircit în inima Europei,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fascinația lumii tale, iubite
Iubite,
Ne cărăm păcatele în geamantane
Noi păgânii locuitori în templul lumii profane-
Poate vom ajunge să înțelegem înțelepciunea celor vechi,
Starea de geometrie și de grație a lucrurilor,
Misterele eleusine și orfice ale strămoșilor tăi
Prin liniile perfecte ale Partenonului
M-am întrebat adesea dacă se mai poate depăși
Ceea ce este unic pe podișurile spiritului?
Pe pragul unei noi lumi de mucava
Aduc acestui popor iubitor de idoli,
Acestui popor care te-a zămislit pe tine,
Îndrăgostitul meu pururea mâhnit,
Cântări pentru geniul său creator.
Fermecată de lumea sofiei,
Am pătruns în adâncurile minții tale
În lumea sufletului tău de înaripat,
De exilat, ca și îngerul, care are o viață dublă
Și trăiește simultan în două lumi paralele.
Te rog să mă citești ca pe o amintire neîncepută
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flote și armate puternice, porturi și arsenale, cetăți mari, cu turnuri înalte bine întărite sunt lucruri prețioase, însemnate: dar ce ajung cu timpul? Agamemnon, numeroși agamemnoni și pericli cu Grecia lor; toți au pierit lăsând în urmă câteva bucăți de ruină, resturi și dărâmături triste și mute: doar cărțile Greciei! Într-însele pentru orice cercetător, Grecia trăiește într-adevăr și poate fi readusă la viață. Nu este rună magică mai ciudată decât o carte.
citat clasic din Thomas Carlyle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elen (speriată): M-am blocat! Nu pot să mă exprim! Doamne, nu mai pot să ies din propoziția principală. Îmi lipsește un verb...
Lady Robinson: Ce fel de verb?
Elen: Un verb copulativ...
Lady Robinson (râde): Ai înnebunit! Un verb copulativ? Iată ce poate face gramatica dintr-o femeie divorțată. Ce să faci tu cu un verb copulativ, singură, pe această insulă?
Elen (cu voce isterică): Vreau să-l conjug, să-l subjug, să-l înjug! La orice timp și la orice mod doriți! (Plânge): Un verb, doamnă! Nimic mai mult!
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Corul grecesc (după ce Amanda îl înșeală pe Lenny): Vai nouă! E mai grav decât ne-am închipuit!
Corifeul: E cât se poate de grav! Căsnicia lor e pe ducă!
Corul grecesc: O dată cu trecerea timpului, chiar și cele mai puternice legături devin fragile!
Corifeul: Grozav, băieți! S-ar putea să avem noroc de o prospătură!
Corul grecesc: O, Zeus! Cel mai mare tare dintre toți zeii! Te implorăm, ajută-ne! Zeus, Tu, cel mare! Ascultă-ne! Te invocăm pe tine, Zeus!
Zeus: Ăă, aici Zeus. Nu sunt acasă momentan, vă rog lăsați un mesaj după semnalul sonor. (Biiip.)
Corul grecesc: Sună-ne când poți. Avem nevoie de ajutor!
replici din filmul artistic Chemarea Afroditei, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar trebui să existe în toate colegiile cursuri de metafizică. Metafizica rezumă înțelepciunea secolelor, această antică știință predată de-a lungul veacurilor în India, Egipt și Grecia. Hermes Trimegiste a fost marele Maestru al Egiptului. Înțelepciunea sa, păstrată cu grijă, ne parvine după mai mult de zece secole. El trăia în Egipt când rasa umană actuală era încă în copilărie. Dar dacă citiți "Xybalionul" cu atenție, veți descoperi că el preda ceea ce noi învățăm astăzi. El afirma într-adevăr, că orice stare mentală este însoțită de vibrații și că te unești cu ceva spre care vibrezi. De aceea, ne vom armoniza de acum înainte vibrațiile cu cele ale succesului, fericirii și abundenței.
Florence Scovel Shinn în Poarta secretă care duce la reușită
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axioma punctului
Afirm aici, și răspicat, și sec,
De când anii se duc și trec,
Elenii pun punctul pe i grec
tristih de David Boia (3 septembrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am iubit, Attis, acum mult, mult timp (Sappho XXIII)
Te-am iubit, Attis, acum mult, mult timp,
Când pe vaste pășuni însorite
Erau încărcați de floare oleandrii cei mari,
Iar noi adeseori, la căderea amurgului,
Hoinăream împreună pe lângă izvoare de-argint,
Când teaca frunzelor de iarbă erau umedă de rouă
Și purpura devenea ceață-n lumina tot mai palidă-a serii.
Bucuria și tristețea pe care le-am cunoscut auzindu-ți vocea
Și splendoarea superbă a iubirii
Singurătatea care-întristează pustiul
Și dulceața cuvintelor care-l face durabil.
Amarul dorului și acuitatea dorinței,
Tovărășia aceea înțelegătoare prin zile liniștite,
Prin ampla și leneșa frumusețe a lumii;
Și o inefabilă, bucuroasă eliberare
În templul nopții prea-sfinte.
O, Attis, cât te-am iubit acum mult, mult timp,
În vara aceea bălaie și perisabilă la malul mării!
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
România, în decursul mai multor veacuri, a devenit, periodic, pradă a diferitelor popoare, care veneau din est și din nord și se înghesuiau. Limba acestei populații s-a îmbogățit cu multe cuvinte vorbite de popoarele de aici. Cele mai multe fiind cuvintele slave, deoarece slavii, din timpuri străvechi, înconjurau această țară, din mai multe părți. Din cauza vecinătății apropiate cu slavii și a relațiilor permanente cu ei, România a devenit o țară slavo-romană, adică, jumătate slavă, jumătate romană (latină). În sfârșit, această țară, împreună cu vecinii slavi și greci, a fost cucerită de turci, care au dominat-o câteva sute de ani. Încetul cu încetul, cu ajutorul Rusiei, România s-a eliberat de sub jugul greu al turcilor și a format două principate: Moldova și Valahia, care mai târziu s-au unit în unul singur, cu numele de România. Acum țara este în totalitate liberă și independentă. Însă urmele de robie grea, multiseculară, n-au putut să dispară în câteva zeci de ani. De aceea, România, între popoarele europene, este un stat foarte tânăr, neînsemnat, sărac, care n-a reușit încă să-și dezvolte bogățiile sale naturale, cu care a fost înzestrată din plin de Dumnezeu.
Feofil Puțâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Grecia și timp, adresa este: