Chiar aflată într-o pușcărie, o mamă tot va găsi niște fire de lână pentru a împleti niște ciorăpei fiului ei.
Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii scriu pe zăpadă numele mamei cu atâta bucurie, de parcă dânșii au descoperit numele ei și strălucirea zăpezii.
Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Formular
-Numele și prenumele?
-Eu.
-Anul de naștere?
-Cel mai tânăr an
când se iubeau
părinții mei.
-Originea?
-As și semăn
Dealul acela din prelungirea codrilor.
Știu toate doinele.
-Profesiunea?
-Ostenesc în ocna cuvintelor.
-Părinții?
-Am numai mamă.
-Numele mamei?
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Patria
Piatra asta e o pâine caldă.
Vântul ăsta e un vin domnesc.
Și pelinul busuioc sălbatic.
Vine ziua aurindu-mi pâinea.
Vine seara aromindu-mi vinul.
Vine mama îndulcindu-mi gândul.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făptura mamei
Ușoară, maică, ușoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe semințele ce zboară
Între ceruri și pământ!
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuși ești -
Iarba știe cum te cheamă,
Steaua știe ce gândești.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Război
Era luna, era floare!
Părul mamei cădea lung,
Parcă tot ploua cu soare
Peste trup golaș de prung.
Nu era pământul, luna
Părul mamei răzvrătit
Bătea negru ca furtuna
Peste golul scrumuit.
Era mai și sărbătoare
Era globul, era stea!
Printre ierburi și prin soare
Părul mamei viscolea.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, iarbă, tot ai mamă?
Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă:
Atunci când înverzești,
De ea îți amintești.
Tu, floare, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă:
Atunci când înflorești,
De ea îți amintești.
Tu, steauă, tot ai mamă?
De ai, de bună seamă:
Atunci când te ivești,
De ea îți amintești.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sălbatecul
Și el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns și el la început
Ciudat
Cânta și dânsul uneori
Ciudat
Sorbea mireasma și de flori
Ciudat
Ciudat și el își amintea
Ciudat
De-un feciorelnic trup de nea
Ciudat
Privea și cerul înstelat
Ciudat
Ciudat că nu m-a devorat
Ciudat.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars poetica
Merg eu dimineața, în frunte,
Cu spicele albe în brațe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.
Vine moartea din urmă
Cu spicele roșii în brațe
Ale sângelui meu -
Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.
Și toți suntem luminați
De-o bucurie neînțeleasă.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, iarba, tot ai mama?
Tu, iarba, tot ai mama?
De ai, de buna seama:
Atunci cand inverzesti,
De ea iti amintesti.
Tu, floare, tot ai mama?
De ai, de buna seama:
Atunci cand infloresti,
De ea iti amintesti.
Tu, steaua, tot ai mama?
De ai, de buna seama:
Atunci cand te ivesti,
De ea iti amintesti.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Transplantare
Trebuia să mi se pună în piept
altă inimă.
Altfel urma să pier.
Mi-a dat inima ei
Mama.
Dar tot mă mai doare.
Mai ales, când arde pământul
de sete, de ploaie.
Mai ales, când nu se întoarce
tata
de la războaie.
Mai ales, când plec prin
străini
și nu scriu cu lunile acasă.
Mai ales, în amurg,
când soarele
după dealuri se lasă,
mă doare.
Asemeni dureri
n-am avut niciodată.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autobiografică
Mama mea viața-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Singurei eram în casă
Ploi cu grindină când bat.
Mama mea viața-ntreagă,
Stând la masă, ea și eu,
Se așază între mine
Și Preabunul Dumnezeu.
Oh, și crede-așa într-însul,
Că-n albastru văzul ei
Chipul lui de pe icoană
Se străvede sub scântei.
Și eu țin atât la mama,
Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
Să mă vâr să-l mâzgâlesc.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Autobiografică
Mama mea viața-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Singurei eram în casă
Ploi cu grindină când bat.
Mama mea viața-ntreagă,
Stând la masă, ea și eu,
Se așază între mine
Și Preabunul Dumnezeu.
Oh, și crede-așa într-însul,
Că-n albastru văzul ei
Chipul lui de pe icoană
Se străvede sub scântei.
Și eu țin atât la mama,
Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
Să mă vâr să-l mâzgâlesc.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mică baladă
Lui Marin Sorescu
Pe mine
Mă iubeau toate femeile.
Mă simțeam puternic și sigur.
Ca Meșterul Manole,
am cutezat
să ridic o construcție
care va dăinui veșnic.
Am început lucrul
și le-am chemat la mine
pe toate:
pe Maria, pe Ana,
Pe Alexandra și Ioana...
Care va ajunge întâi,
Pe-aceea-n perete o voi zidi.
Dar din toate femeile
A venit una singură:
Mama.
- Tu m-ai strigat,
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de leagăn pentru mama
Dormi-adormi, măicuță dragă,
Dorm nepoții tăi de fragă,
Dorm și blidele spălate,
Dorm și rufele curate;
Dorm trudite-a scării trepte
Lângă cuibul meu de pietre,
Doarme-n tihnă greierașu-n
Clopoțelul de la ușă;
Doarme casa ta bătrână,
Doarme via sub țărână.
Dormi! Prin vis, pe val de mare,
Să te vezi copilă mare,
Lângă-un ciob și o cordică
Să te vezi copilă mică.
Să te vezi și mai înainte:
Când erai cum nu ții minte.
Dormi, măicuța mea albită,
Dormi, măicuța mea iubită!
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am, moarte, cu tine nimic
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu și cum ai trăi
De-ai avea mamă și-ar muri,
Ce-ai face tu și cum ar fi
De-ai avea copii și-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viață trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
poezie celebră de Grigore Vieru din Literatura și Arta (12 septembrie 1995)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Umbra de aur
Pentru Ștefan Aug. Doinaș
Vatră
Lumina îmi este.
(Și întunericul la fel!)
Ah, razele dalbe-ale ei
Care-ndulcesc
Chipu-mi de salcie amară
Și încălzesc piatra
Pe care se lasă mama
Trudită!
Și suflarea ei aurie de sus,
Dezmorțind
Degeratele ramurii degete!
Ah, lama cuțitului ei
Cu-al cărei tăiș
Bucățesc pâinea pe masă,
Cioplesc dulcele doinelor lemn!
Eu nu îngrădesc lumina,
Ci întunericul:
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În limba ta
În aceeași limbă
Toata lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ți-e dor de mama,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Acasă
Toamnă târzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineața
cu toate lăicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
"Ma temeam să nu-ți fie frig",
zice mama.
Vin rudele să mă vadă,
vorbesc în șoaptă afară
ca la priveghi,
sa nu-mi tulbure somnul
și țistuiesc pe cei mici
să fie cuminți.
Mă aplec să le sărut mâna,
ele și-o smulg îndărăt:
"Nu trebuie..."
rușinându-se de pământul
de sub unghii și din
crăpăturile palmelor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă
Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.
Măicuța mea: grădină
Cu flori, cu nuci și mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Măicuțo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor și omenie
Și cântec fără moarte!
Vânt hulpav pom cuprinde
Și frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale brațe,
Mi-e dor de tine, mamă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru (17 octombrie 1994)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Grigore Vieru despre mamă, adresa este: