Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Știu că nu există scăpare, și totuși trăiesc. Și nu din indolență, ci bucurându-mă mereu și suferind în egală măsură. Singura mea speranță stă în faptul că nu înțeleg temeiul acestei bucurii, care nu poate fi descrisă adecvat decât în termenii unei mistici a luminii.
Horia-Roman Patapievici în Zbor în bătaia săgeții
Adăugat de ANA MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Oamenii? Mă tem că sunt ceea ce literații numesc mizantrop. Ah, dacă îmi spuneți de cutare ori cutare, atunci știu ce să vă răspund. Eu nu văd oameni, inima mea e nominalistă. Văd însă făpturile care îmi stârnesc afecțiunea, admirația, invidia, senzualitatea, nehotărârea, iubirea. Viața mea e plină de ființe cu nume precise. În rest, dacă e vorba de oameni, sunt cu totul și cu totul mizantrop. Sunt adeptul zicalei: un om, e bine; doi, merge; trei, e deja aglomerație; patru, devine vacarm; cinci e deja intolerabil.
Horia-Roman Patapievici în interviu
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Horia-Roman Patapievici despre viață, adresa este: