Ioan Friciu despre seară

Rondelul asfinţitului

În asfinţit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă,
Înserarea cade pe câmpie
Şi totu-n negru se –mbracă.

Zorii zilei au să prefacă
Întunecimea nopţii în feerie...
În asfinţit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă.

Oricui ar trebui să-i placă
Sângerii apusuri să tot fie,
Nenumărate şi-n vecie,
Iar viaţa încă să nu treacă

În asfinţit, o dâră sângerie...

rondel de Ioan Friciu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în burg

Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle,
Măsoară zilele ce curg
În sacul vremii ce se umple.

Din foişoare, cu vechi surle
Oştenii la vestiri recurg;
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle.

În zorii zilei şi-n amurg
Sfinţenie este şi în gherle,
Căci a venit un demiurg,
Ca să prefacă piatra-n perle,
Se lasă seara peste burg.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la ieşirea din iarnă

Aştept să fie primăvară,
Natura-n zumzet să învie,
Din zori de zi şi până-n seară
S-aud un tril de ciocârlie.

Destulă-i vreme pân' la vară
Când se formează bobu-n vie;
Aştept să fie primăvară,
Natura-n zumzet să învie.

O toamnă rece şi pustie
Înveşmântată-n frunză rară
Veni-va şi ea peste ţară,
S-aducă-n suflet nostalgie.

Aştept să fie primăvară...

rondel de Ioan Friciu (2917)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăţie

Răcoarea toamnei e simţită
Ogoarele-şi prezintă rodul,
Agoniseala umple podul,
De lipsuri vatra e ferită;
E mult de lucru în grădină,
La mine munca nu-i străină,
E câte-o dată zi lumină.

Trec care pline cu bucate
Oprind la porţi pe înserate,
Aduc acasă sfinte roade,
Mai vin şi peştii în năvoade,
Nuci tari şi merele cerate;
Emană valul de arome
Ieşit din fructe policrome.

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Soarelui

Soarele e veşnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viaţa noastră.
Pe-ntinderea de cer albastră
E stăpân, de viaţă dătător.

Văzduhul e pictat c-un nor,
De mâna vântului măiastră.
Soarele e veşnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viaţa noastră.

Străbate cerul într-un zbor
Spre orizont şi râde la fereasrtră,
Îmi sărută florile din glastră
Şi se pierde-n înserare, visător,

Soarele cel veşnic zâmbitor.

rondel de Ioan Friciu (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia salvatoare

Privesc cu jind, către norii albi pe cer
Învăluit de umeda răcoare,
Dar văd cum umbra lor e trecătoare,
Când vântu-i risipeşte în eter.

Din zori şi până-n apus de soare
Tot ce natura naşte-i efemer;
N-am să pot pricepe aşa mister,
Că totul este apă curgătoare.

Sub ucigaşa arşiţă a verii,
Agonizată câmpia nu moare,
Mai poate ţine viu un fir de floare.

De la "crăpat de zi", în pragul serii,
Vestind cu tunete asurzitoare
Trimite Cerul ploaia salvatoare.

sonet de Ioan Friciu (27 iulie 2016, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de primăvară

Din dalbi nămeţi se naşte primăvara,
Când se topesc sub soarele fierbinte
Şi anotimpul merge înainte
Grăbindu-se, că-l ia din urmă vara.

Şi ninge alb din meri, ca mai-nainte,
C-atunci când noi ne întâlneam doar seara
Să ascultăm un greier cu vioara;
Sunt clipe de aducere aminte...

Ca să-mi exprim extazul n-am cuvinte,
Dar simt în nări plăcutele arome,
Ce-mi aşază proaspete în minte

Mii de imagini fine, policrome.
Divinităţii-i-nalţ o rugăciune,
S-avem natură fără stricăciune.

sonet de Ioan Friciu (2917)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timida primăvară...

Ies zorii zilei, iar primăvara
Îmi cântă doine la ferestre,
C-un vânticel suav ce-adie
Din depărtările rupestre.

Un ciripit timid de păsări
Percep dinspre ogoare,
Ce-mi dă în suflet o speranţă
C-alungă hibernala claustrare.

Muguri eclozează-n libertate
Pe ramul ce şi-a scuturat povara,
Intimidat de zilele senine,
Cu brume ce-l pândeşte seara.

În minte-mi stăruie un gând,
De fapt o justă întrebare:
Când oare, putea-vom să ieşim
Liberi să ne-ncălzim la soare?

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de verde

Atât de greu apare primăvara
Să-mi scald privirile-n verdele cel crud
Şi cor de păsări în dumbrăvi s-aud
Din zorii dimineţii până seara.

Când vrăbii se agită-n frunzele din dud,
Semnalu-i clar! Venită este vara
Cu greierii ce-şi pregătesc chitara
Pe fir de iarbă şi-n ramul de agud.

Eu văd cum toamna iute se iveşte,
Cum păsăretul se-ndreaptă către sud
Şi ritmul vieţii parcă-ncetineşte.

Dar iată, lunga iarnă se grăbeşte
Cu mantia să-nvelească şesul nud
Şi dor de cald şi verde îmi trezeşte.

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de iarnă

Dansează calm în vântul rece,
Acoperă păduri şi dealuri
Nedesluşiţi fulgi în valuri
Seninul zilei îl vor trece;
Uitată luna se ascunde,
Lumina ei prin nori pătrunde

Feerie-n pragul înserării
Uimeşte ochii-n largul zării,
Lătrat de câine-n depărtare
Goneşte ciorile-n cuibare,
Iubiţi-n parc se-mbrăţişează,
Legaţi pe viaţă se visează,
Omătul creşte tot mai mare,
Revine iarna pe hotare.

Decembrie-i lună divină,
E timp ca nea din cer să vină.

Nămeţi-n şiruri hibernale,

[...] Citeşte tot

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi poezia

Patriot din naştere, înflăcărat,
Omniprezent ştiut în societate,
Etern iubirea şi- a cîntat
Trubadurul poet pe înserate.
Uitat nu va fi niciodată,
Lauri va purta pe fruntea-i lată.

Şi vedem acum ce-i poezia:
Iubirea, viaţa, tineretul bucuria!

Parte integrantă din viaţă,
Organizare literală ce ne-nvaţă,
Eternitatea cuvântului ce-i
Zămislit din imagini şi idei.
Iubiri, tristeţi şi bucurii cântate,
Arta cuvintelor clare şi rimate...

Arta cuvintelor clare şi rimate,
Iubiri, tristeţi şi bucurii cântate.
Zămislit din imagini şi idei,

[...] Citeşte tot

acrostih de Ioan Friciu (14 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!