Textele de mai jos conțin referiri la seară, dar cu o relevanță mică.
Rondelul asfințitului
În asfințit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă,
Înserarea cade pe câmpie
Și totu-n negru se mbracă.
Zorii zilei au să prefacă
Întunecimea nopții în feerie...
În asfințit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă.
Oricui ar trebui să-i placă
Sângerii apusuri să tot fie,
Nenumărate și-n vecie,
Iar viața încă să nu treacă
În asfințit, o dâră sângerie...
rondel de Ioan Friciu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în burg
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle,
Măsoară zilele ce curg
În sacul vremii ce se umple.
Din foișoare, cu vechi surle
Oștenii la vestiri recurg;
Se lasă seara peste burg,
Răsună clopotele-n turle.
În zorii zilei și-n amurg
Sfințenie este și în gherle,
Căci a venit un demiurg,
Ca să prefacă piatra-n perle,
Se lasă seara peste burg.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel la ieșirea din iarnă
Aștept să fie primăvară,
Natura-n zumzet să învie,
Din zori de zi și până-n seară
S-aud un tril de ciocârlie.
Destulă-i vreme pân' la vară
Când se formează bobu-n vie;
Aștept să fie primăvară,
Natura-n zumzet să învie.
O toamnă rece și pustie
Înveșmântată-n frunză rară
Veni-va și ea peste țară,
S-aducă-n suflet nostalgie.
Aștept să fie primăvară...
rondel de Ioan Friciu (2917)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bogăție
Răcoarea toamnei e simțită
Ogoarele-și prezintă rodul,
Agoniseala umple podul,
De lipsuri vatra e ferită;
E mult de lucru în grădină,
La mine munca nu-i străină,
E câte-o dată zi lumină.
Trec care pline cu bucate
Oprind la porți pe înserate,
Aduc acasă sfinte roade,
Mai vin și peștii în năvoade,
Nuci tari și merele cerate;
Emană valul de arome
Ieșit din fructe policrome.
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Soarelui
Soarele e veșnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viața noastră.
Pe-ntinderea de cer albastră
E stăpân, de viață dătător.
Văzduhul e pictat c-un nor,
De mâna vântului măiastră.
Soarele e veșnic zâmbitor
Chiar dacă gri e viața noastră.
Străbate cerul într-un zbor
Spre orizont și râde la fereasrtră,
Îmi sărută florile din glastră
Și se pierde-n înserare, visător,
Soarele cel veșnic zâmbitor.
rondel de Ioan Friciu (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia salvatoare
Privesc cu jind, către norii albi pe cer
Învăluit de umeda răcoare,
Dar văd cum umbra lor e trecătoare,
Când vântu-i risipește în eter.
Din zori și până-n apus de soare
Tot ce natura naște-i efemer;
N-am să pot pricepe așa mister,
Că totul este apă curgătoare.
Sub ucigașa arșiță a verii,
Agonizată câmpia nu moare,
Mai poate ține viu un fir de floare.
De la "crăpat de zi", în pragul serii,
Vestind cu tunete asurzitoare
Trimite Cerul ploaia salvatoare.
sonet de Ioan Friciu (27 iulie 2016, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de primăvară
Din dalbi nămeți se naște primăvara,
Când se topesc sub soarele fierbinte
Și anotimpul merge înainte
Grăbindu-se, că-l ia din urmă vara.
Și ninge alb din meri, ca mai-nainte,
C-atunci când noi ne întâlneam doar seara
Să ascultăm un greier cu vioara;
Sunt clipe de aducere aminte...
Ca să-mi exprim extazul n-am cuvinte,
Dar simt în nări plăcutele arome,
Ce-mi așază proaspete în minte
Mii de imagini fine, policrome.
Divinității-i-nalț o rugăciune,
S-avem natură fără stricăciune.
sonet de Ioan Friciu (2917)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timida primăvară...
Ies zorii zilei, iar primăvara
Îmi cântă doine la ferestre,
C-un vânticel suav ce-adie
Din depărtările rupestre.
Un ciripit timid de păsări
Percep dinspre ogoare,
Ce-mi dă în suflet o speranță
C-alungă hibernala claustrare.
Muguri eclozează-n libertate
Pe ramul ce și-a scuturat povara,
Intimidat de zilele senine,
Cu brume ce-l pândește seara.
În minte-mi stăruie un gând,
De fapt o justă întrebare:
Când oare, putea-vom să ieșim
Liberi să ne-ncălzim la soare?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de verde
Atât de greu apare primăvara
Să-mi scald privirile-n verdele cel crud
Și cor de păsări în dumbrăvi s-aud
Din zorii dimineții până seara.
Când vrăbii se agită-n frunzele din dud,
Semnalu-i clar! Venită este vara
Cu greierii ce-și pregătesc chitara
Pe fir de iarbă și-n ramul de agud.
Eu văd cum toamna iute se ivește,
Cum păsăretul se-ndreaptă către sud
Și ritmul vieții parcă-ncetinește.
Dar iată, lunga iarnă se grăbește
Cu mantia să-nvelească șesul nud
Și dor de cald și verde îmi trezește.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de iarnă
Dansează calm în vântul rece,
Acoperă păduri și dealuri
Nedeslușiți fulgi în valuri
Seninul zilei îl vor trece;
Uitată luna se ascunde,
Lumina ei prin nori pătrunde
Feerie-n pragul înserării
Uimește ochii-n largul zării,
Lătrat de câine-n depărtare
Gonește ciorile-n cuibare,
Iubiți-n parc se-mbrățișează,
Legați pe viață se visează,
Omătul crește tot mai mare,
Revine iarna pe hotare.
Decembrie-i lună divină,
E timp ca nea din cer să vină.
Nămeți-n șiruri hibernale,
[...] Citește tot
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul și poezia
Patriot din naștere, înflăcărat,
Omniprezent știut în societate,
Etern iubirea și- a cîntat
Trubadurul poet pe înserate.
Uitat nu va fi niciodată,
Lauri va purta pe fruntea-i lată.
Și vedem acum ce-i poezia:
Iubirea, viața, tineretul bucuria!
Parte integrantă din viață,
Organizare literală ce ne-nvață,
Eternitatea cuvântului ce-i
Zămislit din imagini și idei.
Iubiri, tristeți și bucurii cântate,
Arta cuvintelor clare și rimate...
Arta cuvintelor clare și rimate,
Iubiri, tristeți și bucurii cântate.
Zămislit din imagini și idei,
[...] Citește tot
acrostih de Ioan Friciu (14 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre seară, adresa este: