Cristofor Columb
Cristobal Colon era al tău nume spaniol,
Rătăcitor pe ocean, îndepărtat uscatul l-ai zărit,
Incertitudinea călătoriei ți-a fost stemă și simbol,
Stelele nopților întunecate drumul ți-au călăuzit,
Triumfala călătorie pe ape s-a încheiat deplin,
Odată cu descoperirea pâmânturilor Lumii Noi.
Flota ta învingătoare prin crude acte de război,
Oprimând populația ignorantă, primitivă, băștinașă,
Reprimată în sclavie, a fost adusă-n Spania ta, acasă...
Cristoforo Colombo îți este italienescul nume,
Omniprezent ai fost pe multe caravele de renume,
Lumea Nouă, peregrinând pe Atlantic ai descoperit,
Uniunea Stalelor Americane ce-n veacuri s-a numit.
Măreția ta a fost recompensată de regența țării tale,
Binecuvântate-ți fie osemintele-n Sevilla returnate!
acrostih de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DE PE CERUL ÎNSTELAT, AZI AM FURAT UN PUMN DE STELE
De pe cerul înstelat, azi am furat un pumn de stele
Și-n naivitatea mea am început un joc cu ele,
Luna paznic peste boltă m-a văzut, ca să mă certe,
Să-mi arunce invective c-am trecut la fapte rele.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la stele, dar cu o relevanță mică.
SCUFUNDATĂ-N NORI DE STELE STĂ IUBIEA NOASTR-ASCUNSĂ
Scufundată-n nori de stele stă iubirea noastr-ascunsă,
Va ieși curând din ele pe o cale nepătrunsă,
Va ploua pe noi cu astre și argintul de pe lună,
Inima ce-n piept îmi bate de Amor va fi străpunsă.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂTE STELE AȘ PUTEA SĂ NUMĂR CÂND S-APRIND PE-AL NOPȚII CER
Câte stele aș putea să număr când s-aprind pe-al nopții cer
Și spre faptul dimineții, câte în lumina zilei pier?
Pierd din ochi înșiruirea vrăjit fiind de încântare
Căci cupola înstelată-i o feerie plină de mister.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SĂ NUMERI TOATE STELELE CE STRĂLUCESC PE O NOCTURNĂ BOLTĂ
Să numeri toate stelele ce strălucesc pe o nocturnă boltă
Ori boabele de grâu ce cad din spice-n lanuri după o recoltă,
E trudă de Sisif îndelungată fără o finalitate,
Dar e un mod prin care a Omului răbdare se dezvoltă.
rubaiat de Ioan Friciu (2021), traducere de Cengher Gorea
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
TRECÂND TÂRZIU ÎN NOAPTE PE ALEEA TINEREȚII PAȘII ÎMI RĂSUNĂ
Trecând târziu în noapte pe aleea tinereții, pașii îmi răsună.
Sus pe cer, acum ca și atunci demult lucește aceiași blândă lună
Ce pare că mă urmărește ca o umbră și mă recunoaște
Că eu eram acela, care îi făceam din stele iubitei o cunună.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DE-AȘ FI O PASĂRE-N VĂZDUH, N-AȘ MAI SIMȚI ARINA SUB PICIOR
De-aș fi o pasăre-n văzduh, n-aș mai simți arina sub picior,
Căci zbor spre stele ca un duh, cuprins de un necunoscut fior,
Ce spun acum, e numai vis ce se destramă-n zori de zi ca fum,
În cercul meu rămân mereu închis, pe-acest pământ rătăcitor.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A FOST DESTIN, A FOST NOROC, CĂ MI-AI IEȘIT TU MIE ÎN CĂRARE?
A fost destin, a fost noroc, că mi-ai ieșit tu mie în cărare?
Eu totuși cred c-a fost atunci, de mult o fericită întâmplare,
Când ne iubeam târziu, în nopțile de vară pe sub nori de stele
Visându-ne ca miri prin constelații, stând urcați în Carul Mare...
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel tricolor
Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru,
Încercat în lupte grele
Cu tărie de sihastru.
El privește către stele
Luminos, ca mândru astru;
Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru.
Luptătorii-n vremuri grele
Adunați în vechiul castru,
Învățați de Zoroastru,
Tot răul știu să-l spele
De pe steagul țării mele.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul celui deprimat
Multe gânduri îl frământă,
Neputând scăpa de ele
Se roagă la icoana sfântă,
Că-i vrăjit de pieze rele.
Se teme amarnic de belele,
Tot ce mișcă-l înspăimântă,
Că multe gânduri îl frământă
Neputând scăpa de ele...
La ferestre a pus zăbrele,
De ușă a proptit o stâncă,
Noaptea-i speriat de stele,
De umbrele ce nu cuvântă.
Multe gânduri îl frământă.
rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul tinereții mele
Orașul drag al tinereții mele
Îl visez și-mi trece nostalgia,
O văd în visul meu și pe Maria
Cu brațele-ncărcate cu lalele.
Angelică era cu părul în inele
Ascultând sub lună simfonia,
În orașul drag al tinereții mele
Ce-l visez și-mi trece nostalgia.
Luna își depune mărturia
Că m-a văzut hoinar sub stele
În căutarea unui joc de iele,
S-o găsesc acolo pe Maria,
În orașul drag al tinereții mele.
rondel de Ioan Friciu (2011)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pocăință
În jur, natura este-nbălsămată,
Mireasma florilor, sclipit de stele
Acoperă un tainic joc de iele
Ce-n revărsatul zorilor s-arată.
Îndepărtat-am gândurile rele
Să nu se mai întoarcă niciodată,
Să am senină fața, nu crispată,
Fărădelegile făcute să se spele.
Am planurile bine stabilite,
Privirea nu-mi mai este-ncețoșată;
De toate răutățile urzite
Mă vei ierta Măicuță Preacurată?
Acele zile mie rânduite
De har dumnezeiesc fie păzite!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de ianuarie
Mirifică este pădurea ninsă,
Orișice copac se pare-n floare,
Steluțe albe licăre în soare
Sub ochii mei în zarea necuprinsă.
Peste câmpia cea scânteietoare
De vântul aspru zăpada-i prinsă,
De Crivățul cu pofta lui nestinsă,
Ce-o poartă-n sus din zare-n zare...
Târziu, la miezul nopții sus răsare
O candelă ce luminează cerul
Și ne sloboade peste case gerul,
Dar nu numai acesta este semnul
Ascuțimii frigului de-afară,
Tremură și puzderia stelară.
sonet de Ioan Friciu (19 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu văd lacrimi!
Din stele îmi voi împleti o scară
Cu care să mă urc spre veșnicie;
Planeta noastră intră-n agonie
Că siguranța vieții e precară.
Eu, peste lume nu mai vreau urgie,
Nici cimitirte-n câmp să mai răsară,
Să nu văd lacrimi curse din vioară,
Nu vreau să plâng a păcii nostalgie!
În suflet, Omul aibă bucurie,
Să moștenească-n liniște pamântul
Atâta vreme până-i vine rândul
Ca să asculte Domnului cuvântul;
Înveșmântat în capă alburie,
El să depună dreaptă mărturie!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe ești...
Copil ce pribegești în altă țară
Mereu purtat în gândurile mele,
Departe ești, ca dincolo de stele,
Dar sper a e vedea măcar la vară.
Vei fi avut acolo patimi grele
Când nostalgiile te apăsară,
Al tău noroc începe să răsară
Ș-apoi urmează toate să se spele.
Ascult cum vânturi bat în cercevele
Și mă gândesc că vei răzbi în viață;
Pe casa mea nu cântă cucuvele
Atâta timp cât anii nu-mi îngheață.
Tu, străduiește-te și mai învață,
Să fii întodeauna tot în față!
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din jarul cenușii renaște
Prin noapte trec tremurătoare stele
Ce luminează diafan zenitul
Să-mi pară mai aproape infinitul,
Ca eu să pot urca ușor la ele.
De-aș ști că va veni cândva sfârșitul
Din lume să dispară toate cele,
Aș pune păsări albe-n rămurele
Ca să vestească grabnic răsăritul.
Din al cenuși jar mai pot renaște
Scântei pe care singur Demiurgul
Le poate dezlega ori recunoaște.
Din pustiiri El va culege moaște
Însuflețite-n viață cu divinul,
Iar tot ce mișcă luptă cu destinul.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutarea lui Morfeu
Pe-ntins de ape se prăvale stele
În nopțile în care se-nfiripă visuri
Sub ale mele pleoape, reci abisuri;
Eu nu mai vreau să mă trezesc din ele.
Morfeu? L-am căutat și prin eresuri
Ca să-l întreb de premoniții rele
Că uneori așa sunt ale mele
Și nu doresc să fie ne-nțelesuri.
Mă îngrozea oniricul periplu
Ș-am apelat la îngerii albaștri,
Ca pentru mine să se roage-n templu
Ș-apoi să zboare liberi către aștri.
Insomnicele nopți să nu mai vină
Să pot dormi și-n raza de lumină!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tainică iubire
Copilă, noaptea îmi apari în vise
din a căror mreajă nu pot să mai ies,
vreau a te purta cu mine cât mai des
pe astrale drumuri de noi deschise.
A fost să fii iubirea mea cea veche
în adolescența mea la-nceput,
când te iubeam tăcut și n-ai știut
c-aș fi vrut atunci să fim pereche.
Nu ți-am spus vreodată la ureche
un cuvânt de amor ori alte cele,
nu te-am sărutat sub cer cu stele,
Te-am iubit în taină, în tăcere...
Destinul m-a dus în depărtare,
suspinul de atunci încă mă doare.
sonet de Ioan Friciu (28 septembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efemeritate
Când văd că viața este tare scurtă
Și dusă e mai mult de jumătate,
Aud în turlă clopotul cum bate,
Mi-e frig de parcă am dormit în iurtă.
Nu vreau s-aud de vremi îndoliate
Iar judecata nu mi-o vreau inertă
Și nici nu vreau să știu o dată certă
Atunci când totu-i efemeritate.
Aș vrea să fiu coborâtor din stele
Când viața asta-i plină de păcate,
Să pot spăla prin fapte-atâtea rele
În lumea mea telurică lăsate.
Un spirit nud să urce-n alte sfere,
Să-l poarte dor terestru și să spere...
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleargă...
Să nu mai rătăcești pe drum pribeagă,
Nu te gândi că-i singur, bolnav și trist,
Căci încă n-a fost abandonat de Crist
Și mersul vieții o să-l înțeleagă.
Să nu crezi în miracol, îți spun, insist:
Discerne totul cu mintea întreagă,
Analizează ce de el te leagă,
Alungă-ți din fire gândul pesimist!
Să speri acum în alte idealuri
Mai bune, care-ți mângâie ființa,
Aleargă și purifică-ți conștiința!
Nu ești o ființă suprapământeană,
Visezi la Feți-Frumoși din gri castele
În noaptea când pe cer e nor de stele...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioan Friciu despre stele, adresa este: