Textele de mai jos conțin referiri la Soare, dar cu o relevanță mică.
Noapte de mai
E prima zi de mai, după apus de soare,
Deschid fereastra larg, e liniște în sat,
Au înflorit castanii și-i liliacu-n floare,
Din când în când pe uliți (...) se-aude un lătrat...
Natura își deschide spectacolul de noapte,
În,, parcul'' Bahna plopii se clatină încet,
Pe banca de sub tei cuvintele sunt... șoapte
Și o privighetoare dă satului concert...
De după deal apare și urcă-n vârf de plop
Un glob măreț de aur, e zâna nopții, Luna,
Pe boltă Carul Mare cu stelele-n galop
În drumul spre apus strecoară-n parc lumina...
E miez de noapte-acum, privighetoarea cântă,
Miroase-a iasomie, mă îmbată liliacul!...
Cu timpul nemilos eu m-aș lua la trântă
Secunda să-i dilat și să o fac cât veacul!...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La arie
Femeile purtau demult la secerat de grâu
Broboade sau batiste-n colț cu ploaie de mărgele,
Cheptar cu pui de borangic, legat cu bete-n brâu,
Catrință aleasă și opinci și cu nojiți de piele.
Trudeau pe arșiță în lan în luna lui cuptor,
Sărate, le curgeau pe frunți broboane de sudoare,
De sete gura-și umezeau cu apă din ulcior
La umbra vreunui stog de grâu, adăpostit de soare.
Clădeau din snopi un fel de cruci din grâul secerat
Și așteptau momentul sfânt să-nceapă treieratul
Să curgă din batoză-n saci doar aurul curat,
La arie, ca-n furnicar, se aduna tot satul...
Se agitau ca-n iarmaroc bărbați, femei, copii,
Batoza vântura de praf, de pleavă și de paie
Turnând în saci grâul curat cu boabe aurii
Și duduia asurzitor zvâcnind din măruntaie...
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar de ce?...
Omenirea se grăbește să ajungă la final,
Spre extincția a 6-a face pașii uriași
Și această nebunie pare-a fi un ideal
Pentru scelerații lumii inumani și ucigași...
Ei, în drumul către moarte, atrag lumea în război,
Semne de apocalipsă cu imagini din infern,
Vor să ardă tot ce mișcă și c-o minte de strigoi
Cu rachete și cu bombe vălul morții îl aștern.
Cum să nu te înfioare când vezi flăcări, flăcări vii
Care mistuie-n cenușă tot ce omul a zidit,
Scenele sfâșietoare cu mămici și cu copii,
Picăturile de viață pe care le-au zămislit,
Care fug din calea morții alergând spre nicăieri
Și-au lăsat în urmă țara, casa, soții și-au plecat
Și se-ntreabă unde-i pacea, unde-i liniștea de ieri
De ce, Doamne, ne lași pradă unui lup bolnav, turbat?
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Gărgălie despre Soare, adresa este: