Eu știu...
Eu știu că ești acolo, undeva
Visezi și tu, mai bună viața ta:
Pe frunte sărutarea să imi dai
Și-alături, suflete, să -mi stai!
Adorm, cu perna-n brațe, uneori
Pe ea în zorii zilei, lacrimi-flori
Din visul ce în noapte ai trimis
Să-mi fie-alean, un tandru vis.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmpinând primăvara
Vine iarăși anotimpul învierii și chemării
Vieții la înflorire, sufletului la iubire.
Coboară soarele-n plete cu sclipiri de violete
Și bujori în obrăjori, mângâiere de feciori.
Am văzut în ochii tăi licăriri blânde de miei,
Bucuria ierbii moi desfătându-se în ploi.
Și-am citit pe fața ta, primăvara cum zâmbea
Zâmbet cald, înfloritor tot de dragoste și dor.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima de dor
Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme!
Închipuie-ți, sufletul meu
venit către tine, ca un suspin.
Prinde-mi, lacrima!
Oglindește-te în ea
și mângâie-ți, fața a sărbătoare!
Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare
va limpezi astfel, fața iubirii!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
Timpul trece greu când aștepți.
De ce simt că viitorul se hotărăște mâine?
De ce e furioasă tocmai acum Penelopa din mine?
Întreaga-mi ființă se zbate într-o furtună teribilă
de parcă Ulise însuși s-ar smulge din suflet.
Mâine voi hotărî dacă îi voi scufunda corabia
sau îl voi transforma în statuie.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cupă de iubire
Din cupa timpului dăruită de Tine
mâinile mele vremelnice au risipit clipele
pe zâmbetele copiilor, prin leagăne și parcuri,
prin bucatării și școli.
La judecată vin doar cu mulțumirea sufletească
și cupa plină de amintirile iubirii noastre, Doamne!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
O să țipe sufletul în tine
Să-mi ceară să vin și să-l dezleg
Și-o să plângă marea pe ruine...
Eu, în calea ta, nu mai alerg!
Or să vină multe răsărituri,
Tot cu dragoste, dar fără noi!
Vei petrece multe asfințituri
Vrând să tot dai timpul înapoi!
S-or mări și ochii în orbite.
De atât amar și așteptat
Mâinile-ți vor tremura, iubite,
După mângâierea ce mi-ai luat.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru noi
Pentru noi,
voi opri timpul în loc
și ploaia voi aduce, în deșert
dăruindu-i păduri tropicale!
Pentru noi,
nimic nu-i prea mult,
pentru visele tale!
Pentru noi,
izvoare limpezi voi scoate
din adâncuri,
să-ți înviorezi fața, în răsărit!
Pentru noi,
sălaș de alge, în suflet,
iubirii i-am clădit!
Pentru noi,
fructe exotice voi culege
în panere,
cu grijă așezându-le.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Eu știu...
Eu știu că ești acolo, undeva...
Visezi și tu, mai bună viața ta,
Pe frunte, sărutarea să îmi dai
Și-alături, suflete să-mi stai.
Adorm cu perna-n brațe, uneori.
Pe ea, în zorii zilei, lacrimi-flori
Din visul ce în noapte ai trimis
Să-mi fie-alean, tu, tandru vis.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraj
Plănuiam să mergem la Ermitage,
iubitule!
Voiam să-mi arăți bogăția lumii.
Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Știam că ești un vrăjitor prin naștere!
Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopților albe.
Patinez
și nu mă satur
de lunecarea spre tine.
Aurora sufletelor noastre mă amețește
și simt aici, în plină noapte,
ermitageul din ele.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa-i apă curgătoare
Clipa-i apă curgătoare.
Dacă vrei poți fi pe val!
Drumul totdeauna doare
dacă ai un ideal.
Nu lăsați să treacă timpul
fără urmă, fără glas!
Bucură-te de-anotimpul
care-n suflet ți-a rămas!
Clipa-i apă curgătoare,
anotimp de vis și dor
Ideal pictat pe zare,
soarele culorilor!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbind stejarului
Eu sunt călătorul veșnic solitar.
Doar umbra ta mă-nviorează iar!
Și-ți dau în schimbul cântului amar,
O inimă aprinsă de cleștar.
Întinde-ți, ramul greu și mă cuprinde
Mai bine ca aici nu-mi e niciunde!
Și binele ce-l faci azi, îndoit
Se va întoarce-n suflet înmiit.
O să te-aprind la margine de drum
Și amintirile vom face scrum.
Vom arde amândoi și-al iernii ger
Va fi numai un zâmbet rece, efemer!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ai marea...
Să ai marea la picioare,
Să calci valul liniștit
Și vrăjit, pe țărmul zilei
Să privești spre răsărit.
Să ai marea la picioare,
Într-o vară de poveste,
Bucuria marea-a mării
Doar în sufletul tău este!
Să ai marea zbuciumată,
Valul să te biciue
Și s-asculți, ca niciodată,
Dorul cum se tânguie!
Să ai marea la picioare,
Dragostea-n esența sa
Și tu însuți să fii mare,
De iubire, undeva...
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt primăvară
Am palmele-nflorite
cu narcise
și la urechi, cercei
de ghiocei.
Sunt primăvara
ce-nflorește vise,
pe câmpuri
unde zburdă miei!
Am inima-nroșită,
un bujor
și rochia-nverzită
prematur.
Sunt primăvata ta
și-a florilor
și liniștea venit-am
să ți-o fur!
Am ochi scânteieri
de stele noi
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miraj
Plănuiam să mergem la Ermitaj,
iubitule!
Voiam să-mi arăți chiar tu,
bogăția lumii.
Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Știam că ești un vrăjitor
prin naștere.
Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopților albe.
Patinez
și nu mă satur de lunecarea
spre tine.
Aurora sufletelor noastre
mă amețește
și simt aici, în plină noapte,
ermitajul din ele.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-ți fața, Orfeus!
Pierdut,
în fața ferestrei arzi
amintiri și lacrimi...
Euridice e aici, jucăușă
dar nu o vezi de mâna cu care
privești în zare...
Palmele-i goale
visează
să-ți descopere argintul.
Ochii
și-au făcut drum
prin părul tău...
Întoarce-te, Orfeus
să-ți poată pătrunde
în suflet!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, dar divin
Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
și devin o rană, un cântec spre cer.
Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.
Și rog înaltele izvoare safire
să păzească liniștea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!
Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi tomnatici
Am trecut întâmplător
Pe cărarea dinspre munte.
Se-auzea tânguitor
Plânsul frunzei cele mute.
Am văzut atuncea pomul
De la margine de drum.
Semăna leit cu omul,
Semăna cu omul bun!
Brațele eu mi-am deschis
Să-l îmbrățișez voios:
M-a privit pentru o clipă
Și-a plecat privirea-n jos.
Nu pe mine m-aștepta
Sufletul său necăjit!
Nu a vrut dragostea mea
Nici chiar dorul său cernit.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet bun, făcut scrum
Suflet bun, făcut scrum care ți-e soarta, acum?
Din ce parte, vântul bate să mi te ducă departe?
Suflet drag, răvășit dacă-ai ști, cât te-am iubit,
Cât am plâns când ți-a pierit umbra deasă-n asfințit!
,, Ce știi tu, îmi spuneai! Eu am strâns mucegai,
Boli, durere și mult plâns, lumea asta mi-a adus!,,
Suflet bun, făcut scrum care ți-e soarta, acum?
Din ce parte, vântul bate să mi te ducă departe?
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară-lăcrămioară
Eu nu ți-am fost decât o primăvară,
Parfum de dor și dragoste și rouă
Ce te-au înnobilat întâia oară
C-un nume nou și cu o haină nouă.
Eu nu ți-am fost decât o primăvară
Prin zecile de primăveri tăcute
Și am rămas o tristă lăcrămioară
Într-o grădină-a florilor pierdute.
Eu nu ți-am fost decât o primăvară,
O lacrimă, sub raza vieții tale
Ce-a așezat-o sufletul, comoară
În trupul blând al dalbelor petale.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crinul, floarea sufletului meu
Prin piața lumii tumultoasă,
În costum de floare-aleasă
Zâmbesc oricui, fără de teamă
Jubilând, de bună seamă!
E-un carnaval, cu flori și îngeri,
Cu măști hidoase, desuete,
În care, inimă mai sângeri
De se aruncă-n flori cu pietre!
Și cum se-ntâmplă-ades în viață,
Când după inima-i trăiește:
O floare, va rămâne-n piață,
Femeia mândră ce iubește!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ioana Voicilă Dobre despre suflet, adresa este: