Mă vei ierta că te-am iubit?
Se aud doar pași pe caldarâm
în liniștea profundă și deplină.
Îți amintești cum ne plimbam
ținându-ne de mână?
Azi, vântul ce-adie-ușor
stârnește-un val sub piele...
Și știu că-i primul meu fior
din marea resemnării mele.
Lăsând tăcerea să-ți vorbească
ce încă nu ne-am spus,
îmi vei ierta vina firească
din mutul meu răspuns?
Iartă-mi talentul de-a fi spus
nimic din ce-am gândit!
Iar de n-am spus cât te-am iubit
să știi că n-am mințit.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S, prohibiție
am să cer un ordin
de restricție
sentimentală
să nu te apropii
de visele mele
altfel voi striga
cât mă țin cuvintele
că ascunzi
în buzunarele inimii
iubirea cu care vrei
să-mi contaminezi
scrisul virulent
și-așa destul
de îndrăgostit
plin de litere
derutate și febrile
sfidând viața
caut mereu măsura
de precauție
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfrigurare
Va veni o zi în care,
fremătând cu nerăbdare,
vom strivi distanța toată
cu iubire 'nvăpăiată.
Și ne-o stinge numa' versul
ce străbate universul
făcând șopote să plângă,
calde-n piept. În partea stângă.
Nu ne-om răcori de toate
câte-n taină's adunate,
dar măcar o bună parte
le-om simți. Ca și nemoarte.
Cele vii fi-vor de-a pururi
flăcări inimii contururi,
iar în cercu'n care plouă
vom fi doi. Oameni de rouă.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar scriu de dor
Iubitule, se-ntoarce toamna noastră
Și-s tot sărut răsfrânt sub felinare
Plâng ploaia ce se deghiza măiastră
Cu revelații ude-n frântele oscioare.
Iar scriu de dor pe-apus cu nostalgii
Tresar adâncuri, simt mișcări caline,
Îmi cer desăvârșirea în nopțile târzii,
Când sufletu' mi-e-nveșmântat cu tine.
Te mint, mă mint, vreau asfințitul tău!
Port quintesență-n trup de muritoare
Să faci din dragoste un ultim empireu
Tu, ploaia mea-n, amurg de resemnare.
Mi se prelinge dumirirea-n pleoape ude
Am să salvez o toamnă pentru amândoi
Să fac un pat din frunze ruginii și flude
Să-ți retrăiesc sublimu-n viața de apoi.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
amestecate cu parfum de noapte
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două trenuri
Între două trenuri o cafea amară
Între tu și eu, noi cu Dumnezeu
Între ieri și azi dulcea-ți nepovară
Ce mi-ai dăruit-o când mi-a fost mai greu
Printre ploi cu soare nori-mi risipiți
Calde anotimpuri roadele-ale iubirii
Pe-un duet de gânduri noi doi rătăciți
Sărutați de-o soartă-n valurile firii
Între-un cer și altul stele mii și mii
Buzele-ți fierbinți dezlegându-mi gura
Palmele-ți odihnă-n tâmple argintii
Noaptea când femeia și-a uitat scriptura
Între zi și noapte amiezi cuminți
Duioșii scăldate-n boabele-ți de rouă
În amurg decentul ce ne-a scos din minți
Ți-a iscat tumultul: Uită-te cum plouă!
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Du-te, vino...
Am să mă strecor, odată,
lângă tâmpla-ți aplecată,
cât să-nchid sub buze calde
freamăt de iubiri perlate.
Și-am să vin cândva, furiș,
să privesc în ochii-ți ninși,
tainice scântei divine-n
nerostiri, diamorfine.
Am să vin tiptil, în noapte,
con de umbră'n căi purtate,
cât să-ți fur liniștea lină,
să-mi beau cupa, de lumină.
Și-am să vin, să plec, să vin
fiindc-am suflet pelerin,
și mă-ntorn când teii-mi plâng,
flori de dor, pe umeri crâng.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elvetic
Ți-am cumpărat un ceas cu stele
nu știu cum dar noaptea pierd cash-ul clipelor
confuză luna-și coboară trupul direct în plină zi
viața ne ia de la capăt de-o vreme
cu fiece geană întoarsă se face mult mai aproape
neistovirea inimii pe obraz poansonări însumează
poartă-mi ceasul cu stele pe mâna cuvintelor grele
uită-te când și când în somnul ne/frumuseților mele
elvetic vei auzi același semnal:
- Bună dimineața!
La semnalul următor va fi ora:
Te Iubesc!
[...] Citește tot
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antipoem, mie, ție, lor
Știi câte toamne
au trecut
de când duc doruri
pe pământ
și câte frunze
s-au făcut covor
pe sub privirea-înlăcrimată
de picior?
Știi câtă ploaie
a-îmbătat țărâna
când inima bătea
precum nebuna
de fericire
și emoții flude
când noi credeam că
cerul nu ne-aude?
Știi? Și nonsensul
ne părea c-avea culori
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monogramă din două în două decenii
Scriu tăceri cu dată fixă...
Port din vara mâinilor trudite
tricotul zărilor cu nume de copil.
Asortai iscusită dorințe la vedere
într-un nou-născut ghem de femeie.
Zâmbesc aducerilor aminte.
Mâneci clopot pentru îmbrățișări,
guler rotund cu temeri ovale,
buzunarul tahicardic din piept,
monograma iubirilor mele.
Deșir toamna brodată pe tâmple.
Mă strâng, uneori, tăinuitele cuvinte,
desfac nasturii tăcerilor absolute,
subiectivă, respir din când în când,
oameni și emoții.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu mă lași, nici nu mă dai
ce-ai pus în șoapta florilor de mai
de încă-mi înfloresc salcîmii?
nici nu mă lași nici nu mă dai
uitării scrise-n spuza vremii
ce-ai pus în dor de mă-nfior
când pielea mea te strigă-n noapte
de ce-n retină mi-ești covor
de palme buze și de șoapte?
ce-ai pus pe tâmplă când o mângâiai
de-mi uneltește gând cu gând
și cum să-i spun inimii - Stai!
când fluvii roșii simt curgând
ce-ai pus pe sâni de-mi tot tresaltă
când îți respiră amintirea
resimt și-acum gura-ți o daltă
cioplind sărutul și iubirea
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețul corect
Mai bogată-n liniști, depărtări și toamne
Nu disting nimicul. Cît înseamnă, Doamne?
Lumea tot vorbește de tăceri înalte.
Ne-ar fi bun-o scară. Scară, pentru fapte!
Se scriu definiții. Lungi, sofisticate.
Metaforic, buchea, dă din coate-n coate.
Lumea clevetește. De-nălțări-lumină.
Ne-ar fi bun un spate. Care nu se-nclină!
Mergem pe jăratic. Simulînd știința
Tălmăcind iubirea, marghiolind credința.
Da-n facturi părute, vulgul se aprinde
Și-n cenușa clipei văd scîntei. Murinde!
Nu disting esențe. False-s, și drapate.
Măsluind cădințe-n, minți- debusolate.
Trag și tragi zăvoare, Doamne, lasă-ți semnul
Lunecă-mi cuvîntul. Precum untdelemnul!
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.La granița dintre noapte și zi
Fă-mă, la granița
dintre noapte și zi
să-mi plângă trupul
în picături de rouă
pe mătasea purpurie.
Ține-mă în brațele tale,
și-mi îngenuchează
sufletul de femeie,
fi-mi ploaie de meteoriți
în valsuri de împotriviri.
Respirația mea strecoar-o
în palma tandră a sufletului tău,
și dă-mi din ea porții delicate
de săruturi fără antidot.
Îngenunchează-mi pleoapele
sub vraja mângâierilor tale,
supune-mi gura tăcerilor
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atracție universală
Zdrelesc
în pietre
tăceri,
custuri de gând
sângerând.
Venerez
gravitația
Clipei!
Croiesc
acronice apusuri
inimii
până la sorocul
Cuvântului.
Și nici atunci
nu se va fi sfârșit tot
ceea ce am avut.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ontogeneză
am tâmple-nvăluite
de amintiri cărunte
mi-s buzele mușcate
adesea de tăceri
pe-un umăr rezemată-i
privirea ta fierbinte
pe celălalt respiri
mlădițe de-adieri
ți-aș spune vorbe multe
împrăștiind cuvinte
ți-aș scrie-un alt poem
'n-amurgu-mi răvășit
dar frunza rațiunii
mă roagă-ndurăminte
iar cea care te simte
din freamăt s-a oprit
din salba mea de fapte
ce-n clipe mă flatează
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
Azi, nu vreau să caut urma, celor ce nu mi-au rămas.
Sigur, Doamne, socotit-ai că, nedemnitatea nu-i
Pălăria ce se-agață, scuturată, într-un cui,
Sau bucățile lipite din ce-a fost, cândva, un vas.
Azi, nu vreau să-mi dau răspunsuri, câtă vreme nu întreb.
Sigur, Doamne, socotit-ai că ferice-s, doar acei
Ce nu caută pricină, și iubesc, și nu-s atei,
Ce-au coloana înălțată. Și din cinste nu-și fac gheb.
Azi, nu vreau decât surâsul, să-l ascund în poala Ta,
Să simt adieri molcome, din văzduh mâna-Ți, de vânt,
Creștetul cum mi-l mângâie, că Ți-s fiică, de pământ,
De când mama nu mai este, și-ntărește Oastea Ta.
Astăzi, vreau să-Ți mulțumesc pentru toate câte-s date.
N-am pus preț, nu caut faima efemerului uman.
Maica, spus-a că, decența; bunătatea, sunt liman.
Și de-ar fi să jinduiesc... să tânjesc doar sănătate!
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Din cătarea de cuvinte, ține minte
Într-o ziuă, oarecare
dintr-un an la întâmplare
am să ies din pielea-n care
tot cuvântul meu mă doare.
Prind în ochi albă năframă
cât să-i fac durerii vamă
să-i dau libertății hrană
din tăcerea ce mă-nhamă.
Să desprind ca din pristol
păsări, sentiment, control
îngeri, dor, lumini în stol
tot ce-n inimă-i pârjol.
Să le las să se înfrupte-n
unda șansei ne-ntrerupte
prin extazuri și simțiri
vindecabile-n iubiri.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două arce
Între două arce... zări de cer purtate,
te văd prins, iubite, între zi și noapte;
mâinile deschise către amândouă -
în văzduh de cruce trupu-ți plin de rouă.
Te văd prins, iubite, între zi și noapte,
blândă resemnare prin singurătate;
ochii tăi cu sete par că mie-mi plouă -
ah!... ce mai aversă'i roua dată-n două.
Blândă resemnare prin singurătate,
țin pe umeri cerul plin de apostate,
cearcănul meu fuge, mă trădează-mi pare,
vrea să-mi dau sfârșitul pe o 'mbrățișare.
Țin pe umeri cerul plin de apostate,
brațe ce sunt arce-n zări apropiate;
gleznele ce-ți prind... crucea mea de rouă,
blândă-i răzvrătirea dată pe din două.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie albă
Îmi ninge iar
a sărbători creștine
îmi ninge-a amintiri
și a veniri pe lume
îmi ningi cu gingășie
capitol de'nceput
alunec în remember
copilul meu născut.
Te-am zămislit fărâmă
de dragoste 'mplinită
mi te-a-nvelit zăpada
în alba ei hlamidă
ești bulgărul lumină
dintr-un destin purtat
un adevăr-esență
atât de important.
Ești rațiunea mea
și sensul meu de-a fi
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iolanda Șerban despre iubire, adresa este: