Textele de mai jos conțin referiri la mâini, dar cu o relevanță mică.
Candori cărunte
Cine-ar fi zis că-i un simbol
sărutul tău strivit pe sânu-mi gol?
Că fac din șoapte calde, dicționar,
iubitul meu, cu tâmple de cleștar?
Cine-ar fi zis că, timpul, poate țese
mătăsuri grele, din crâmpeie-alese?
Când ploaia sfântă'n ultimul hotar,
cădea discret, pe-amarul din amar?
Cine-ar fi zis, concav și-atemporal,
când trupurile ni-s amonte și aval,
că-ntr-o beție, de mișcări duioase,
vom fi doar sânge, clocot, coapse?
Cine-ar fi zis că-mi caut mântuire,
spovadă nudă'n, vatra-ți, de iubire?
Când sub puterea lunii'n, dor tăcut,
eram mătănii, rupte-n așternut?
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn de catifea
Ne-ascunde înnoptarea sub mantia-i de vise
Ai catifea în palme și-amurguri în priviri
Aș vrea să-ți mai șoptesc din legile nescrise
Dar mi-au crescut în suflet noi muguri de uimiri
C-o perlă între gene seninu-mi strălucește
Țin între pleoape-ascuns cărunt de lună nouă
Se zbate răsuflarea și-n pieptu-mi cuibărește
Noi tresăriri muiate-n ambrozie și rouă
Mă-mpiedic în suspine dar mi le-astupi cu gura
Și beau mă-mbăt cu tine ca ultima novice
Mi-ai instigat emotii mușcând din țesătura
Ce-nvăluia femeia ursită să-ți abdice
Ai mâini neliniștite și-n buze jar nestins
Din infinit coloană-mi cobori îmbrățișări
Mi-e spatele-o vioară cu-arcușul subatins
Ce-și cântă-nfiorarea muiată-n sărutări
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil sine Deo
Cu mâna să te-închini
Cu gura să dezbini
Să faci fapte cu toaca
Dar să nu vezi că-n troaca
În care-i vrei pe toți
Nu poți să bagi, să scoți,
După "bun" placul tău
Ce nu vrea Dumnezeu!
Acatiste de dai
Să crezi în duh și-n rai
Că geaba te închini
La oameni arlechini.
Unde nici slava nu-i
Credința, pusă-n cui,
Cuvânt ți-a ruginit
În gândul rău dospit.
Să te prefaci mieros
De-ai suflet oneros
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă florilor și culorilor
Mă strânge-o tâmplă, și-ncă una
Și am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile
Și lasă-mă în lumea drepților
Din adormită viaț-a morților
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit și gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor
Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
și-ți sunt în mâini, unealta
Mai știu că nu-mi va fi greu nici așa
Că tu m-ai învățat să văd culori cu inima
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iolanda Șerban despre mâini, adresa este: