Textele de mai jos conțin referiri la prezent, dar cu o relevanță mică.
Mult așteptatei...
De când te-aștept!...
Sunt ani...
Și anii, ce lungi îți par când n-ai cu cine
S-asculți ciudatele romanțe ce plâng viorile-n surdine...
Și violetele apusuri ce triste-ți par când n-ai cui spune
Ce-nfiorări plutesc în zare
Și-n plânsul celor patru strune!...
.................
Te-am așteptat la-ncrucișarea potecilor pe care-alt'dată
Multașteptatele amante soseau grăbite să-și sărute
Amanții,
Ce-așteptau în umbră, tăcuți ca niște statui mute...
Și câte primăveri, de-a rândul, castanii roșii nu-mi vestiră
Că nimeni n-a trecut pe-acolo
Și-n zare nimeni nu s-arată!...
Te-am așteptat pe țărmul mării -
Pe țărmul nalt ca și terasa
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața literară, I, nr. 45 (5 noiembrie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri pentru Mi-Tzu-Ko
Zi cu soare,
După ploaie!...
În odaiea mea - odaie
Albă,
Veselă
Și mică,
Cu parfum de levănțică -
Brațele noastre se-ndoaie
Ca patru raze de soare -
Patru suliți paralele,
Ce pătrund printre perdele
Înfigându-și în covoare
Vârfurile lor rebele!...
Nu mai plânge, Mi-Tzu-Ko,
Că-n grădină nu mai plouă
Și-n odaia mea cea mică,
Cu parfum de levănțică,
Nu te mai mira de ce -
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Pagini basarabene, nr. 3 (martie 1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântece
I
E vina mea că te-ntâlnesc acum
Și-i vina mea că nu te pot iubi?
De ce trecuși așa târziu pe-aci
Și nu-mi ieșiși mai de cu vreme-n drum?
Privesc în zări și zările îmi par
Că-s tot mai reci și tot mai depărtate,
Și-n care țări de-ndrăgostiți uitate
Cei morți învie să iubească iar?
De ce-aș pleca cu tine?... Drumul meu
Nu-i drumul tău, și visurile tale
Le-aș spulbera la jumătate cale,
Că n-aș putea să te-nsoțesc mereu.
Norocul tău e veșnic înainte
Spre răsărit-al meu spre miazăzi;
Te-aș urmări de te-aș putea iubi
Și te-aș putea iubi de mi-aș aduce-aminte...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În loc de prefață
N-am fost nici ieri,
Nu sunt nici azi,
Și nu voi fi,
Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte,
Nimic din ce vor crede poate
Cei câțiva cititori de carte -
Naivii care-mi vor citi
Volumele numai pe jumătate...
Volumele-mi de versuri, cumpărate
Împrumutate,
Sau furate!...
N-am fost așa precum se spune
Și nu sunt nici așa cum sunt -
Nu sunt nici foc,
Nici ploaie
Și nici vânt!...
Nu sunt nimic din ce-aș putea fi pe pământ...
Nu sunt decât un strop de vorbe bune,
Ce-aștept un cititor cinstit să mă răzbune
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rânduri pentru cuvintele "nu" și "da"
În poarta curții unde m-am oprit
M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit -
Un zarzăr alb, ca părul meu încărunțit!...
Și-n pragul porții-n care am bătut
Un buldog negru m-a recunoscut
Și m-a lătrat ca un salut de "bun venit"...
În poarta casei tale-n care
M-ai găzduit întâmplător,
Când nu eram decât un călător
Bătut de vânt și mângâiat de soare,
M-am regăsit ca-n prima zi, când tu
Îmi repetai cuvântul: "Nu"... "Nu"... "Nu"!...
Și-ți ascundeai în palme ochii plini
De ură
Și ne-ncredere-n străini...
Dar când am vrut să plec -
Ca un zevzec -
Tu m-ai oprit
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța celor trei romanțe
Mi-am zis:
Voi scrie trei romanțe...
Și-n trei romanțe-mi voi închide,
Ca-n trei sicriuri de aramă, trei morți iubiți -
Trei clipe reci -
Ce-mi stau în suflet împietrite,
Ca trei luceferi stinși pe veci
Uitați în haos,
Ca pe-o cracă de chiparos trei crisalide...
Mi-am zis apoi:
Romanța primă
Voi scri-o-n gustul florentin -
Așa cum ar fi scris-o Dante când a zărit pe Beatrice -
Și-n fiecare vers voi pune atâta aur, cât se zice
Că-ngrămădiră credincioșii
Pe groapa primului creștin...
Pe-a doua
Voi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu diavolul
Azi-noapte, Diavolul din mine -
Un Diavol ce pretinde-a fi profet -
M-a luat cu vorba-ncet... încet...
Și m-a băgat în tainele divine,
Pe care eu - spun drept - mi-e frică
Să nu care cumva să le-nțeleg,
Fiindcă sunt taine care - când se strică -
Nu se mai dreg...
De-aceea nici nu sunt prea lămurit
Asupra celor ce mi-a povestit...
Dar cum azi-noapte Diavolul din mine
Vorbea ca un profet adevărat,
Să nu-l ascult deloc mi-a fost rușine,
Și curios, ca orice om, i-am suportat
Năzbâtia cu care m-a-ngrozit
De la-nceput și până la sfârșit...
Mi-a spus că-n viață trebuie să știi
Ce nu știu decât morții
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Alea jacta est
Am plecat...
Necunoscutul mi-a zis: "Vino, te-astept".
Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare
Și-am pășit cu majestatea ultimului înțelept
Pragul vechilor legende
Mâzgălite la-ntâmplare
Pe un colt de pergament!...
Paznicii nemărginirii mi-au deschis negrele porți
Și-astăzi rătăcesc în golul dintre soare și pământ...
Și ce-ncet mă duce vântul -
Parcă-ar duce la mormânt
Cel din urmă mort al lumii,
Cel mai singur dintre morți.
Mă-nfășor în atmosfera cimitirilor din haos...
Câte sunt...?
Nu le știu decât noctambulii
Și poeții -
Cei ce n-au avut nici minte,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva...
(lui Codiță Osiceanu)
Hotelul cu firma "La Wilhelm cel Mare"
Din medievalul oraș teuton,
Cu sfânta Maria deasupra intrării,
Scăldată-n lumină de opt lampadare,
Hotelul cu hall-ul ― perfect hexagon ―
Și geamuri rotunde și-albastre,
Prin care ―
De mână cu visele noastre ―
Pătrunde timidă tristețea-nserării
Pe mobile negre și triste de nuc,
Și vechi ilustrații, tăiate din Jugend ―
Sirene de Boecklin
Și satiri de Stuck ―
Hotelul în care purtat-am o vară
Cea mai plăcută și sfântă povară,
Citindu-i pe Heine și Nietzsche,
Traduși ―
Ca două viori sub același arcuș ―
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, nr. 17, 6 februarie -1918
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solilocul măscăriciului
Prin câte panorame de bâlci am colindat,
Eu nicăieri nu m-am simțit mai bine
Ca-n panorama-n care Tu te-ai lipit de mine
Tovarășă divină de joc și de... păcat!...
Dar azi, când simt că jocul și gluma s-au sfârșit,
Din goana nebuniei de artă de-altădată,
Mă-ntorc din nou acolo de unde am pornit
La piatra de șosea kilometrată,
Pe care Dumnezeu mi-a țintuit
Și numele,
Și chipul,
Și ursita...
Să hoinăresc cu tine, prin bâlciuri,
Travestit
În măscăriciul Pepi,
Nebun după Pepita,
Și-n gând cu-aceeași teamă ridicolă și veche
Ca orice om ce trece drept "om într-o ureche"...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar și artistic, XI, nr. 629 (25 decembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt ce par a fi
Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să știu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creștin,
Și n-am rămas decât... Cel care sunt!...
Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generații de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moșneni
Și orășeni -
Strămoșii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii așa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri pentru Brigitta
De ziua ta,
Deși nu te-am uitat,
Nu ți-am urat nimic din ce-ți uram
În cei trei ani de facultate,
Când ne iubeam
Cu-adevărat...
Nici "La mulți ani cu sănătate"...
Nici doctoratul în filozofie -
Un fel de loz câștigător la loterie...
Nici limpezimea minții lui Socrate -
Bătrânul filozof, privit numai din spate...
Și nici măcar un nou amant,
Căci bietul Emmanuel Kant,
De când cu tine-și încurcase
"Imperativul categoric",
Sărmanul om de geniu, se desfilozofase,
De gradul unui sentiment pur anatomic!...
Nu ți-am urat, după cum vezi,
Nimic din ce-ai putut să crezi
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Cuvântul liber, nr. 7 (22 decembrie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Celei care minte
Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!...
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ți-am presărat garoafe
Și maci -
Tot flori însângerate -
Și cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca și-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiță
Și-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopții...
E ora când amanții,-alt'dată,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Specific românesc
Ce românești sunt astăzi căsuțele din Șchei!...
Sunt vesele și albe și curate -
Și totuși, altădată, ce triste și-ncruntate
Te-ntâmpinau aceste căsuțe strămoșești,
Prin care țărăncuțele minore,
De teama slujitorilor domnești,
Își ascundeau panglicele lor tricolore,
Căci zbirii stăpânirii din cetate,
Când năvăleau în Șchei să-și încaseze birul,
Le despuiau de salbe,
Inele
Și cercei;
Și le-aruncau pe toate, aproape goale,-n ploaie,
Ca să-nmulțească crucile din cimitirul
Bisericuței Sfântul Niculaie...
Așa era pe vremea-aceea-n Șchei
Când zbirii stăpânirii din cetate
Vânau doar pungi de aur
Și... femei...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Cuvântul liber, nr. 22 (27 aprilie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Romanța necunoscutei
În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
și, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:
Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Și sunt,
Sunt ritmul primelor senzații
Și gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopți de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Și dezgustul efemeridelor ce mor
Și-accentul circomflex al vieții
Al nimănui
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Minulescu despre prezent, adresa este: