Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
Reverie
Și vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă și zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputință și ofensă;
Și iar dorinți nedeslușite
Vin datorii să și le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ținutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărți necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Și vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă și zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputință și ofensă;
Și iar dorinți nedeslușite
Vin datorii să și le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ținutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărți necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări.
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăzneala unui zbor
ligă săpăligă
cine mă instigă
serile să scriu
până mai târziu
nopțile să sap
dacă nu mai scap
de un dor nebun
cărui mă supun?
rigă milostive
manuscrise stive
bine, nu e bine
le tot rup din mine
sertarele pline
vai de voi sau vai de mine?!
înțeleg sau nu înțeleg
mă destram și mă culeg
nebunia din cuvinte
numai cine ia aminte
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de mosc
Unde ești că nu mai știu
Fiule, să te cunosc?
Mamă, s-a făcut târziu
Pentru florile de mosc
Te-a furat un fir de apă
Și-am rămas singur pe mal
Bătrânețile tot sapă
Zidurile în aval
Dacă mor, renasc în tine
Ca un dor de menestrel
Când zăpezi diamantine
Strălucesc într-un tunel
Mamă, s-a făcut târziu
Și m-a prins un dor de ducă
Dacă mor, nu mai înviu
florile. Și se usucă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pâine de dor
Pâine-mi e de dor și grâuri
Și vin cai de mă mângâie
Eu mă duc să-mpletesc frâie
Până crește apa-n râuri
Și la fel de stepe-ntinse
Și de fetele morgane
Hai cu mine măi cârlane
După nopți albe și ninse
Hai să batem zarea-albastră
Și luceferii-n copite
Murgule plin de ispite,
Cât e lumea contra noastră
Dor de frâu să-l țin la brâuri
Coama-n vânt să mă mângâie
Eu mă duc să-mpletesc frâie
Până crește apa-n râuri
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când nu mai ai minte...
Noi vindem doar speranțe pe lacrimi și iluzii
Cum trece prin oglinzi suspinul doamnei Suzy;
E poate o himeră, sau doar o fantezie
Tot binele din lume să ți-l dorești doar ție:
Mâncare, băutură cât îți încape-n burtă
Iar ceilalți să nu aibă nici spuză pentru turtă?
Zadarnic pui în conturi sudoarea celorlalți
Deasupra tuturor doar tu să te înalți!
O fi blestem acesta sau poate un tabu
Să uiți ce nu-ți convine sau ce ți-am spus acu'?
Nu te uita în sus că-ți cade-n cap securea
Iar eu 'mi-au lumea-n cap și plec cu ea aiurea:
De nu te-ai mai opune, fă bine să mă lași
S-o vând ca un rebut la niscaiva apași.
Am vise, am proiecte și nopțile mă fură
Un dor nebun să-i dau o palmă peste gură!
Păianjeni de-ntuneric se spânzură de grinzi
Luminile celeste se strâmbă în oglinzi
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul salcâm
De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci
De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng și dacă mor
Bate vânt rănile dor
Ultimul dintre salcâmi
Șade-n chingi și-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Și se scurge în pământ
Și se scurge în pământ...
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul dintre salcâmi
De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci
De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng și dacă mor
Bate vânt rănile dor
Ultimul dintre salcâmi
Șade-n chingi și-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Și se scurge în pământ
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
A fost odată un domn Columb
A fost odată-un domn Columb
Care-a primit în dar un ou
O frumusețe de cadou,
Nici prea rotund și nici prea scump
Mai departe, unii spun
Oul, când l-a dat de-a dura
C-a deschis și partitura
Cu tridentul lui Neptun
Visa-ntruna un ocean
Zămislind nocturn obsesii
Ca atracția miresii,
Spre-un misterios liman
Bântuiau prin vise, iele
Doruri fragede de ducă
Precum cojile de nucă
Peste valuri, caravele,
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întregesc din câte pierd
A rămas un pic din mine
pretutindeni A. Dumbrăveanu
M-am risipit pe drumurile toate
Că nu mai poate nimeni să m-adune
Simunul cald mângâietor de dune
Nici cârcotaș, nici iubitor de gloate
Un cântec straniu noaptea mă străbate
O adiere rece peste strune
Murind de dor lunaticele rune
Pe lespezi de ruine și palate
Îmbogățit de ce-am lăsat în urmă
Ajuns la termen de-njumătățire
Robit de câtre-o dulce amintire
Cu căngi de aur care-n mine scurmă,
M-am risipit în zare pretutindeni
Ca un zefir în ziua de Armindeni
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puntea
Mi-e dor de-o poezie bună
La care se ajunge greu
Iar oboseala ca arvună
Nu este-n sine,-un minereu;
Invidiez pe cei cu har
Că nu le pune nimeni frână
La tot ce-au scris și scriu. Măcar,
Că judecata se amână.
Dar e ca peste tot o lege
Pe care nu poți s-o ignori
Și cine-o calcă, se alege
Cu cea mai grea dintre rigori
Căci sunt, există. Nu se poate
Să fi murit toți cititorii
de poezie. Cum socoate
nu'ș care critic, apriori.
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colțul de oglindă
Ciobit în colțul de oglindă
În care nu mă recunosc
Păduri de conifere și de mosc
Cu iarba serii se perindă
Și-atunci o dulce reverie
Cu herghelii de doruri multe
Inundă stepele oculte
Ca un mister ce mă îmbie;
Și pretutindenea un rost
În văzul nostru se ascunde
Chemarea muzelor pe unde
Cu anii tineri am mai fost -
Peregrinări din alte ere
Ca un tabu inconfundabil
În zborul unui dirijabil
Cu care nu mai faci avere
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic în lumea noastră
nimic în lumea noastră nu este-ntâmplător:
necazul sau norocul, nici viața și nici moartea,
ascultă-mă iubito și vino să-ți iei partea
cu surugiii serii în văzul tuturor
pe muntele de sare un curier precar te-a
chemat să vinzi podoabe când virgulele dor
cu degete albastre de alaun și clor
și obosiți de drum apoi să-nchidem cartea
un murg cu șa de aur, un călăreț turbat
tăia bucăți de lună cu-n șoim de vânătoare
o umbră adăpost, eterică, dispare
când clopotele zilei deasupra noastră bat
și-un arsenal de arme închipuind obsesii
ca visele de taină din nopțile miresii
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senectute
Ai rămas copil, copile
Într-o lume de balauri
Cu nebuni care cresc grauri
Însă n-au grăunțe. Și le
Mai cultivă clandestin
Printre semne pe hârtie
Într-o secetă târzie
Coborâtă pe destin
Ai rămas copil, copile
Ca un cer ascuns de rouă
Și din părțile-amândouă
Mișună-mprejur reptile
Ai rămas copil și iată
Cum cad vise și mor doruri
Lumea-i plină de fioruri,
Boala care vinde-cată
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de poezie
Dor îmi e de tine, poezie
Însetatul cum un strop de apă
Suferă de sete până crapă
Pielea de pe trupu-i arămie
Tot amân de astăzi pentru mâine
Bucuria revederii-n doi
Ce să fac: mi-au declarat război,
Lumea și bucata mea de pâine?
Greu ca salahorii la galere
Zilnic într-un schimb sau poate două
Vipera mizeriilor ouă
Îmi încredințează ca avere
Altă melodie, aceleași strune
Umple-mi-se cu pelin paharul
Că lăsm în urmă doar tiparul
Traiului numit deșertăciune
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oră matinală
Oră matinală
aripile-mi cresc
gânduri dau năvală
in șuvoi firesc
Noaptea jumătate
robul lui Morfeu
când se bat armate,
pentru leșul meu
Cealaltă, de vise
care mi le prad
și când, pare-mi-se
că adun și scad,
Bat tobele garda
un domeniu umblu-l
sunt legat cu zgarda
de pământ, ca plumbul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autorportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare deschisă
Stimată doamnă, pic de somn
Și veștile mă întristează
Că vine iar același domn
Și-mi bate-n ușă la amiază
Lăsați-mi draperia trasă
Și storurile fără fantă
Că vin tristeți care m-apasă
Cu energie radiantă;
Și nu-nțeleg ce tot îmi spune,
Adesea bate din picior
Eu bănuiesc că nu sunt bune
Aceste vorbe care dor
I-am arătat și buletinul
Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă
Și-am să m-ascund ca arlechinul
În nu știu care colț de zarcă;
Stimată doamnă, cer iertare
Că noaptea mi s-a făcut ziuă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de casa părintească
Și de căpițele de fân
De mine, puiul de român,
De tot ce poa' să-mi amintească,
De-acea copilărie sfântă
Când umblam cu pantalonii scurți,
De droaia de copii din alte curți
Cu care mă luam la trântă;
Prispa de lut a casei noastre
Luminată-n nopțile cu lună
Și astăzi nostalgiile-mi adună
De pe întinderile sihastre
Îmi cereau părinții să-i ajut
Legam joiana cu un lanț
Să pască iarba de pe șanț
Alături, cei mai mari, jucau barbut
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga vânătorului
Patule, primește-mi trupul
Spre hodină dinspre trudă
Că din patimi câte rupu-l,
Vânătoarea-i cea mai crudă
Că se-adun hăitași în cete
Și vânează vânători
Morțile ne sunt încete
Și sosesc numai în zori
Când ajung în fața porții
Glasul lor prin ziduri sapă
Ăștia sunt hăitașii morții
De ei nimeni nu te scapă!
După datini dă-mi popas
Dulce ca un armisitițiu
Până prind goarnele glas
Și ne cheamă la solstițiu
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La vreme de calvar
Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,
Doamne, eu sunt cel mai păcătos
Că după sfântul Tău supliciu
Nu Ți-am adus un cât de mic serviciu
La vreme de Calvar eram alături
Cu fariseii, cerșetorii, alte pături
Ce Te huleau parcă ieșiți din minți,
Cum fiii-i persecută pe Părinți
Când universul și-a fost frânt o roată
Am strigat și eu cu-această gloată:
Crucificați-L pe Iisus
Căci gloria Lui astăzi a apus!
Voiau și ei, voiam și eu
Să-L omorâm pe Dumnezeu
Izvorul cel de-viață-dătător
De-atuncea plâng și mă-nfior!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre dor, adresa este: