Bacoviană
Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci
De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut
Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase
Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere în doi
Ploaia cade oblic peste noi
Vântul iarăși a tristețe sună
Parcă-și rupe ultima lui strună
În frunzișul veșted din zăvoi
Urmele de pași rămân intacte
Un pământ jilav plin de striații
Parcă suntem singuri vinovații
Clar-obscurul pe cât de compacte
Ploaie deasă și măruntă
Sufletele devastate
Că semănăm cu două state
Care în tăcere se confruntă
Câtă greutate iar adună
Gândurile de același soi...
Ploaia cade oblic peste noi,
Vântul iarăși a tristețe sună...
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la un suflet sănătos omul dobândește un trup sănătos, iar de la un suflet bolnav, un trup bolnav.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frig
Atâta frig încape-n noi
Că putem să dăm și împrumut
Cerbii și cerboiacele la rut
Poartă-n coarne ghețurile sloi
Pătrunde frigul în cetate
Și în fiecare dintre noi
Cărțile-i prezintă pe eroi
Înghețați de veacuri în tratate
Aerul vibrează ca o coardă
Un diapazon sau un acord
Simptomele atacului de cord,
Dau alarma-n camera de gardă
În case și în suflete e frig
Apele îngheață în fiorduri
Și ne trecem viața-n dezacorduri
Pentru-o pâine sau un biet covrig.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când sună goarna
în cetatea veche cu liberți
îngenunchez iubito să mă cerți
cu ochii tăi albaștri, suferinzi
îngenunchez iubito să mă vinzi
când frunzele coboară tăvălug
și se grăbesc spre propriul lor rug
am trecut mulțime de izvoare
care spală lumea de păcate
sufletele noastre împăcate
am să le port cu mine către mare
în cetatea veche cu liberți
aștept iubito să mă ierți
același sunt dar nu mă recunoști
în noi se războiesc atâtea oști
fără să știe vremea de solstițiu
când sună goarna pentru armistițiu
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă smerită
moto:
căutați numai dreptatea
lui Dumnezeu și toate
celelalte se vor adăuga vouă.
----------------------------
apă aer soare
pâine vin amin!
hrană pentru suflet,
hrană pentru trup
că toate celelalte le rup
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
Deschid ochii mari și deodată
Ninge ca-ntr-o mie de povești
Imagini pure, îngerești
Au venit la ușa mea să bată
Și coboară cerul pe pământ
Diafan covor de puritate
Pașii noștri plini de răutate
Peste toate câte răni mai sunt
Ninge, ninge ca-ntr-o feerie
Și mă văd copil, copil de tot
Cum luptam printre nămeți înot
Cu-atâta îngerească bucurie!
Ninge, ninge ca o remușcare
Binefăcătoare și tardivă
Peste soarta lumii în derivă
Ca un preț pentru-o răscumpărare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stepele nopții
Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, șesul
Viselor difuze înțelesul
Dincolo de care doar capcana -
vagi frânturi. Și două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ți cere
Slujitorii regelui, permise?
Spală noaptea draperii de ploaie
Viața noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
moto:
Nimeni nu obligă
Pasărea să cânte
Nici despot, nici rugă
Nu pot s-o-nspăimânte!
------------------
Amușină înserarea -
Sufletele celor duși
Stau de strajă pe la uși
Fără care nimeni nu-și,
Mai suportă-nsingurarea
Dați-mi aripi pentru rugă
Că eu mă topesc de dor
Viața noastră e un zbor,
Interior!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suflet, dar cu o relevanță mică.
Spune-mi
spune-mi unde să te caut
umbra mea șovăitoare
nopțile când de răcoare
sufletul e mai precaut?
dacă nu e ea să fie,
nici o zi din calendar
parcă nu mai are har
harta lumii e pustie
parcă totul se reduce
la un minus, la un plus
la un semn care l-a pus
soarta semnelor caduce
niciodată un compost
n-o să cucerească zborul
dar nici inima fiorul
dacă nu-și află un rost
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem doar actorii
noi suntem doar actorii
dând viață la păpuși
dar nu știm că pândește
un monstru după uși
noi suntem două taberi
care-am făcut un pact
dar nu știm că decorul
e doar un artefact
și când răpuși de vlagă
în sine ne-am surpat
ne prinde somnul dulce
pe fiecare pat
de-aceea mă întorc
să-ți fac subit un semn
când sufletul adoarme
în trupul meu de lemn
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocorul (poetului Petruș Andrei)
Dragă domnule colega
Am primit, jos pălăria
Cronica pe când chindia
Tăia valea spre Telega
Un cocor dinspre Puiești
A făcut escală-n Vlașca
bucuriilor. Și bașca
Un parfum din vechi calești,
Mi-a pătruns adânc în cuget
Dorul după alte lumi
Neputințele când nu-mi
Regăsesc tihna din suflet
Și-am stat astfel de voroavă
Cântec de vioară dulce
Până-au mers ca să se culce
Stele și matrozi pe navă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întunecare
Ciutelor sufletului li s-a închis
iezerul de cristal și toți braconierii
au căpătat permise de vânătoare;
Copacii mor când rădăcinile refuză
să-i mai hrănească
Oamenii aceia care în copilărie
fuseseră hrăniți cu miasme,
treceau acum din casă în casă
strângând lumina oamenilor
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritul lumii e din ce în ce mai zgomotos, ritmurile vieții cotidiene sunt din ce în ce mai trepidante, astfel că omul este împins într-un ring din ce în ce mai strâmt și nu mai are timp să se gândească și la sufletul său. Iată una din capcanele cele mai perfide care ne pândește pe fiecare dintre noi.
Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Nimeni nu obligă
Pasărea să cânte
Nici despot, nici rigă
Nu pot s-o-nspăimânte!
-------
Amușină înserarea,
Sufletele celor duși
Stau de strajă pe la uși
Fără care nimeni nu-și,
Mai suportă-nsingurarea
Dați-mi aripi pentru rugă
Că eu mă topesc de dor
Viața noastră e un zbor
Interior!
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste banală
Poveste banală
Ziua-ntreagă
ea, beteagă
strânge pleavă
și gâlceavă
fără niciun
bob zăbavă;
că albește
dând la pește
ochii peste cap,
firește
Gospodarul
cu tot harul
îi oferă,
ea digeră,
viața lui
că nimănui
dacă-i iese
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea frigului
Atâta frig încape-n noi
Că putem să dăm și împrumut
Cerbii și cerboiacele la rut
Poartă-n coarne ghețurile sloi
Atâta frig din cale-afară
Ca niște saci de piele crudă
Din care câte-o paparudă
Tot scoate vorbe de ocară
Silabele-ntre noi îngheață
Ca portativele de ger
Cu țurțuri coborând din cer
Printre luceferii de ceață
Pătrunde frigul în cetate
Și în fiecare dintre noi
Cărțile-i prezintă pe eroi
Înghețați de veacuri în tratate
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumosul castel
Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------
Își rupe din suflet zidarul
Punându-și ades temelie
Din nopțile albe, tiparul
Pe care singur îl știe
Poate că n-are de sus alte daruri
Și sapă de-o viață-n cuvinte
Mânat de himere, coșmaruri
Și-și vede de treabă-nainte
Își face mortarul, liantul
Și punțile lui se-ncovoaie
El știe ce-nseamnă neantul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi nu mai suntem de mult tineri
Noi nu mai suntem de mult tineri
Doar un strop de ploaie caldă
Noaptea sufletele scaldă
Ca-ntr-un basm cu sfânta Vineri
De ce vreți să fiți străină
Între cei care firesc
Tac și vă compătimesc
Pentru-o neștiută vină?
Și pe stradă și la piață
Vor vorbi o alta limbă
Și revolta asta schimbă
Rostul omului in viață
Veți simți lacrimi fierbinți,
Punțile care se rup
Că vă iese sufletul din trup
Pentru dorul de părinți
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Toată noaptea cugetul
toată noaptea cugetul
s-a războit cu sufletul
unul ducea ranița în spinare
celălat voia să zboare
păsările din pometul tuns
seamănă cu o plenară deschisă
în care fiecare vorbește cu gura închisă
și ce vrea să spună rămâne ascuns
cuvintele - cuțite as-cuțite
și tu Socrate nu ești scamator
jocul tău nu place tuturor
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre suflet, adresa este: