Scutul
Acest scut mi-e cunoscut
de la un necunoscut
din mileniul trecut;
I-o fi fost de trebuință
celui întru neființă
și care s-a dus călare
dincolo de timp și zare?
Ori poate-au făcut popas împreună
sub ploaia de stele și lună?
Această aburindă țărână
pe care eu o țin în mână
poate nu e altceva decât
sufletul lui și atât.
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarăși sacrificii?
moto: Cine trebui' să știe, sigur nu știe
Dacă am, sau ce n-am, seara în farfurie
---------
Toată viața, sacrificii
Mi-au cerut cu toți să fac
C-am slăbit la toți indicii,
Numai să le fiu pe plac
Și-am tot strâns ades cureaua
Până nu mai am ce strânge
Că dacă mă prinde neaua,
Și mă vezi, îți vine-a plânge.
Ne-au promis ce e mai bine
Și eu i-am votat de buni
Că dacă-mi veneam în sine,
Mai bine spărgeam cărbuni!
Când nimic nu stă pe roze
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
- om (vezi și ființă umană)
- Omul este sămânța viitorului după cum filozofii consideră că timpul este sămânța spațiului.
definiție de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora exactă
Orice oră dacă e exactă,
Începe rău și se termină bine
Echilibrul nostru se menține
Pân-la prima cataractă
Dacă ai un ceas, să nu-l potrivești
Să nu se producă nu'ș ce tragedie
Nu te mai uita, fix în bagdadie
Că ea nu e harta bolților cerești!
Cată să-nțelegi, peste tot e-o lege
Face și desface, noduri la destine
Noduri la cravate sau la intestine
Dacă tu n-o vrei și ea te alege;
Nu mai răspândi vorbe de prisos
Zilele cu fluturi sunt mai numeroase
Că noi suntem doar, un pachet cu oase
Peste care viața toarnă sos;
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditații
Obosită cale
Drumu-i încă lung
Picură petale
Crinii îndelung
Jumătate patru
Timpul trece greu
Body guard mulatru,
Lăzi cu minereu
Mângâieri feline
Liniște-n urechi
Cu ispite fine
Dinspre vinuri vechi
Și cu astea totuși
Nu mă simt stingher
Fiecare potu-și
Pierde-ntr-un mister
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimenea nu știe
nimenea nu știe
cum trec prin strâmtoare
cu noaptea în spinare
vadul Poezie
frica mea un adăpost
zaua fiecărui lanț
ruginește un Bizanț
ca melasa un compost
cărțile din raft
mă mustră tăcut
paharul zilei l-am băut
cu fotoliul bruderschaft
una câte una
ideile vraf
până mâine luna
plânge un seraf
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebarea
semnele s-au fost s-au supus
sunetelor lungi de goarnă
armiei care răstoarnă
zarea zilei spre apus
suferința care cade
peste capete și umeri
din letopiseț și numeri
pașii noaptea din șarade
nimic nou și totuși este
neștiut într-un tablou
întrebarea, un halou
amintind de-o poveste...
și acestea toate nouă
fiecăruia alt semn
pe răbojul lui de lemn
ne aduce luna nouă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată armonia
Luna pe verandă
Gânduri dau buluc
Birul pe ofrandă
Capul pe butuc!
Sevele din oase
Poartă handicapul
Zidurile groase,
Nu le spargi cu capul!
Câtă osteneală
Cheltuie un faur
Să dea la iveală
Doar un bob de aur!
Fețele plecate
Fiecărui zbor
Drumurile toate
Duc la un izvor
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de ion.untaru@yahoo.com
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde sunt locuințele noastre ieftine de altădată?
Atâtea blocuri au rămas
Din timpul ăluia-mpușcatul
Că dacă mai trăia un ceas,
Avea un coperiș tot natul.
epigramă de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mașina noastră
Marile puteri pun focul
Țările mai mici, castane
Scot cu mâna din capcane
După cum prevede jocul
De-aș putea, întreg pământul
să-l parcurg când vreau, ca vântul,
Dac-aș vrea când nu mai pot
marea s-o străbat înot...
Trese, trese și galoane
Goana după recompense
Croitorule, fă pense
Proștilor cu multe toane
Uniformele de clauni
zilnic au mărit importul
ce să faci cu-atâția fauni
când ne umflă vântul, cortul?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări călătoare
moto:
nopți cu lună pe alee
ce mister care scânteie
duce dorul mai departe
literele dintr-o carte
--------------------------
Luncă despletindu-se molcum
Arii verzi și lung aliniate
Huruit de care dinspre sate
După care liniștea, oricum
Slută pe un dâmb, o buturugă
Peste care un blestem opac
Spânzură de fiece copac
Nerostite spaime dintr-o rugă
Clipocește apa de subțire
Ocolind cu teamă o pădure
Peste care cade o secure
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi mai călca pe vise
Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preșuri
Și scoate-ți ochelarii să vezi tu câte vrejuri
Ne urcă rătăcirea în capete și brusc
Cu visele deșarte ca-ntr-un simun etrusc
Stinge te rog țigara, nu mai privi la lustră
Că noi nu suntem vip-uri, nici peșteră lacustră;
S-or da în vânt turiștii pe tot ce e exotic
Dar nu știm limba spargă, nici alfabetul gotic
Nu-mi mai vorbi de bani, de masă, de chirie
Și hai să facem rost măcar de-o farfurie
Din cele zburătoare ce fac experimente,
Conduse de haiduci sau poate de Terente!
Propun o escapadă când luna e-n eclipsă
Să cerem de la nasa pe vară o elipsă
Un optimism robust pe toate le îndură
Și-o să-i privim de sus, pe cei ce azi ne-njură;
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predestinare
La nașterea fiului lor
mama a implorat ursitoarele
să aibă parte de un flăcău chipeș
care să trăiască ani mulți
și să cunoască ceea ce ei
îi rămăsese străin în viață -
fericirea
Tatăl în schimb
își dorea un copil voinic
înalt și spătos,
bun ca pâinea lui Dumnezeu
Ursitoarele însă
l-au menit să sufere
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încotro mergem, Doamne?
din adânc de ani izvodul
păsări albe de lumină
zboară toate fără vină
și gătindu-le exodul,
celor care se petrec
dintr-o sferă-n altă sferă
ispitiți de-o baiaderă
printr-un antic templu grec;
că venim de unde nu e
altceva decât mister
singurul din falangster
și-acela bătut în cuie!
și ne ducem iarăși unde
bâjbâind pe câte-o treaptă
nu vom ști ce ne așteaptă
fiindcă mintea nu pătrunde!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Zilele pe cai mărunți
zilele pe cai mărunți
bat în târguri cu potcoave
și brăzdează fața lumii
pe când sclavii strigă: Ave!
herghelii nenumărate
vin în zgomot de trăsuri
și convoi după convoi
trec prin noi fără măsuri
șiruri lungi de deținuți
spală zarea pe retină
și se duc să moară unde
nu mai află nici o vină
zilele pe caii mici
trec cu timpul în spinare
și la fiecare poartă
lasă câte-o întrebare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzlețite
Avocații își aruncă
Doar lături în cap și zer
E mai rău ca-ntr-o speluncă,
De subsol din cartier!
De-asta nu merg la procese
Tot ce am, dau pe degeaba
Orice intrigă se țese,
Numai ca să-ncurce treaba.
Cine bate cuie, scoate
Alte cuie mai târziu
Că pingelele cu toate,
Schimbă-se în timp ce scriu
Dintre state câte-și pun
Semnătura pe tratate
Numai care se opun,
Veți vedea, sunt sabotate
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt cum se ridică ceața
patru treizeci și unu dimineața
simt cum se ridică ceața
din străfunduri înspre ape
și te simt din nou aproape
numai dacă întind mâna
azi și mâine, toată săptămâna
simt golul dintr-un burduf
de parcă totul ar fi fost un bluff;
am trăit dar parcă nu,
și m-aș fi trezit acu'
încărcat de ani dar gol
suferința e un pol
bine e că nu se vede
că sărmanul Arhimede
a simțit ca nimeni altul
ce contează e înaltul!
într-o lume de termite,
ce e omul, ce e pomul
uite-l cum se compromite
și nu știe ce e ohmul!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărmanii suferinzi
moto:
Chiar de nu te înfioară
O să-i simți în preajma ta
Când începe să te doară,
Aerul din a putea
------------------------------
Suntem sătui de-atâta boală
Că putem să dăm și împrumut
De pe-o pernă capul ni se scoală
Și-și caută o alta așternut
Ni se surpă zidurile bolnave
Mucegaiul le-a cuprins spre nord
Și se-nchid cetățile bolnave
Ca un flux de sânge dinspre cord
Și orice boală naște altă boală
Și nici una nu ne e străină
Că învățăm întruna ca la școală
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, artiștii fără vină
Atâtea voci străbăteau stepa
Portative stranii pe eter
Cocorii strânși într-un echer
Peste ținutul lui Mazepa
Ceața presărată din înalt
Se insinua felină
Pe-un orizont cu lună plină
La apus, un munte de bazalt
Brandemburguri la ferești
La ceaiul de la ora cinci
Zvon suav de caterinci
Și fantomele-n calești
Floarea mea de alabastră
Zborurile la soroc
La câte jocuri de noroc
Am pierdut dragostea noastră!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea
Nopți și câte zile
Până la scadență
Măsurate-n mile:
Milă, Excelență!
Omul vine, pleacă
Pietrele rămân
Râul dacă seacă,
Timpul e stăpân!
Și-om pleca cu toții
În ținutu-acela
Fiii și nepoții
Ne-or găti nacela
Fără pulberi drumul,
Fără de întors
Fumul, poate scrumul
Dacă ni s-a tors,
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre timp, adresa este: