Textele de mai jos conțin referiri la vinovăție, dar cu o relevanță mică.
Ultima trăsură
Astăzi am pierdut din nou trăsura
Următoarea vine doar la anul
Și m-au dat afară de la hanul
În care îmi țineam harababura
Am renunțat pe rând la câte toate
M-au însoțit în viața asta scurtă
Un pachet de cărți că pentru burtă
Zoresc braunian atâtea gloate
"- Ia-mă nene!", le fac semn la toți
Demnitarii care au calești
De care dragul meu să te ferești
De nu vrei să nimerești sub roți
Și-aștept așa de-o veșnicie poate
Un cățel chiar mi-a stropit pachetul
Că mi-a venit să-l prind de cap procletul
Să-mi plătească daunele toate
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări de noapte
Noaptea singur în odaie,
Și-altceva în jur nu mai există
Decât vag de tot o pistă
Și-ntunericul, o claie;
Întrebări pe care totuși
Nu mai pot să le descurc
Și cobor în loc să urc
Spre grădina mea cu lotuși
Și când spală dimineața
Geamurile cu lumină
Parcă iar aștept să vină
Cu problemele ei, viața
poezie de Ion Untaru din manuscris (septembrie 2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pata din amurg
îl vedeam adese
zilele propice
când cădeau popice
nucile culese
toamnele din burg
rar câte-o cireadă
se oprea să vadă
pata din amurg
stanța un popas
pasărea străină
ne umplea de vină
fiecare ceas
tandră o busolă
scotea dintre ace
clipele vorace
ultima consolă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
In vino
moto: Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană
----------
Între acru și amar
Mai turnați-mi un pahar
Mâna cât se mai îndură,
Să-l mai ducă pân-la gură
Viață, viață grea potecă
Totu-i doar o ipotecă
Pe sudorile de mâine
Și bucata mea de pâine.
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă în agoră
iar o groază de minute
până când să vină somnul
tăinuit în vreun dom, nu-l
mai confund cu vreo virtute
ne-a furat criza din timp
a intrat molima-n bani
s-a umplut lumea de fani,
stresul face victime în olimp!
ne-am îmbolnăvit de-atâta vorbă
și cantine populare,
fericit cine mai are
sufertașul lui cu ciorbă!
un pahar de vin imploră
fiecare la o cină
însă cine e de vină
că e secetă-n agoră?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trecut o brișcă
unul câte una
gândurile vraf
până mâine luna
plânge un seraf
stâlpul bătătura
paza la avut
omului limbut
nu-i mai tace gura
a trecut o brișcă
vadul în amont
fiecare tont
vrea alt fel de frișcă
stanța un popas
pasărea divină
ne umplea de vină
fiecare ceas
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și s-a făcut noapte dintr-odată
și s-a făcut noapte dintr-odată
în ziua aceea mai tristă
din câte știam că există
în lumea noastră de vată
tu priveai doar într-acolo
de unde așteptai (poate) să vină
pasărea înveșmântată în lumină
subțire cum e lira lui Apollo
nimeni nu se mai grăbea încât
timpul parcă se oprise în loc
deasupra orașului răsăriseră luceferi,
la care când te uitai, luau foc
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unu, două'ș nouă
Unu, două'ș nouă
Pâclă, beznă chioară
Și afară plouă
Da nu-i prima oară
Curge din urcior
Catifea de noapte
Că mă și-nfior
Parcă niște șoapte
Pană de lumină
În reprize scurte
Cine e de vină
Că n-ajung în curte?
Pipăi de orbete
Cu mâinile-ntinse
Pe lângă perete
Și tâmplele ninse
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din inedită
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unu două'ș nouă
Unu, două'ș nouă
Noapte chioară, beznă
Ca un lanț de gleznă
Vremea care plouă
Curge din urcior
Larg șuvoi de noapte
Că mă și-nfior
Toate aceste șoapte
Pană de lumină
În reprize scurte
Cine e de vină
Că n-ajung în curte?
Pipăi de orbete
Cu mâinile-ntinse
Pe lângă perete
Și tâmplele ninse
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina și întunericul
liderilor le place să fie aplaudați
dar nu le place să fie bătuți din palme
că una e momentul solemn
și alta e limba de lemn
pământul de smoală
smoala ca întunericul
întunericul ca o parte de vină
prin care ajungi la lumină
liliecii nu au vedere
și zboară numai noaptea
nouă ne-a dat Dumnezeu lumina ochilor
lucrăm de regulă numai ziua
și în nouă cazuri din zece noi ratăm ținta
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când punea mâna pe pix
Poezii de trei parale
Înclinau balanța-n jos:
O rețetă cu mult sos
Când îi dai drumul la vale;
Când punea mâna pe pix,
Se credea un clasic verde
Ghinionul care pierde
Gloria la punctul fix
Vinovat ca un sindrom,
Înghițea la nopți și zile
Aspirine și pastile
Și iar apărea c-un tom!
Dar în urmă numai praful
Se-așternea în strat subțire
Peste cruci în cimitire
Manuscrisele cu vraful
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Obsedat de câte un vis pe care
îl țin minte când mă trezesc,
dar nu aș putea să-l povestesc.
------------------------
Neștiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer
Ce-ai să faci cu-atâta beznă
Spirite înaripat
Când inelul de la gleznă
Țintuiește-te de pat?
Ești aici. Dar și departe
Dormi. Dar și călător-ești
Într-o lume ce desparte
Cerul de cele lumești
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La o damigeană
Clondir și alcooluri vechi
S(t)urzii cu vată-n urechi
Să nu vadă, să n-audă
Cum se udă biata d-udă
-----------------------
Damigeană, damigeană
Bucuria mea de-plină
N-ai nici merit, n-ai nici vină
Când e vinul pe sprânceană
Cât aș vrea eu să te iert,
Bucuriile păgâne
Nu mai vor ca să mâne,
Impecabilul deșert
Și regretele iar scurmă
După dramul de noroc
Să te văd plină la loc
Că pe urmă, că pe urmă...
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O genă criminală
Avem o genă criminală
Zace în noi un mostru feroce
Care poate să disloce
Stâlpii la o catedrală
E plină de sânge planeta
De sus și oână jos doar un război
Pornit dinăuntru, din noi
Și tot se mai învârte girueta
Zboară fluturi spre lumină
Noi, mereu spre întuneric
Și din care se desferic
Relele ce au să vină
Dă-ne Doamne să avem parte
Ce-am iubit mai mult pe lume:
Suferința fără nume,
Până dincolo de moarte!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul și frigiderul
toată viața cu un semn de întrebare pe față
deși nu la toți ceilalți nu am văzut așa ceva.
uneori mă simt obosit de lestul pe care îl port în spate
și care sunt tot eu de fapt.
știu că are o putere egală cu a mea
dar poartă un semn contrar.
nu sunt sigur însă la cine se află plusul și la cine minusul.
uneori conviețuim, alteori ne războim,
fiecare dând vina pe celălalt.
și nici care dintre noi va învinge, nu știm.
de fapt, acela care va fi hrănit mai bine.
siguranța îndoielii se obține numai printr-o interogare continuă.
și asta durează uneori toată viața.
configurația destinului se află în palma fiecăruia dintre noi.
adică în mâinile noastre.
atunci de ce eșuează atât de multe,
majoritatea în apele cele mai puțin adânci?
nimeni nu face corvoadă de plăcere
și în față nu se ajunge niciodată pe ușa din dos.
neînțelegând că este așezat între libertate și necesitate,
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un trist buchet
E ora când refuză trandafirii
Un compromis cu propria candoare
Și îndoiala care pururi doare
Mai rău decât așezământul firii;
Vor fi tăiați să-nveselească mirii
Într-un apus rămas fără culoare
Când cel mai grav din țipete nu moare
Și îl îngroapă-n carnea lor, fachirii
E ultimul recurs la o lumină
Răsfrântă-n luciul mobilei curbate
Când cad zăpezi albastre peste sate
Și moartea le rămâne fără vină,
Iar tija lor suavă se calcină
Precum un rug cu pâlpâiri ciudate.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele pe cai mărunți
zilele pe cai mărunți
bat în târguri cu potcoave
și brăzdează fața lumii
pe când sclavii strigă: Ave!
herghelii nenumărate
vin în zgomot de trăsuri
și convoi după convoi
trec prin noi fără măsuri
șiruri lungi de deținuți
spală zarea pe retină
și se duc să moară unde
nu mai află nici o vină
zilele pe caii mici
trec cu timpul în spinare
și la fiecare poartă
lasă câte-o întrebare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pecețile cu dichis
Cele care pentru noi s-au scris
N-au mai fost citite după
Dar nici ei să poată rupă
Pecețile cu dichis
Am pierdut apoi cărarea
Deși ei spuneau invers
Ornicul din univers,
Tuturor le lua darea
Și privind din nou oglinda
Greu ca să mai recunoști
Ce himere, câte oști,
Făceau noaptea să troznească grinda
Împărate, Împărate
Iartă, că ne dăm bătuți
Bucuroși de servituți
Slugile răscumpărate
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, artiștii fără vină
Atâtea voci străbăteau stepa
Portative stranii pe eter
Cocorii strânși într-un echer
Peste ținutul lui Mazepa
Ceața presărată din înalt
Se insinua felină
Pe-un orizont cu lună plină
La apus, un munte de bazalt
Brandemburguri la ferești
La ceaiul de la ora cinci
Zvon suav de caterinci
Și fantomele-n calești
Floarea mea de alabastră
Zborurile la soroc
La câte jocuri de noroc
Am pierdut dragostea noastră!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
Ninge iar cu bolovani de vată
Ninge ca-ntr-o mie de povești
Că ziua se scurtează dintr-odată
Și noi ne zgribulim lângă ferești
Și-o să luăm caloriferu-n brațe
Și-o să-l plătim mai scump, că ne e frig
Firea noastră-a celor vinovați e
Ciudată, dacă toate mă intrig'
Ninge ca-ntr-o iarnă absolută
Dintr-un cer de care ne e teamă
Peste viața noastră în derută
Și oprită pentru-o clipă-n vamă
Vizavi stau doi bătrâni privind
Poate că gândesc la fel ca noi:
- Uite colo alții cu ce jind
Își cheamă amintirile-napoi!
poezie de Ion Untaru (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ion Untaru despre vinovăție, adresa este: