Lupoaica
te aștept de-atâta vreme, inima o simt cum geme,
și mă-ndepărtez de tine, fără cânt, fără sobor;
amintire, preț de-o clipă, doar de lacrimi fac risipă,
te-am iubit, cu ce ardoare, mai ca-n luna lui cuptor;
printre gânduri se-nfiripă - o-ntrebare, de-am să mor,
mă vei ține iar în brațe, să mă-nveți din nou să zbor?
am să zbor doar cu-o aripă, cu cealaltă-am să cobor.
pretutindeni umbre mute - negrele necunoscute,
și adorm ca-ntr-o poveste - de nescris, într-alt decor;
chipul tău, întreaga viață, mi-a fost unica povață,
chiar și-n gânduri infidele, chiar și-n gândul trecător,
da, am renunțat la stele - te-am ales în locul lor...
și acum, o altă maică, mă va învăța să mor,
am să te visez lupoaică în ținutul lupilor.
dar în vise, porți-închise, și-o putere care-mi cere
să mă lepăd de durere, să rămân un privitor,
să te uit, să-mi curgă spume, să nu pot să-ți spun pe nume,
să pândesc halucinante creaturi ce-n spaima lor
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeul din gând
nu vreau să scriu după tipare,
chiar dacă am îndemânare,
prefer cuvântul inspirat
din gândul pur, nealterat,
când tot ce dăinuie în vers
e provenit din univers.
desigur, nu e prea ușor
să stai la mâna zeilor,
să deslușești ce îți șoptesc,
să nu crâcnești când poruncesc,
să scrii pe fundul de abis
despre pierdutul paradis...
să fie scrisul tău un dar
când totul pare în zadar
pentru cei care au uitat
cine i-a binecuvântat....
eu pot să scriu oricum, oricând,
dar scriu când zeul meu e-n gând,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O patrie și un mormânt
trăiesc durerea unei patrii
ca într-un sacru legământ;
printre ventricule și atrii
îmi curge-același sânge sfânt.
trăiesc, privirea mi-e departe,
spre marea mea, spre răsărit;
trăiesc și în această carte,
de-atâtea versuri răstignit.
trăiesc aceeași melodramă
prin vise și prin alte vieți,
ca plânsul dorului de mamă,
ca roua unei dimineți.
trăiesc cu ochii și cu gândul
la ce a fost și ce va fi;
trăiesc, când se termină rândul,
pe firul unei agonii.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Guru amnezic (2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gânduri, dar cu o relevanță mică.
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia
M-agăț cu disperare de unii oameni mari
Și-ncerc pe cât posibil să-ndepărtez prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s tot mai rari,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.
La ce mai este bună o viață printre vii?
La cine să m-aștept să-mi prețuiască mintea?
Trăim ca niște păsări, orbind în colivii,
Și-n cântecul de jale, ne ignorăm sorgintea.
M-agăț cu disperare de cărți și le citesc,
Sperând ca dintre pagini să strige fericirea,
Și parcă-n cărți îmi vine de-a pururi să trăiesc,
Dar inima îmi spune c-acolo nu-i iubirea.
Tu spune-mi, Preamărite, ce este de făcut
Când inima și mintea se contrazic întruna?
Arată-mi, tu, răspunsul, că-n tine am crezut
Așa cum cred în Soare, când mă adoarme Luna.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câtă văpaie să am în mine, câte gânduri năstrușnice, câte jocuri și câtă fantezie, câtă forță de a crea și de a reinventa clipa, câte dorințe nebune și câte temporizări... astfel încât să nu fiu corupt de imensa dorință de autodistrugere a lumii, astel încât să nu te pierd niciodată?
citat din Ionuț Caragea (10 aprilie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După care vis să mă trezesc?
după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?
după visul în care
stelele par a fi
încercările creatorului
de a reda vederea
unui întuneric orb?
după visul în care
durerea palpită
ca un gând abandonat
în neant
iar eu încerc să-mi chem
gândul înapoi
pentru a învinge durerea
prin cuvânt?
după visul în care adevărata iubire
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trepte
și visul e o treaptă care
ne duce către-un loc
ce nu e vis
e o-mplinire-a gândului
într-un abis
e presimțirea vieții noastre
viitoare
tot ce am scris
există și va fi
răstălmăcit de mine-altcineva
nimic nu se va pierde
chiar de-aș vrea
căci și cuvântul e o treaptă care
ne duce către-un loc
ce nu-i uitare
tot ce visez și scriu
tot ce iubesc
sunt trepte către lumea
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul arhitect
Construiesc paradisul, sunt un mic arhitect,
Tot ce-i bun, tot ce-i nobil, tot ce este corect,
Sentimente, cuvinte, năzuințe, idei,
Construiesc paradisul pentru oameni și zei.
Construiesc paradisul, zi de zi, rând cu rând,
Tot ce văd, tot ce aflu, tot ce-mi trece prin gând,
Sentimente, cuvinte, năzuințe, idei,
Construiesc paradisul pentru oameni și zei.
Construiesc paradisul, paradisul pierdut,
Tot ce vreau, tot ce-mi place, tot ce am de făcut,
Sentimente, cuvinte, năzuințe, idei,
Construiesc paradisul pentru oamenii mei!
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Festina lente
năucitoare clipe, poeme indecente
aceasta este viața, un vis: festina lente
calvarul cu cocoașă, copita de argint
cu fiecare vorbă încerc să nu vă mint
cu fiecare scrâșnet un gând se domolește
în fiecare faptă o moarte mă păzește
aceasta este viața, un vis: memento mori
adu-mi mereu aminte, pleca-vor călătorii
la margine de cale doi oameni se iubesc
privindu-i cu tristețe, și eu îmbătrânesc
nu-mi place vinul ăsta cu gust de scorțișoară
nu-mi place nici izbânda pe calea cea ușoară
aceasta este viața: de gustibus; nu-ți place?
trăiește altă viață sub altă carapace!
și crucea, ce e crucea, și ce poteci arată?
poteca spre vecie și cea spre niciodată?
și care dintre corpuri va arde-n crematoriu?
și lumea, care lume trăiește-n purgatoriu?
aceasta este viața, un veni, vidi, vici
o scurtă nebunie cu dragoste și vicii
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarta poeților
nu credeți că poate acum e momentul
să-i cerem iubirii și devotamentul?
nu credeți că astăzi cuvântă profeții?
cu cine se luptă întruna poeții?
cu umbre, cu demoni, cu muze parșive
cu versuri în sânge și lacrimi tardive
cu vise cumplite-n secundele care
idilele nopții ne sunt mai precare
cu gesturi mocnite-nainte de vreme,
cu divinitatea, sperând să ne cheme,
cu mințile lumii rămase perplexe
în fața gândirii atât de complexe,
cu viața și moartea - iluzii obscene
cu pornografia impusă pe scene
cu transcendentala dorință de-a trece
în dimensiunea obscură și rece
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia din noi
iubim cu toții magia
și vrem să aflăm cum se face,
dar câți iubim poezia
ce-amarul în vis îl preface?
simțim în piept aritmia
când omul din față ne place,
dar câți simțim poezia
când bate cu pumnu-n torace?
ne dregem... melancolia
cu gânduri și-atingeri rapace,
de-aceea-n noi, poezia,
își pierde dorința și... tace.
vedem în jur veselia:
copiii încep să se joace,
iar noi, gonind poezia,
rămânem ființe posace.
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept răspunsul...
De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative:
De unde vin? De ce-am venit?
Și cine oare să-mi răspundă?
Vorbesc cu umbra și... nimic.
Aștept minunea, o secundă
Mă-nvață cum să tac și tic.
De ce ezit, de ce m-aș duce
Să caut, poate, un răspuns?
Și mortul spune de sub cruce:
- Nici pe la mine n-a ajuns!
De cine fug? Nu am motive
Să mă grăbesc spre infinit.
Mai pun un gând pe portative
Și mă opresc. De ce-am fugit?
poezie de Ionuț Caragea din Absența a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputință
umbra este singurul martor
al copilăriei mele
singura noapte fără vise
în care îmi ascund gândurile
și singurul viitor
pe care îl pot cunoaște
fără să-l trăiesc
și fără să-l pot schimba
căci nu mă pot strecura
printre oameni
ca să mă lepăd de umbră
așa cum șarpele își
leapădă pielea
și nici nu pot zbura
atât de sus încât
să nu mi se vadă umbra
iar cu aripile de împrumut
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un timp fără suflare, un creier rămas gol
Un soare decedat și-o lipsă de lumină,
Un râu care se-ntoarce în fostul lui izvor,
În inimă și-n gând, tăcerea va să vină,
Iubindu-mi amintirea, mă pregătesc să mor.
Un vis neterminat și-o dragoste pierdută,
Un cer care-și aruncă odrasla în pământ,
Un dor incinerat, o umbră tristă, mută,
Cenușă risipită de nemilosul vânt.
Un doliu sideral și-o cumpănă stricată,
Un vers slăvind iubirea, zadarnic protocol,
Mister elucidat, speranță expirată,
Un timp fără suflare, un creier rămas gol.
poezie de Ionuț Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (22 iunie 2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea n-are flec la tocuri
de trăit, trăim prin vise
sau prin jocuri de culise;
viața este-un schimb de focuri,
moartea n-are flec la tocuri.
gândul morții ne apasă
și ne smulge o grimasă;
suntem predispuși la șocuri:
moartea n-are flec la tocuri.
am rămas fără cuvinte...
morții strigă din morminte:
hai să facem schimb de locuri!
moartea n-are flec la tocuri.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înviere
omul plecase la drum,
dar revenise acasă,
focul se-ntoarse din fum,
pâinea se-ntoarse pe masă.
ploaia se-ntoarse în nori,
valul se-ntoarse în mare,
omule, tu dacă mori,
te vei întoarce-n visare.
vorba se-ntoarse în gând,
raza se-ntoarse în soare,
dorul se-ntoarse plângând,
umbra culese o floare.
omul se-ntoarse-n pământ,
rogu-te, ține-mă minte,
morțile nu m-au înfrânt,
viii se-ntorc din morminte.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Ceasornicarul fără mâini (2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nunta de argint
mă întâlnesc prin vise cu fostele iubite
și le întreb adesea: de ce m-ați părăsit?
și îmi răspund mirate, cu genele lipite:
noi suntem tot aicea, tu însă ai murit...
ce viață este asta, ca vântul și morișca?
de ce îi spunem viață, când nu știm ce e după?
de ce iubirea noastră se joacă-ntruna rișca?
și când suntem pe-aproape, pământul o astupă?
mă întâlnesc prin vise cu fostele amante
și ele mă întreabă... și nu vreau să le mint;
de la atâtea gânduri și gesturi dezarmante
voi celebra cu crucea - o nuntă de argint.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posteritate
Poetule, nu căuta
Pentru talent, certificate,
Valoarea, prețuirea ta
Depind doar de... posteritate.
Tu doar jertfește-te, tăcut,
Pe sfânta foaie de hârtie,
Și-oricât de tare te-a durut
Trecutul, scrie poezie.
Mai mult de-atâta n-o să ai
Și nici nu trebuie să-ți pese,
Te-așteaptă Dumnezeu, în Rai,
Și toate muzele - mirese.
Poetule, nu aștepta
Prea multă solidaritate
Din partea lumii care n-a
Ieșit cu gândul din cetate.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Citatepedia (23 martie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu în stare latentă
nu există drog mai puternic decât creația
sentimentul acela când plutești
și lumea întreagă este la picioarele tale
când ceea ce gândești capătă sens și se conectează
prin flux luminos
cu restul gândurilor din univers
când orice lucru oricât de neînsemnat părea înainte
devine o nouă descoperire un nou adevăr
privit din toate unghiurile percepției
drogul acesta nu se prizează nu se injectează
nu se bea pahar cu pahar
și nu se învață
drogul acesta există dintotdeauna în tine
îți curge prin vene
respiră odată cu tine iubește odată cu tine
este dumnezeu în stare latentă
poezie de Ionuț Caragea din Suflet zilier (24 decembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inima orașului
În inima orașului
Blocurile păreau niște imense lumânări
Care celebrau căderea nopții de mozaic
Pe arterele nepătrunse de vise
Eu și femeia din lacrimi
Ne desfășuram viața
În fața marelui ecran celest
Undeva în arcuirea Lunii
Ne confesam gândurile clandestine
Timpul ne era dator cu o întâlnire
În care să schimbăm lumea
După bunul plac
Voiam să o invit la cină
Să fie martora sentimentelor mele
Privirea unuia să fie mângâierea celuilalt
Să flirtăm într-un carnaval de cuvinte
Și să ajungem poeți
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Caragea despre gânduri, adresa este: