Timpul fuge de poet ca o sepie, lăsându-i doar cerneala cu care să scrie.
aforism de Ionuț Caragea din În tranșeele visului (20 iulie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer de nisip
iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint
urmărindu-ți firul, iubito, pașii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aștern pe nisip
castele de sare
te îmbrățișez cu un oftat îndelung
îmi rămân scoicile în palme
le sărut și îți sorb glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic îmi înfășoară sufletul vierme
păianjenul timp
cu ochii ciobiți de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune Soarele străin de tot ce-a trecut
îmi întind degetele uriașe și-l trag de urechi
zile liliputane
iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint
urmărindu-ți firul, iubito, pașii mi se pierd
pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare, pe Calea Lactee
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Moment de admirație în fața frumuseții
chiar dacă timpul se strecoară
ca un hoț viclean
printre oameni
furând zâmbete și fericire
tu vei rămâne mereu în sufletul meu
ca o adiere de mare
într-o livadă de portocali înfloriți
chiar dacă timpul șterge cu nori
toate drumurile cerului
tu vei rămâne mereu firul invizibil
pe care sufletul meu urcă
precum un paing
să-și coasă pânza
la colțul lunii
chiar dacă timpul mă privește
cu ochi de piatră
și îmi cere cu dobândă
uitarea
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii sunt flori îngemănate care cresc pe țărmul binecuvântat de roua timpului.
aforism de Ionuț Caragea din Revista ASLRQ, nr. 2 (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Suntem statuile pe care timpul le lasă în paragină pe aleile subterane ale existenței.
aforism de Ionuț Caragea din revista ASLRQ (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna este ca un ceas fără limbi în fața căruia îți poți petrece copilăria la nesfârșit.
aforism de Ionuț Caragea din Aforisme 2006-2017 (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața este o cursă contracronometru. Omul roade lanțul în timp ce boala îl roade pe om.
aforism de Ionuț Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea - ne fură zâmbetul pe timpul vieții, ni-l întoarce imediat după ce ajungem la ea.
aforism de Ionuț Caragea din Fântâna care-și bea singură apa - volum în pregătire (2023)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentul sandvișul cu singurătate dintre două felii de timp, împărțit frățește cu umbra.
aforism de Ionuț Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lupta cu timpul trebuie să trimitem pe linia I ceea ce nu poate muri niciodată: iubirea.
aforism de Ionuț Caragea din Aforisme 2006-2017 (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt cum se ascunde ceva sub oglinda ochiului magic al Lunii. Să fie sufletul lui Dumnezeu?
aforism de Ionuț Caragea (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai nou, și proștii spun că au momente de slăbiciune. Probabil că vor dura câteva mii de ani.
aforism de Ionuț Caragea (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii poeți își scuipă sângele în ochii timpului, așa cum unii șerpi își scuipă veninul în ochii dușmanului.
aforism de Ionuț Caragea din În tranșeele visului (26 aprilie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai bună definiție a poeziei o dă Timpul. Restul definițiilor sunt doar încercări de a se explica inexplicabilul.
aforism de Ionuț Caragea din Fântâna care-și bea singură apa - volum în pregătire (2023)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața jocul de cărți în care-ți licitezi anii, mizând pe niște atuuri și cel puțin o strigare. Dar, până la urmă, totul depinde numai de cel care face cărțile.
aforism de Ionuț Caragea din Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem mâinile tremurânde care caută nemurirea pe clapele albe și negre ale unui pian dezacordat de marșul funebru al timpului.
aforism de Ionuț Caragea din Aforisme 2006-2017 (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întinderi abisale
aștept să prindă formă...
iubirea mea informă conturul unei șoapte
pierdută-n miez de noapte nimicul are suflet
și brațe și picioare nimicul te golește
și golul se-adâncește nimicul nu cuvântă
el doar te înspăimântă prezența unei umbre
mă face mai lumină și ploaia la fereastră
căzută în surdină memoria privirii
ce zbănțuie prin vise și limba unei ore
cu acele precise acesta e nimicul
aș scrie despre moarte dar totu-i mort în jur
nimic nu mă atrage și fără de contur
e gloria secundei se duce într-o lume
cu limba pământie și suflet de cărbune
și paserile nopții lucind în spuza lunii
ucisă de-ntuneric arzând cu dor mocnit
un soare adormit visând la răsărituri
în brațele furtunii și muguri de zăpadă
albind poteca firii în care tot îmi caut
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule, nu te amăgi! Cel mai bun prieten al Umbrei este Soarele. Cea mai bună prietenă, Luna plină. Tu doar strecoară-ți gândul printre eclipse...
Ionuț Caragea în Fântâna care-și bea singură apa - volum în pregătire (2023)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul nu-i decât un angajat al nimicniciei care ridică resturile de pe strada speranțelor deșarte și le depozitează în spațiul insalubru al morții.
aforism de Ionuț Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inima orașului
În inima orașului
Blocurile păreau niște imense lumânări
Care celebrau căderea nopții de mozaic
Pe arterele nepătrunse de vise
Eu și femeia din lacrimi
Ne desfășuram viața
În fața marelui ecran celest
Undeva în arcuirea Lunii
Ne confesam gândurile clandestine
Timpul ne era dator cu o întâlnire
În care să schimbăm lumea
După bunul plac
Voiam să o invit la cină
Să fie martora sentimentelor mele
Privirea unuia să fie mângâierea celuilalt
Să flirtăm într-un carnaval de cuvinte
Și să ajungem poeți
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Caragea despre timp, adresa este: