Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Ionuț Popa despre timp

Ionuț Popa

Sonet

Iubirea-mi să o lepezi de povară:
La sânii tăi de stele să-mi sugrumi
Coșmarul anilor, cu părul sfoară.
Să ne iubim etern, în alte lumi.
Pătrunde enigmatică prin pleoapă,
Lăsând pe gene un sărut stingher...
Te prinde vântul și din nou te scapă
În glasul meu uscat, când doar îți cer:
O altă zi, purtată-n alte sfere
Prin care să zburăm de sus în jos;
Înmărmurit de-a vocii-ți adiere
Și-nveșmântat în alb de Făt-Frumos,
Te voi opri. Ești fără de scăpare,
Vei fi a mea în dulcea încordare.

sonet de (23 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Ionuț Popa

* * *

Am fost și eu copil,
și visam
în deplina insolență de atunci
să vând zboruri păsărilor,
când ele doar încercau,
în același timp,
să planteze căderi în sufletul meu
cu târnăcoapele de pliscuri.

"Două aripi la preț de una,
cu tot cu pene,
și permisul de altitudine
valabil până la moarte."

Și pământul îmi fugea de sub tălpi
ca un porc de Ignat, prin ogradă,
când bucățile-mi de inimă
se spânzurau de înălțimile cu ochi.

poezie de (aprilie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

E douăzeci și doi...

E douăzeci și doi: ce surd decembre
îmi bate-n lungul oaselor deșarte
și-aruncă-n mine orologii sparte,
când Timpu-mi trage disperat de membre.

Din cerul var sarcastic El împarte
pioase rugi și alb curat de febre.
E noapte-n zi și-n ziuă sunt tenebre,
descoperind în tot secunde moarte.

Ce gol de iarnă... - mi-e tocită gheata,
când ironia-mi scutură grumazul.
Un nor anemic își revarsă pleata,

și-n atmosferă simt cum trece gazul
dintr-ún plămân ce-a găzduit săgeata
momentelor din care-am tras extazul.

sonet de (22 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Înțelepciunea nimicului

Trec anii și mulți dintre noi nu apucă
să vadă filmul de groază
pe care starea de lucruri
îl toarnă în fiecare zi.

Ochiul minții, dacă mai există,
este inundat de atât de multe culori și zâmbete false,
fără nicio substanță care să le dea gândurilor unitate.

"Trec anii",
de parcă ei ar avea puterea de a se plimba
și de a face giumbușlucuri în eter
în timp ce ar trece pe lângă noi,
de parcă cineva a turnat în marele șablon care este însuși timpul
oase, carne, vene, sânge, piele, membre, ochi, urechi,
astfel încât aceștia să urmeze o dinamică umană.

În fiecare zi bucăți mari de vise
pot fi găsite sub roțile mașinilor turbate
sau călcate în picioare de trecătorii care mărșăluiesc

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Sunt umbra mea cuminte

Mă războiesc cu demonii ce-n spate
mi s-au urcat și nu mai vor să plece.
Le-am repetat, în van, că timpul trece;
și viața, dar și moartea! Totul, toate...

Nici simțuri n-au - nu știu ce-i cald sau rece -
nici mâini murdare și nici mâini curate.
Nimicnicie, oare? Greutate,
ce-apasă pe clavicula-mi să-nece

dorința de a merge înainte.
Dar luptele indică spre-un trecut ce
mă mai aruncă înspre cele sfinte,

când demonii refuză să se culce
îmbrățișați, candizi, printre morminte.
Mă lupt cu ei, sunt umbra mea cuminte!

sonet de (8 august 2018)
Adăugat de I.m. PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

O ultimă suflare

nu mai nutresc la chipuri de marmură
și nici nu mai cerșesc zâmbete
ca alte dăți
prin șanțurile săpate profund

nu mai deschid cavouri de amintiri
și nici nu mai ud flori
cu lacrimi hrănitoare
din seva ce colcăie-n mine

nu mai visez la nopțile senine
când chipul tău se reflecta pe lună
cu praf de stele pe obraji
iar pătura cerească ne ținea de cald

nu mai zâmbesc în tonuri puerile
nici nu mai rup fire din părul tău
ci pe terasa înaltelor primejdii
stau sobru învelit în humă

poezie de din Valuri
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Sonetul contopirii

Și mi-ai redat speranța când am umblat prin tine
Ca o himeră stearpă în trandafiri de sânge -
Cuprinsă de-o enigmă ce nu îi aparține,
A plâns, odinioară, cum alta n-o mai plânge.
Și ți-am redat dorința când ai ținut pe buze
Un mădular de astru. Trecând Calea Lactee,
Te-ai desfătat cu raza ce-mi curge din havuze
Și ai lăsat sclipirea pe-o urmă de scânteie.
Și ne-am redat plăcerea fără de care-n viață
Am fi rămas doar setea unui izvor uscat,
Dar printre noi, iubito, lumina se dezgheață
De sufletele-ncinse ce-n piepturi mai răzbat.
Vor răsări, alături, și soarele, și luna,
Să mă admire-n pace cum te-nstelez întruna.

sonet de (6 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

Sonetul fornicației

Ți-a ars concupiscența prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
și dezbrăcați de vise, chiar vântul din poiană
își arunca mânia spre-al nostru gând febril.

Ștergând sudoarea frunții, te-apleci cu buza-ți lungă
spre elixirul vieții. Ca trasă prin arcuș
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ți ajungă
plăcerea de la vale și până la urcuș.

Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
și norii, laolaltă, coboar㠖 tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbușește-n lampă
și-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.

"Al tău, pe veci, «ibovnic» și vârf de armonie",
am scris pe sânu-ți moale c-o pastă alburie.

sonet de (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Gonind pe lacrimi...

Propteam în zâmbet calmul desfătării,
când îmi făceai agale semn cu mâna.
Mi te-adresai trudită-n josul gării -
de-un vânt grăbit se ridica țărâna

și te pierdeai o clipă prin mulțime.
Te sufocau, iubito, piei bufante
din stinse mersuri, voci, materii prime,
și mă rugai să-ți fredonez andante

al nostru cânt să uiți de toate-acele
în veșnicul traseu spre casă, dar te
străfulgerau, într-o secundă, grele
memorii, glasuri, și-am privit departe

la trenul ce-a plecat făr' să se-ntoarcă,
gonind pe lacrimi ca o tristă barcă.

sonet de (3 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Când se-apleca în șemineu o rază... (Sonet LXXXVII)

când se-apleca în șemineu o rază
prin munții oblojiți de nori și ploaie
mă încolțeai iubito în puhoaie
de plete roșii ce-mi stăteau de pază
rupeai cu vântul oasele-mi greoaie
și le-aruncai în ora de amiază;
curgeam încins prin tine ca-ntr-o oază
ce pielea în deșertu-ți mi-o înmoaie
când din amonte-mi căutai căderea
în ochii tăi ca un izvor pustiu
îmi amorțeai și aripa și vrerea
ca mai apoi tăcând să nu mai știu
de ce frumoaso ți-ai jertfit puterea
și sufletul l-ai dăruit să fiu...

sonet de (2 mai 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ionuț Popa
Ionuț Popa

Sancturaniu

Iubito,
dacă Dumnezeu ar fi existat,
și-ar fi privit în ochii tăi,
ar fi lăsat Raiul în grija Satanei,
să se odihnească puțin
în irisul ce-ți descoperă sufletul
ca o apă de munte,
din care cu mult timp în urmă,
înainte să existăm,
Eros se cinstea
și își spăla sufletul,
când astăzi noi, cei care privim
eternitatea din larg,
împreună cu Sfânta Micime,
ne dăm seama
că lacrimile curg din munți
asemenea pâraielor din amintiri.

De ce aș fi lăsat întinderile
să se surpe între noi,

[...] Citește tot

poezie de (martie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

Philosophy

Zilele curg la vale precum apa,
dar noaptea, cine ne-o mai roade disperarea
de care ne-am lipit, bolnavi,
cu pleoapa?

M-am întrebat ascuns într-o încăpere-a minții-
sunt trogloditul propriilor gânduri -
din ce-aluat ambiguu ne-au făurit
părinții...

Sunt stele, sunt valuri de lumină, purpurii,
doar caut seara printre frunze moarte
răspunsuri la-ntrebarea unei întregi
filozofii.

Din căutări în căutări, lovindu-mă de cer,
contemplu vag în orice împrejurare
o lume la cheremul pământului
stingher.

poezie de din Valuri (30 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Spitalul de sănătoși

Încă o dată sunt eu și sper...
În spitalul acesta de sănătoși îmi fac veacul
și tremur la auzul fiecărei lacrimi
pe care moartea o varsă în surdină.
Niciodată n-am să mai pot păși pe buzele de asfalt ale vieții,
niciodată n-am să mai culeg din nori razele ce cresc ca niște spice de grâu
pe spinarea cenușie a Dumnezeului pierdut în peisaj,
niciodată n-am să mai fac toate aceste lucruri și multe altele...
la fel!

Încă o dată sunt eu și cred
că-n spatele fiecărei întâmplări există un motiv pentru a nu privi mai departe,
sau mai aproape de tot ceea ce se întrupează în liniște
pe la colțuri de stradă, prin paturi de amanți ajunși la vârsta rațiunii,
prin pahare de vin ciocnite la petreceri de novici într-ale vieții,
pe sub cerul cutanat al zilelor și nopților
ce trec și ele cum mai trec și eu și cum mai treci și tu,
prieten grav, pe care umbra sorții te-a ascuns
într-o lacrimă vărsată în surdină.

[...] Citește tot

poezie de (2014)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Decembrie (după Decembre de George Bacovia)

aș vrea o zăpadă-n decembre
s-ajungă la geamuri firește
să urle prin crânguri natura
și vântul să văd cum se-albește

de mână cu tine iubito
îngheț amintiri decenale
cafea să-mi servești din ibricul
ce-oftează pierdut la taclale

mai spune-alor tăi să adoarmă
și trage perdeaua cuminte
nu-i glas să-ți întoarcă pornirea
când vrei înapoi și-nainte

aruncă pe foc noptiera
deschide-ți corsetul în noapte
mai stinge pc-ul și lampa
și urcă pe mine în șoapte

[...] Citește tot

parodie de , după George Bacovia (5 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

În fiecare noapte

În fiecare noapte
strângeam în pumn somnul
ca pe-un ambalaj de ciocolată ieftină,
și gustam din bezna împachetată cu atenție
în vocile rupte din alte coșmaruri.
Țânțarii îmi țineau companie
și mă antrenau în discuții filosofice.
Un păianjen, frate de cruce, mă păzea
cu stoicism de trecut.

Parcă timpul s-a născut din cei patru pereți
și le seamănă întru totul.
Pereții au înghițit toate ceasurile...
și toate becurile
pe care le-aș fi putut aprinde.

Un singur prizonier
în mai multe dimensiuni:
în mine, în dormitor,
pe Pământ, în Univers.

[...] Citește tot

poezie de din revista "Conta", nr. 3
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

Ionuț Popa

Poem scris la umbra unei nopți endemice

Am rămas singurii oameni de pe lună
care mai latră la lume.
"Ei, și?"
(Se auzea dintr-un colț îndepărtat al lumii.)
Fiți blestemați cu figurinele voastre ștampilate!
Ne-am săturat să tot alunecăm pe curcubeul acesta iluzoriu
cu parașutele primite cadou din partea industriei voastre aeriene
și care nu se deschid decât în vis,
cu semnături, autografe și dedicații subliminale
încrustate pe retina nopților albe!
Prin arterele lumii curge lumina (electrică)
și în sînul acesteia noi ne înfruptăm cu firimiturile roșii, portocalii,
galbene, verzi, albastre, indigo, violet
pe care le-ați aruncat peste chelia zeului nostru hermafrodit.
Cine sunteți voi să ne spuneți cum să murim
pe brațele voastre telescopice,
ca apoi să ne astupați gurile, ochii, urechile
cu hîrtiile multicolore și săltărețe,
care glăsuiesc de dincolo de timp?

[...] Citește tot

poezie de (2012)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Visez la trena iernii...

visez la trena iernii pe-un vânt de primăvară
și-mi trec prin emulații artere rădăcini
acaparând trăirea-mi zenitul mă-nconjoară
cu steaguri de lumină din cercul de lumini
de ce tu moarte alba te stingi de-acestă pară
și brațele de sticlă ți le așezi pe-al meu
grumaz de-i iei culoarea și îl înalți să piară
în veșnicele dansuri de flori și curcubeu?
ascund în ochiul serii o pașnică răcoare
și calc în drum pe raze ca pe-ascuțite lame
chiar noaptea luna scoate săgețile din soare
să-mpungă odihnirea și-apoi să o destrame
îmbrac trudit amarul când de atâta dor mă
aruncă anotimpul pe-a-nghețurilor formă

sonet de (14 aprilie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ionuț Popa

Uscate stări ascund trăiri pierdute...

obrazul tău e roșu ca laleaua
și mi-a zâmbit în loc să înflorească
pe-un timp în care mreaja sufletească
încheagă-a ta candoare și o beau; a

întors deceniul chipul să-mi jelească
coșmarul vieții când am strâns cureaua
greșelilor în noaptea dintre steaua
și ochiul meu de-o rază nefirească

uscate stări ascund trăiri pierdute
și-n spațiul nostru am golit din plin
izvorul minții, rece...- ne asmute

un gând fragil avântul în declin
ce-a tremurat în văi printre cucute
și mi-a lăsat elogii să-ți închin

sonet de (20 august 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ionuț Popa

O poemă deschisă

Nici nu știu pe unde să mai caut
acest tribunal divin despre care vorbesc nebunii
în timpul crizelor de personalitate,
ca să-mi vărs amarul și să lansez scrisori deschise
către toate colțurile Universului.
Să-i dau în judecată pe toți acei oameni de paie,
pe toate acele buruieni uscate,
stropite cu sudoarea ignigenă a neputinței
și lăsate să ardă sub un soare răbdător -
încet, sigur și frumos.
Dragoste, acei oameni de paie care au mințit cu adevărul
și care au furat ani buni din viețile tuturor
cu simulacrele lor, cu licitațiile lor puse în scenă,
cu moartea lor plină de viață.
Dragoste, pe sânul tău de lapte și miere vreau să îmi odihnesc capul
și să strig către infinit printre suspinele
lăsate să plonjeze în marea deschisă între noi
ca plaga unui pământ înconjurat și toropit.
Deși am uitat să-ți scriu poezii,
îmi mai aduc aminte de tine printre picături

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Din limbile ce atârnau în cer

Se clătina o casă,
se clătinau două case, o mie de case:
oamenii își sforăiau nopțile
ca niște simfonii pline de ei.
Soarele i-a uitat
prin burțile ce nu mai știau
să iubească.

Astăzi doar luna le clătește
visele cu smoală
și fiecare stea aruncă
o limbă de șarpe
să le culeagă
din orbite lacrimile umflate
cu pompa.

Noi suntem aici, acum,
și nu mai putem
înghiți verbele șoptite
într-o ureche, mirosind a greșeală.

[...] Citește tot

poezie de (2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Ionuț Popa despre timp, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook