Partea cea mai interesantă a vieții rămâne tăcerea; pe care o savurez din plin, printr-un larg suspin. O largă cunoaștere a existenței, depășește orice realitatea absurdă, a puterii noastre mentale. Ca un indice triumfător, justețea morală a devenit o batjocoră generală... În neisprăvita noastră viață, dacă vom încerca să ne plătim măcar o parte din greșelile înfăptuite, vom fi împietriți; acestea vor depăși cu mult valoarea existenței noastre.
Iosif M. Cristian în Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin nicio înțelepciune nu poate fi schimbată viața, ci doar prin bunătate.
aforism de Iosif M. Cristian din Decadent în transcendent
Adăugat de elena denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Singurătatea lasă goluri imense în viața fiecăruia... ce nu vor putea fi umplute, decât prin lacrimi si sfințenie.
aforism de Iosif M. Cristian din Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ipocrizia vieții, creste de la o dezamăgire la alta. Dificultatea oricărei explicați, înmărmurește respirația in uriașe deficite sufletești. Nu putem face uz prea mare de sinceritate, durerea ar fi mult prea mare si nedreapta in același timp. Vrem nu vrem, marile lupte pe care le vom purta in lume, vor începe si se vor sfârși întotdeauna cu noi.
aforism de Iosif M. Cristian din Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai mare tragedie în viață este de a deveni dependent de comunitatea umană. De a nu putea supraviețui altfel decât în sânul ei corupt și infect.
aforism de Iosif M. Cristian din Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre amărăciunea iubitorilor de cunoaștere, întregul spectru de înțelegere, întrece cu ușurință măsura oricărui potențial de exprimare. La sfârșitul vieții, atât de râvnitele răspunsuri vor rămâne limitate... chiar și dincolo de ea. Alimentați de prea multe scopuri evazive, prospectăm sugestii expresive, în scurte nostalgi naive. Dovedindu-ne prea săraci spiritual să putem întreține bucuria, ne manifestăm fiecare în parte, aceeași sumbră fascinație pentru o cât mai deosebită suferință. Pierduți pe calea dinaintea propriei noastre fericiri, se poate întrevede cu ușurință, asemănătoarea noastră identitate aberantă. Lipsiți de cel mai minim argument de a putea găsi un echilibru de a trăi; stăm și privim fără rezerve, propria decădere. Neglijarea fericirii, reușește să particularizeze teribila noastră indentitate universală într-un registru meschin.
Iosif M. Cristian în Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sinuciderea se datorează unui infarct sufletesc, în urma căruia nimeni nu mai poate trăi.
Iosif M. Cristian în Stăpânul gândurilor
Adăugat de Elene Denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ceruri vom ajunge cu toții, dar în direcția opusă celei trăite pe pământ. Raiul și Iadul dovedindu-se prea puțin, pentru gama variată de posibilități care ar fi trebuit să existe după moarte. Raiul sau Iadul fiind ori prea mult ori prea puțin pentru fiecare dintre noi.
aforism de Iosif M. Cristian din Decadent în transcendent
Adăugat de elena denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înjosindu-ne existența prin atâtea răutăți, trăim idealist sub teroarea unui imperiu sfânt, care tot caută să echilibreze într-un fel sau altul, marile patimi ale omenirii. Intrând sub incidența unei rațiuni îndoielnice, începi să distingi nebunia măreției. Secretul unor iluzii lăuntrice, aproape că îți scuipă în față dovada vremelniciei.
aforism de Iosif M. Cristian din Decadent în transcendent
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Respingând termenii ațoși ai lumii, încerc să las cât mai mult loc liber în univers. Admir cum animalele se încăpățânează de a străbate întreg pământul, doar printr-un simplu strigăt. Nu se încurcă în cuvinte, nu se amăgesc, nu se pripesc în această viață.
aforism de Iosif M. Cristian din Decadent în transcendent
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Hai sa zicem. Omul ca omul... dar animalele?! Ce regulă atât de gravă au putut să încalce de au fost alungate din Paradis?! Există specii atât de nevinovate încât te face să te întrebi îngrozit: ce caută aceste ființe în această viață?! Cum de a putut fi posibil acest lucru?!
Iosif M. Cristian în Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria reușește să îi facă pe oameni mai buni. Doar astfel, sufletul... poate aprinde în trupurile noastre, lumina dulce a vieții. Bucurați-vă fără rușine, tristețea e o rușine mai mare. (Îngăduitor, privesc impertinența acestor rânduri. Câtă "poezie" într-o zi atât de plictisitoare.)
Iosif M. Cristian în Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izolat în trecut, descopăr în cadrul oricărui nou început, o veritabilă punte spre un iluzoriu absolut. Sarcina extrem de nerezonabilă a unor respirații insuportabile, aproape că au rupt pentru totdeauna echilibrul de lumină din oasele mele. Într-un final, cu pasiune și furie, îmi voi asuma dreptul la viață... lipsit până și de cea mai elementară luciditate. Altfel nu văd cum. Din trei în trei secunde aș exploda, în zeci de expresii dezolante.
Iosif M. Cristian în Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plimbându-mă de-a lungul unei denaturate zile, admir tendința realistă a soarelui de a putea mima în fiecare zi o noua dimineață. Trecutul freamătă o bucurie alterată, accentuând un volum specific de nostalgie pură. În ciuda tuturor simțurilor, manifest o pasiune teribilă pentru suferințe cât mai noi și mai înalte. O semnificativă măsură de justețe, distribuie în inimă temperaturi ridicate, prelungind în suflet un strigăt amar de prea multe credințe pierdute. Nimeni nu poate bănui... halul în care iubește viața, decât în momentul critic al morții.
Iosif M. Cristian în Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În spre amiază soarele își pierde din prospețimea dimineții. Zâmbete fragmentate în spațiu, surprind cu ușurință dimensiunea copleșitoare a naturii înconjurătoare. Prin orice traducere mai exactă a vieții, vei căpăta gustul ridicol al morții. În această atmosferă isterică de incertitudine, se poate reglementa, fără îndoială, întreaga expresie logică a tristeții umane. O sursă serioasă de tulburări nervoase, duc la negarea tuturor simptomelor oneste care ne însoțesc. Căutând o expresie cât mai exactă a lunii, va îngenunchea în adâncimea sufletului nostru, un larg oftat de îngeri. Pe câți oameni, pe atâtea aspirații... la singurătate.
Iosif M. Cristian în Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hei, tu!!! Nesăbuit război... eroi sunt doar cei care trăiesc și mor în pace.
aforism de Iosif M. Cristian din Decadent în transcendent
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iosif M. Cristian despre viață, adresa este: