Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Iulia Dragomir despre inimă

Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.

Iulia Dragomir

Colind

Ochii sunt grei.
La pânda stelelor, bat îngeri din aripi în ei,
în horă, ielele scapără-n talpă scântei,
sclipiri din adânc spre înalt,
cu asalt, în umbra deasă, între brazi.
Ochii, oglinzi, sunt colindul de azi.
Grei de povești, de privirile-n care cresc păsări, cerbi, miei,
de lumina ce cade tăcută pe ei,
de ungherele în care surâsul coboară neprihănit,
poartă colindul ce sunt, cu pita gândului la dospit.
Din răsărit până în miez de înnoptare,
de la distanța dorului de soare, de la distanța norului,
din tremurul zborului, din încântare, din valul de mare,
din podul cu vedere spre scaunul ceresc,
din apropierile de firesc, din pivinița în care mă-ncui,
lumina ochilor, clipă de clipă, în cântecul inimii sui.
Din ce sunt, din pământ, din vânt, de orinde merg hai hui,
izvor spre marea fără de sfârșit, hoi, hui... doinesc...
Aho! Aho! Pe suflet, călare, mă sui!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Ghiocei

Din orice colț de stea, prin fulgii de nea,
susură dulci izvoare, șușotesc, în piept se rotesc.
Din vârf de tei, țipă șăgalnic și mierle, porumbei.
Am dat deoparte bucăți de idei, știuci, miei,
inelul acela colțat, m-am căutat,
am iscodit mădularele anilor să văd: cu ele ce-au luat?
Ce-am uitat? Câte ocazii de cânt, strălucind, m-au curtat?
Cu ce m-am furat? În ce m-am risipit, în ce m-am adunat?
Am pus tăriile la pritocit,
să văd de care parte mă împiedic,
cu ce mă așez în tihna inimii frumos.
S-au așezat oasele în tăcere la tors.
Au tras de firul ochilor duios.
Mai la vedere, mai pe dos,
s-au așezat privirile untos pe colțul acela de rai.
Și tot ziceau: Hai! Hai! Hei! Hei!
Luna la stos? Cai verzi pe pereți?
Neastâmpărul cailor în lan?
Căldura pernelor pe divan? Cu tine ce iei?
În ce capcane se prind ochii tăi?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Orânduire

Orânduire
Ai petrecut la genunchiul pământului să vezi de-i templul gol sau plin,
cât untdelemn a ars în candela vegherii cu senin, cât s-a prelins în pelin?
Ai zăbovit pe știuletele îngălbenit de ploi,
despăturind orele în foi subțiri, în nevoi?
L-ai curățat de răni, de asperități ca pe alesele vase,
l-ai hrănit cu anafură, cu tăciuni?
S-a statornicit dorul în oase?
Din colțul neîmbrățișat de vizite împărătești,
din împingeri peste largul zării,
privirile arse se prăvăleau peste tractoare, calești.
Arau depărtarea pe câmpuri înnămolite, domnești.
Salutul vieții porționa cuprinsul: de-o parte înfloritul, de alta ninsul.
Se deschideau obloane, se-nchideau tăpșanuri în treieratul inimii la foc încins.
Pământul străbătut de asinul înconjurat de heruvimi a separat orânduirea de neorânduire...
Ce e-n fire? Cum se-mpărtășește timpul cu iubire? (26 ianuarie 2018)-Iulia Dragomir

poezie de (26 ianuarie 2018)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Algoritm

Universul se răstoarnă pe aceeași coastă de dor, chemările sunt pe același balansoar de du-te vino în odaia ruptă de fereastră.
"Miss, dai o gură de aer din rezerva ta de viață? Când vii să ne bem mințile, mai ales tu,
până te urci pe pereții inimii amprentând timpul cu rezonanța ușilor căscate în adânc? Când vrei să îți masez trecutul, prezentul și ce-oi mai găsi de activat pentru trezirea zorilor?
Deschide-te! Apropie-te să te văd de ce ești în stare în traversarea păienjenișului care s-a pus pieziș între stânga și dreapta mișcării?
Curăță calea de urme și vom vedea dacă te vei muta cu bagajul în cuibul stihiilor îmblânzite de conectări!
Vei vedea atunci cum se folosesc obiectele pentru însuflețiri capitale."
Urmărindu-și asiduu căutarea, își țese amânarea pânza în care se prind anii ca într-un dans la care a învățat pașii în rotire,
cu ceea ce a dat roade pentru hrana lumii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Puterea apei

Cel mai greu mi-e să cred că mă iubește fântâna cu setea pământului
ascunsă după ierburi și ziduri albastre,
oglinzi pentru puterea opririi în loc a privirii înflorite de visul verdelui.
Cel mai greu mi-e să cred că există apropiere
fără pretenții lepădate de cerc pentru surâsul nemuririi.
Se zvonește pe la colțul amintirii
că s-au însoțit cuvintele cu minunea întâmplării de a cunoaște ieșirea din sine.
E tot un du-te vino!
Vindecată de eternitate, m-am îmbolnăvit de dorul credinței în zbor.
S-au pecetluit cuvintele. Au un glas de nerefuzat pentru memoria inimii.

Străbat nisipul din călcâie până la încremenire.
Dezlipește-le de adâncuri să răscolească netocmite aniversări!
Nimeni nu a observat cum a rămas valul lipsit de resortul avântului.
Cu ochii umezi, își tremură genele.
Uită-te atent! Așa de frumos s-a așezat în căușul palmelor!
Nu e vreme de concepte goale de viață! Crezi în puterea apei?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Dezmărginire

Cu fiecare gură de aer, se vindecă înaltul de craterul căscat crud
în fața brațelor deschise larg, lăsate să alunece uneori peste verdele gândului.
Cu fiecare atingere a vieții, înflorește lavanda pistruiată de raze pe câmpul zilelor,
se vindecă de plictiseală cupa de rugăciune a pământului.
Cu fiecare privire lipită de suflet, se nasc în burta vremii diamante,
numai bune de prins la cerceii amintirii.
Nu-ți fie teamă! De sus se ordonează întrepătrunderea esențelor,
trasează continuu dorul cerului.
Cu un compas magic, se vindecă cercul de cub pe tabla tentațiilor.
E loc în sertarul inimii de ape și munți, de văi și păduri,
își găsesc funcția pietrele ce atârnă tăcute pe cale, cascadele năvalnice.
Legate cu fundă, nasc universul în care se frăgezește aluatul tainelor.
Cu fiecare adunare, se radicalizează prezența în statornicia inimii.
Mă vindec de unghiuri, te vindeci de algoritmi, ne îmbolnăvim de margine,
îndrăgostiții veșnici ai dezmărginirii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Crucificare

Lunecam pe firul nopții în mătasea nemăsurată de croieli.
Luminile ochilor se împleteau mistuitor.
Am băut clipele până la fund. Ce fior!
Și când eram aproape, mi-era dor!
Am făcut cort de zvâcniri, de retrageri în răsărit, în apus,
am făcut slalom între vise și pământ,
izvor de tăceri, de cuvânt.
Păreau orele fără sfârșit,
se oprea timpul în loc. Ce nadir, ce zenit!
M-am izbit de luceferi și zmei,
m-am pierdut pe cărările ochilor,
de povestea inimii, sclipitori, grei.
Am plutit pe covorul de aur și lut,
lumina și frigul am gustat,
ca pe vinul împărtășaniei,
poemul anilor, am băut,
din cap până-n călcâie,
pe viață și pe moarte, în toate cele,
iubire, te-am primit,
te-am căutat. Ai uitat?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Roata

Așa de frumos se prelingeau privirile în inima dorului de lumină
încât părul îmi zbura a plutire
să păstreze o secundă în plus susținerea văzduhului.
Seducător, se mângâiau cu sclipiri.
Măsuram cu sufletul distanțele,
le reduceam într-o clipă la încremenire,
le proiectam, tot într-o clipă, în eternitate.
Incandescent, se scufundau, se răspândeau fructat în cuprinsul vremii.
Lunea, mă copleșeau tăriile urcușului prin dușul razelor.
Marțea, torcea lirismul transferului de taine.
Miercurea, curtau așteptările cu ochi de copil trăitor
al ieșirii din timp prin vibrația genelor.
Joia, se centra farmecul pe unduirea flămândă de înălțare.
Din mijlocul săptămânii, în plină rugăciune,
călătoream tentant pe șlefuirea orelor,
cu ochii torțe de înflăcărat pieptul drumului înlăuntru.
Vinerea, curgeau apele săltărețe de vise.
Sâmbăta, se arcuiau imagini zglobii în turnirul clipelor.
Duminica, se lumina regal de ceruitul vieții la liturghia gândurilor.
Așa de frumos se prelingeau privirile în inima dorului de lumină,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Mărturisire

Aș fi ales de la început aceeași poziție în fața cuvântării,
dar cuvintele s-au înfipt apocaliptic în inima anilor.
Pendulările indicatorilor temperaturii vazduhului în care creșteam viață
urcau pe șira spinării cu paradoxuri înnebunite de apropiere.
Ce să mai înțeleg?
Slăbiciunea cea mare vine din spatele înserării.
Puterea, tot de acolo.
S-au așezat apele, câmpiile, văile, munții,
pântecul vremii pe genunchii sufletului să îi încerce virtuțile zborului.
Am dezlegat tainele să cântărească atent libertatea
și lumina m-a cântărit cât să revăd pragul amiezii.
Și am tăcut în fața tumultului,
cântărind în poeme negrăite, eternitatea.
Explicație
Nu sunetele, ci reflectarea valurilor,
nu oglindirea, ci scindarea adâncului în frunte și piept de cuprins spectacolul apelor!
Nu dorul, ci alergarea după strigătul mării,
nu glasul viorilor concertând în filarmonica zilelor,
ci separarea în corzi sensibile, numai bune de exersat fericirea și alte nevoi!
Nu cuvântul, ci mișcarea!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Vară

Am fost fericită când între umbră și lucire zâmbeai,
când cu dorul mă sărutai.
Petreceai în bucurie cu palmele spațiul însămânțat de magie.
Amprentam cu dragostea pereții și ploaia, se sacraliza și odaia.
Erai viu, eram vie.
De pe chipul tău, coborau în suflet aripi de înălțat clipele la nemărginire.
Te priveam cu ochi de lumină în fire și dincolo de fire.
și mi te topeai pe buze, te cutreieram pe orice colină, zidire,
să te beau necontenit cu gândul.
În poezie, eram deplină.
Am fost fericită la cufundatul în priviri, alipire dintr-o căutare,
scânteie la călcâiul de cer și de sare,
când căpătaseră graiul cel mai dorit pentru indescriptibila stare.
Îmi scriai cu inima și traduceam în tezaur chemările înstelării.
Ai venit la dușul mării
să mă inunzi de tine, înfiorare,
să mă cuprinzi înflorată, bronzată de dor și de soare, nedespărțită visare.
Am fost fericită când în mijlocul mulțimii, oriunde,
te vedeam doar pe tine,
când minutele erau și goale și pline,

[...] Citește tot

poezie de din Literatura de azi (11 august 2022)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Sufletul timpului

S-a făcut noaptea zi.
Ca o bomboană, s-a dat de-a rostogolul pe Calea laptelui.
Se zăresc prin telescopul trecerii nurii zorilor.
Pe oricare parte a privirii, și prin perdeaua de paratrăsnete,
strălucește luminătorul vieții.
Inima gândului nu este complet vizibilă,
e ascunsă în cântecul zborului.
Se simte vibrația sărbătorind în exclamații viitura.
S-a făcut noaptea zi.
Insomniacă, aleargă pe drumul viselor cu ochii deschiși,
cupe de strâns galaxiile în adâncuri.
Ca o săgeată, prin ramurile pline de dorul soarelui, fulgeră așteptarea.
Din vară, din iarnă, prin ger, prin noroi,
prin ape repezi, cu antenele întinse,
din pivnița virtuților,
se cutremură ca un pătrat scuturat de cercul repetițiilor, candoarea rânduielii.
Aleargă bizonii printre gorunii revigorărilor.
Ascultam cuvântul, auzeam distanțele când mai mari, când mai mici,
când supremă întâlnire în melodia luminii.
Ascult canonul, aud sufletul timpului.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Limpezime

E suficientă briza unui crez să încălzească frunzele,
să-și pună privirea timpul
pe Steaua polară sau pe ce i-o fi mai drag,
cât să înțeleagă pe care înclinație
se menține basmul ochilor.
E suficientă dezbrăcarea de alunecări,
să se întindă, cange, în zborul cocorilor înamorați de albastru.
E suficient glasul adâncului, să strige, ecou.
Aerul taie ridat oceanul,
spintecă bizar pieptul vitraliilor cu anotimpurile.
Cât de rapid taie picioarele la picanteria proiecțiilor!
Precizie!
E suficientă exprimarea zemoasă
de apoteoza zvâcnirii,
să-și pună ochii pe starea de bine,
în deplinătatea aplecării spre nemurire.
Are în palmă cerul și îl privește iscoditor,
cu nedumerirea ușierului încețoșat în fața cheii de culoarea clorofilei.
Are putința de a răsuci șurubul proptelelor de senin.
și nu vede dedesubtul apei curgătoare peste virtutea tăcerii.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Basmul vieții

Din tot ce arde purpuriu sub pleoapa lunii,
ce cratere te fură cu surâs de jar?
Din tot ce zboară peste fusul rătăcirii,
ce pânză te răpește în rotirea bucuriei
ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
E iarnă, dar nu-i timpul de îngheț pentru privire.
Câtă bucurie! Te-aud și tăcând!
Vremea întâlnirilor de sens învie?!
Topește dragostea zăpada separării de cuvânt.
Vezi? Prezentul-i dar sublim de alb în gene.
Lumina mea, ce-ai împânzit cercetător simțirea,
pentru a radia din creștet până-n tălpa stelelor nemărginirea,
pentru tine, din culesul roadelor, ce vrei?
Trec anii, la urechea inimii cercei, podoabă peste vreme,
noi, îmbogățiți prin ei,
la sărbătoarea adâncirii în poeme.
Din tot ce cheamă spre duminici printre clipe,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Călătorie

La răscrucea violacee a viaductelor cosmosului în care m-a trimis drumul,
natural ca mersul cerbilor în pădure,
am coborât, broască țestoasă de 108 de ani, în valea mieilor.
Le auzi glasul? Înaintez...
Iarba înrourată se înalță, se pliază cumințică sub tălpile goale ale luminii,
străbătându-și fiecare încheietură, pentru saltul în cuprinsul experienței.
Țintuită în pământul reavăn de inspirație, călătoresc pe traiectoria vieții.
Încet, încet, firele desprinse de sensuri,
în plină adulmecare de pace, își dezmorțesc cumpănirea.
Ai vrea să te mint, câmpie crescută în degetul clipelor?
S-au tocit unghiile de aerul retragerii în poiana neatinsă de ciute.
Din mine însămi, în mine însămi, fac pod, mă traversez,
dincolo de turnul săpat în piatră peste împotmoliri și nuferii de neînvins ai anilor.
Binecuvântare
Mă iau în brate și mă ridic până la desprinderea din atârnările sinelui.
Îmi pun în față momentele din care a crescut sufletul cu înfloriri ochioase de apropiere,
cu săgetări de lumină dintr-o margine în alta a cutreierării aceluiași tărâm.
Le fac nod de ridicat la vedere, trag de imagini ca de filmul răpirilor în Serai.
De neasemuit cum se derulează biruitor
peste scăldatul cu stoicism în curiozitățile ambientului!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Aceeași pistă

E tot o fugă, fuga din coșmarul pierderii coloanei infinitului.
Iar am avut un vis de trezire bruscă.
Mă readucea abandonul în punctul muțeniei,
în camera alunecărilor în altă cremene.
Ca un copil curat și cuminte, părăsit de părinți,
îmi prindeam inima și o vedeam
cum se scurgea printre degete,
neputincioasă de a se aduna în palma cuvântării...
Înțelegea deplasarea dintr-o tulburare în alta,
contempla retragerea în baia alunecării pe trupul timpului acela.
Și viața se scurgea în palpitații.
aruncându-mă în fuga de furtul de suflet cu țâfna privirii,
parașutată pe bunăstarea clipei,
să fiu cât mai greu de atins de fulgere cotropitoare.
Există o tandrețe în care se dăruiesc toate,
care e totuși de neîmpărțit.
Odată vândută la talciocul îngândurării,
mă lasă fără puterea piciorului de a continua drumul,
fără zâmbetul culorilor din anotimpuri.
Am fugit să mă găsească norocul luminii

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Dragomir despre inimă, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook