Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Iulia Dragomir despre suflet

Textele de mai jos conțin referiri la suflet, dar cu o relevanță mică.

Iulia Dragomir

Sufletul planetei

Construiesc drumuri, simt sufletul planetei.
Ascult replica neauzită de forfota stelelor,
văd fulgere scuturând din rărunchi ploaia și surâsul mărilor.
Mă spală aerul cald, latifundiar, în care se înalță ruga inspirației.
Cu celebrex, s-au însănătoșit încheieturile cosmosului.
Ține-mă strâns la pieptul credinței în raze!
După evaluările curente ale mirajului,
am etalat legenda inimii pe pânza pictată cu soare.
Am vizualizat eticheta privirii prinsă cu o scamă de clipele fugare,
am scotocit dincolo de juliturile alunecării pe panta înroșită de arderi.
Am rotit pasul vioi dinspre scoarța pământului înspre văzduhul curat,
frânghie de prins degetul lui Dumnezeu la sărutat.
Simt sufletul planetei. Construiesc drumuri.

poezie de (15 iunie 2019)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Introspecție

Cine ești tu, de tragi cu degetul poemelor
de somnul și trezirea orelor în creuzetul gândurilor?
Mi te-ai lipit abțipild pe buzele zeruite
de strigătul indescifrabil al umbrelor moi,
de fereastra aceea albastră.
O deschid și respir. Nici nu mă mai văd culorile stelelor.
M-am ascuns între gene.
Fără chip și fără bombastice extensii de suflet,
cu inima largă, totuși închisă în cuvinte, ca o bomboană,
îndulcești apusul privirii.
Am încremenit. Mă urmăresc declarațiile răspicate ale universului,
ca peștii în ocean.
Nu există amnezie pentru inima, arhitect neasemuit de timpuri fără de timp.
Există abisul în care nu ajung pașii. Există înaltul în care țâșnesc privirile viorii.
Cine ești tu, ființă marină, plutitoare, prin apa tăcerilor răscolitoare?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Istoria naturaleții

Sprijinind pereții zilei cu dezbrăcarea de distanțe, fotografiam ecoul.
Ce captură de viu și de taină!
Am întors capul dinspre odinioară înspre prezentul clipelor.
Însetată de icoane, am sorbit aerul cald, fierbinte al casei.
Mă racordam euforic la rodia gândurilor.
Beam din vinul carmin al sufletului ca din fântâna
în care se strămută galeș veacurile.
Și parcă țineam în palme soarele și luna,
așa cum își leagănă doica puiul flămând de laptele vieții.
Ora trimitea săgeți și cu o simplă privire lipită de străfunduri.
Îmbătată de dorul eternității,
citeam în ochii ei aprinși, lumânăratici:
,, Ascultă glasul fără de glas!
Circulă pe partea carosabilă a memoriei! Circulă pe viteza serafimilor!
Din tine își beau bucuria și aleanul.
Transportă lumina.
Sculptăm împreună istoria naturaleții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Muzica înserării

Am intrat deodată în muzica înserării
ca la terapia intensivă a sufletului
cu toate organele urlând
în trecerea prin filtre nefiltrate de anestezice.
Din sclipiri în înnegurări, din încețoșări în limpezimi,
măsuram nemăsurarea,
căzând din gânduri direct în bisturiul ascuțit
al unei rugi pentru sănătatea luminii.
Din toate colțurile, se deșteptaseră brusc
mădularele simțirii cu strigăte clocotitoare.
Pereții proiectau clipele în coșul pieptului
și izvoarele amintirii alergau sălbatic pe obrazul clipelor.
Curgeau sunetele din aerul îmbibat de imagini
ca fluviul în marea primitoare de ceea ce o compune.
Șiroiau viața... în spitalul sentimentelor
în care se puseseră la mezat anii.
Bum, bum, buuuum!
Muzica înserării trecea prin ziduri,
ca în operația din care, cel mai abitir,
se simțea suflul cardinal,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Genune pe genune cheamă

M-am adunat în vârful sufletului,
am dat drumul stărilor amonte, la decolteul zorilor.
M-am adunat în jindul cascadei pentru susurul dulce
de dincolo de ruptura malului,
ca o peniță în mâna Lui Dumnezeu
ce scrie pe trupul tainei cu cerneala dăruitoare
de lumea ce o-ncape.
Am rămas cu ceea ce știu din înfruptările aerului.
Dacă m-au întâmpinat vlăstarii ferchezuiți de primăvară,
mi-i amintesc pleznind de entuziasmul căldurii,
dacă m-au așteptat cutremurătoare ploile,
mă pregătesc pentru inundații și proptele de vânt.
Când m-au urmat în pivnița inimii semințe de cer,
le-am udat rădăcina,
când au călcat pe chiștocul nopții
după eterice atingeri de zare,
m-am retras scorbură, scripcă de patos,
scotocind lemnul de cânt
și ca Magritte, mi-am lăsat mâna să picteze natura
între văz și orbire, între lumină și rătăcire.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Colind

Ochii sunt grei.
La pânda stelelor, bat îngeri din aripi în ei,
în horă, ielele scapără-n talpă scântei,
sclipiri din adânc spre înalt,
cu asalt, în umbra deasă, între brazi.
Ochii, oglinzi, sunt colindul de azi.
Grei de povești, de privirile-n care cresc păsări, cerbi, miei,
de lumina ce cade tăcută pe ei,
de ungherele în care surâsul coboară neprihănit,
poartă colindul ce sunt, cu pita gândului la dospit.
Din răsărit până în miez de înnoptare,
de la distanța dorului de soare, de la distanța norului,
din tremurul zborului, din încântare, din valul de mare,
din podul cu vedere spre scaunul ceresc,
din apropierile de firesc, din pivinița în care mă-ncui,
lumina ochilor, clipă de clipă, în cântecul inimii sui.
Din ce sunt, din pământ, din vânt, de orinde merg hai hui,
izvor spre marea fără de sfârșit, hoi, hui... doinesc...
Aho! Aho! Pe suflet, călare, mă sui!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Zborul

Pe stânga, mă bucur că prind în palme clipa ocrotită de tăcere.
Alunec lin pe fusul orar, teleportată în sămânța regăsirii.
Călătoresc pe aleea lăuntrică, în lumina difuză a mișcării.
Se coace la soarele gândului covrigul împletit al așteptării.
Cu sare și mac, prinde gust râvna mâinilor.
Până și găurile au sens, prin ele se trece din întuneric
în soarele râsului ca prin brățara argintată a zenitului.
Se prinde roșu timpul la braț, împletitură de suflet.
Mușc pofticioasă din pasiunea creșterii.
Pe dreapta, mă bucur de liniștea argintată a stâlpilor.
Mă îmbrac în șalul zilelor.
Mi se înfășoară de înserare, de părul ciufulit al pendulei zorilor.
Se trage semnalul la vama luminii?
Se îngustează sau se lărgește portalul? Trădată de căldura privirii,
caut coliba în care se coace fericirea.
Alunec lin pe fusul orar și mă trezesc în centrul lumii, în ascultare.
Zbârr! Zbârr!
Se echilibrează zborul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Dezmărginire

Cu fiecare gură de aer, se vindecă înaltul de craterul căscat crud
în fața brațelor deschise larg, lăsate să alunece uneori peste verdele gândului.
Cu fiecare atingere a vieții, înflorește lavanda pistruiată de raze pe câmpul zilelor,
se vindecă de plictiseală cupa de rugăciune a pământului.
Cu fiecare privire lipită de suflet, se nasc în burta vremii diamante,
numai bune de prins la cerceii amintirii.
Nu-ți fie teamă! De sus se ordonează întrepătrunderea esențelor,
trasează continuu dorul cerului.
Cu un compas magic, se vindecă cercul de cub pe tabla tentațiilor.
E loc în sertarul inimii de ape și munți, de văi și păduri,
își găsesc funcția pietrele ce atârnă tăcute pe cale, cascadele năvalnice.
Legate cu fundă, nasc universul în care se frăgezește aluatul tainelor.
Cu fiecare adunare, se radicalizează prezența în statornicia inimii.
Mă vindec de unghiuri, te vindeci de algoritmi, ne îmbolnăvim de margine,
îndrăgostiții veșnici ai dezmărginirii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Roata

Așa de frumos se prelingeau privirile în inima dorului de lumină
încât părul îmi zbura a plutire
să păstreze o secundă în plus susținerea văzduhului.
Seducător, se mângâiau cu sclipiri.
Măsuram cu sufletul distanțele,
le reduceam într-o clipă la încremenire,
le proiectam, tot într-o clipă, în eternitate.
Incandescent, se scufundau, se răspândeau fructat în cuprinsul vremii.
Lunea, mă copleșeau tăriile urcușului prin dușul razelor.
Marțea, torcea lirismul transferului de taine.
Miercurea, curtau așteptările cu ochi de copil trăitor
al ieșirii din timp prin vibrația genelor.
Joia, se centra farmecul pe unduirea flămândă de înălțare.
Din mijlocul săptămânii, în plină rugăciune,
călătoream tentant pe șlefuirea orelor,
cu ochii torțe de înflăcărat pieptul drumului înlăuntru.
Vinerea, curgeau apele săltărețe de vise.
Sâmbăta, se arcuiau imagini zglobii în turnirul clipelor.
Duminica, se lumina regal de ceruitul vieții la liturghia gândurilor.
Așa de frumos se prelingeau privirile în inima dorului de lumină,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Mărturisire

Aș fi ales de la început aceeași poziție în fața cuvântării,
dar cuvintele s-au înfipt apocaliptic în inima anilor.
Pendulările indicatorilor temperaturii vazduhului în care creșteam viață
urcau pe șira spinării cu paradoxuri înnebunite de apropiere.
Ce să mai înțeleg?
Slăbiciunea cea mare vine din spatele înserării.
Puterea, tot de acolo.
S-au așezat apele, câmpiile, văile, munții,
pântecul vremii pe genunchii sufletului să îi încerce virtuțile zborului.
Am dezlegat tainele să cântărească atent libertatea
și lumina m-a cântărit cât să revăd pragul amiezii.
Și am tăcut în fața tumultului,
cântărind în poeme negrăite, eternitatea.
Explicație
Nu sunetele, ci reflectarea valurilor,
nu oglindirea, ci scindarea adâncului în frunte și piept de cuprins spectacolul apelor!
Nu dorul, ci alergarea după strigătul mării,
nu glasul viorilor concertând în filarmonica zilelor,
ci separarea în corzi sensibile, numai bune de exersat fericirea și alte nevoi!
Nu cuvântul, ci mișcarea!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Vară

Am fost fericită când între umbră și lucire zâmbeai,
când cu dorul mă sărutai.
Petreceai în bucurie cu palmele spațiul însămânțat de magie.
Amprentam cu dragostea pereții și ploaia, se sacraliza și odaia.
Erai viu, eram vie.
De pe chipul tău, coborau în suflet aripi de înălțat clipele la nemărginire.
Te priveam cu ochi de lumină în fire și dincolo de fire.
și mi te topeai pe buze, te cutreieram pe orice colină, zidire,
să te beau necontenit cu gândul.
În poezie, eram deplină.
Am fost fericită la cufundatul în priviri, alipire dintr-o căutare,
scânteie la călcâiul de cer și de sare,
când căpătaseră graiul cel mai dorit pentru indescriptibila stare.
Îmi scriai cu inima și traduceam în tezaur chemările înstelării.
Ai venit la dușul mării
să mă inunzi de tine, înfiorare,
să mă cuprinzi înflorată, bronzată de dor și de soare, nedespărțită visare.
Am fost fericită când în mijlocul mulțimii, oriunde,
te vedeam doar pe tine,
când minutele erau și goale și pline,

[...] Citește tot

poezie de din Literatura de azi (11 august 2022)
Adăugat de Iulia DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Sufletul timpului

S-a făcut noaptea zi.
Ca o bomboană, s-a dat de-a rostogolul pe Calea laptelui.
Se zăresc prin telescopul trecerii nurii zorilor.
Pe oricare parte a privirii, și prin perdeaua de paratrăsnete,
strălucește luminătorul vieții.
Inima gândului nu este complet vizibilă,
e ascunsă în cântecul zborului.
Se simte vibrația sărbătorind în exclamații viitura.
S-a făcut noaptea zi.
Insomniacă, aleargă pe drumul viselor cu ochii deschiși,
cupe de strâns galaxiile în adâncuri.
Ca o săgeată, prin ramurile pline de dorul soarelui, fulgeră așteptarea.
Din vară, din iarnă, prin ger, prin noroi,
prin ape repezi, cu antenele întinse,
din pivnița virtuților,
se cutremură ca un pătrat scuturat de cercul repetițiilor, candoarea rânduielii.
Aleargă bizonii printre gorunii revigorărilor.
Ascultam cuvântul, auzeam distanțele când mai mari, când mai mici,
când supremă întâlnire în melodia luminii.
Ascult canonul, aud sufletul timpului.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Tulburare

Maestrul vieții strunește măiestru pașii din umbră.
Vorbește și mișcă fluviile în jind perpetuu de revărsare în simbioza rosturilor.
Cuvintele mă împing dintr-o margine în alta a lumii.
Pe o parte, aud răcnetul vremii ferecate de ecou,
în neconcordanță cu verdele orelor,
pe de alta, mă copleșește dulceața închipuirii, nesprijinită de istoria ceasului.
Se apropie și tremură prundul.
Tace și se instalează ritualul migrării în adâncuri.
A rămas sufletul încleștat între cuvinte,
ca între ape dulci, ape tulburi, nefiltrate de sensuri,
în așteptări descarnate de gânduri.
Tăcere! În contrast, sunetele se lovesc de misterul mânuirii orelor.
Am ascultat și m-am impregnat de glasul repetițiilor.
Am auzit vuiete nuntite de vibrația înțelegerii.
Îmi spală valurile gleznele fermecate de ape.
Întinsă pe spate, ascult sunetul apropierii, depărtării.
Ești mai frumoasă decât închipuirea, susură valul acela,
tocmai când nedesăvârșirea mă înfășoară de ochiul lunii.
Iubesc unda aceea care îmi clatină țărmul, șoptește apoi cufundarea în libertatea posibilităților.
La fel, din săritură sălbatică, din avânt, se îmbrățișează clipocirile aceluiaiși gând?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Limpezime

E suficientă briza unui crez să încălzească frunzele,
să-și pună privirea timpul
pe Steaua polară sau pe ce i-o fi mai drag,
cât să înțeleagă pe care înclinație
se menține basmul ochilor.
E suficientă dezbrăcarea de alunecări,
să se întindă, cange, în zborul cocorilor înamorați de albastru.
E suficient glasul adâncului, să strige, ecou.
Aerul taie ridat oceanul,
spintecă bizar pieptul vitraliilor cu anotimpurile.
Cât de rapid taie picioarele la picanteria proiecțiilor!
Precizie!
E suficientă exprimarea zemoasă
de apoteoza zvâcnirii,
să-și pună ochii pe starea de bine,
în deplinătatea aplecării spre nemurire.
Are în palmă cerul și îl privește iscoditor,
cu nedumerirea ușierului încețoșat în fața cheii de culoarea clorofilei.
Are putința de a răsuci șurubul proptelelor de senin.
și nu vede dedesubtul apei curgătoare peste virtutea tăcerii.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Providențială

Dacă o iubești, te așezi pod de traversat deșertul,
trambulină pentru crezul în flori,
o colinzi la pas în lung și-n lat,
o ții de mână și o ridici de subsoara vederii,
limpezind cerul de nori.
Pătruns de viața din ea,
topești cu o-mbrățișare ceața, fulgii de nea,
te apropii până la mutatul în dimineața buzelor,
le sorbi până te desprinzi de vechiul eu
și te unifici cu poemul ce ti-e.
E ușor? Este greu?
E o întâlnire providențială aceasta,
pe care necontenit, cu inima, o scrii.
Trage după ea luna și soarele,
trage zilele rupte din rai ca strugurii copți ce pleznesc în vii,
trage cortegii de lalele cu bulbii înfipți în pântecul anilor. Știi?
De la-nceput, s-au înfiorat de presimțiri petalele-n sărbătoare.
De atunci, am turtit între doruri timpul,
l-am legănat pe picioarele inimii,
liman de sărutat gândul cel bun.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Călătorie

La răscrucea violacee a viaductelor cosmosului în care m-a trimis drumul,
natural ca mersul cerbilor în pădure,
am coborât, broască țestoasă de 108 de ani, în valea mieilor.
Le auzi glasul? Înaintez...
Iarba înrourată se înalță, se pliază cumințică sub tălpile goale ale luminii,
străbătându-și fiecare încheietură, pentru saltul în cuprinsul experienței.
Țintuită în pământul reavăn de inspirație, călătoresc pe traiectoria vieții.
Încet, încet, firele desprinse de sensuri,
în plină adulmecare de pace, își dezmorțesc cumpănirea.
Ai vrea să te mint, câmpie crescută în degetul clipelor?
S-au tocit unghiile de aerul retragerii în poiana neatinsă de ciute.
Din mine însămi, în mine însămi, fac pod, mă traversez,
dincolo de turnul săpat în piatră peste împotmoliri și nuferii de neînvins ai anilor.
Binecuvântare
Mă iau în brate și mă ridic până la desprinderea din atârnările sinelui.
Îmi pun în față momentele din care a crescut sufletul cu înfloriri ochioase de apropiere,
cu săgetări de lumină dintr-o margine în alta a cutreierării aceluiași tărâm.
Le fac nod de ridicat la vedere, trag de imagini ca de filmul răpirilor în Serai.
De neasemuit cum se derulează biruitor
peste scăldatul cu stoicism în curiozitățile ambientului!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Aceeași pistă

E tot o fugă, fuga din coșmarul pierderii coloanei infinitului.
Iar am avut un vis de trezire bruscă.
Mă readucea abandonul în punctul muțeniei,
în camera alunecărilor în altă cremene.
Ca un copil curat și cuminte, părăsit de părinți,
îmi prindeam inima și o vedeam
cum se scurgea printre degete,
neputincioasă de a se aduna în palma cuvântării...
Înțelegea deplasarea dintr-o tulburare în alta,
contempla retragerea în baia alunecării pe trupul timpului acela.
Și viața se scurgea în palpitații.
aruncându-mă în fuga de furtul de suflet cu țâfna privirii,
parașutată pe bunăstarea clipei,
să fiu cât mai greu de atins de fulgere cotropitoare.
Există o tandrețe în care se dăruiesc toate,
care e totuși de neîmpărțit.
Odată vândută la talciocul îngândurării,
mă lasă fără puterea piciorului de a continua drumul,
fără zâmbetul culorilor din anotimpuri.
Am fugit să mă găsească norocul luminii

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Iulia Dragomir despre suflet, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook