Iulia Mirancea despre superlative

Deunăzi, m-am pomenit faţă în faţă cu un copil care cerşea! L-am întrebat dacă are părinţi şi l-am îndemnat să le ceară lor, mâncare! Dar, când am ajuns acasă, am căutat, în săculeţul pentru porumbeii de la fereastră, cea mai uscată bucăţică de pâine şi am mâncat-o! Ca să-mi amintesc de cei doi ani, când m-aş fi bucurat să găsesc pe masă o cojiţă, oricât de uscată! Şi aveam părinţi!

Iulia Mirancea în Roata vieţii
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuitorul a venit în această lume într-o iesle umilă, lipsită de confort! A venit smerit şi modest! Fără tentaţia luxului, fără ifose şi pretenţii princiare! Era Fiul Divinităţii dar nu şi-a arogat niciun drept! Ştia precis, ce va găsi pe Pământul pârjolit de prihană! Ştia şi, cu toate acestea, şi-a lăsat palatul onorabil - cel mai elegant din Univers- în schimbul unei locuinţe pasagere, de pe un Pământ arid, auster, pustiit de iubire...!

Iulia Mirancea în Roata vieţii (27 septembrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai minţit

Te-am "întrebat" adesea (mai ştii?), de mă iubeşti,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei să greşeşti!
Tăceai, mă chinuiai şi, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai minţit?

Te supărai pe mine, mă dojeneai şi, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci mă trimiteai!
Credeam că-ţi voi fi puntea şi gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să ştiu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai minţit?

Eu, despre cerul de Brăeşti ţi-am povestit...
Tu, una îmi spuseseşi şi alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce şi venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa crede despre sine că este Maica Tereza; sau un fagure de miere; sau un potir de aur, plin ochi, cu vin de ambră, înveşmântat într-o ţesătură din cel mai fin borangic! Dar ea este o biată zdreanţă cu pretenţii de strai împărătesc, o piele neargăsită (adesea de drăcuşor), o caracudă languroasă, o şopârlă Gecko (de sex feminin, bineânţeles), o leoaică neâmblânzită! Pentru a putea fi întrebuinţată, musai să fie prelucrată: tăbăcită; bătută cu maiul de zdrobit şi meliţat cânepa; primenită; şi, în final, dată cu capul de toţi pereţii, ca să i se scoată gărgăunii din creier! În urma acestor procese, ea, viaţa, va deveni un fuior de lână merinos, cumsecade, cu fibre de Elastan prin el, numai bun de tors, împletit, modelat! Abia atunci o putem adula, îi putem da credit şi ne putem închina la ea, ca la moaştele Sfintei Parascheva!

Iulia Mirancea (15 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai curtată femeie de pe Pământ: Roza Vânturilor!

calambur aforistic de Iulia Mirancea (24 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu poţi să fii stăpânul lumii, încearcă, măcar, să fii cel mai bun slujitor al său!

aforism de Iulia Mirancea (29 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă libertate a omului este libertatea de a exista, acolo unde vrea să existe!

aforism de Iulia Mirancea (23 februarie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!