Iurie Osoianu despre genialitate

Unu... doi şi trei

Motto: Egalitatea nu există decât în matematică. M. Eminescu

Unu... doi şi trei
De când te-am omorât
Şi de patru ne desparte un mileniu
Eminescule, poetul meu iubit
Eminescule, durerea mea
De geniu....

Unu... doi şi trei
De când ai devenit
Un noian de lut în cimitirul Belu...
Eminescule, Tu orizont nemărginit
Eminescule, Poem din alte lumi
Rebele...

Unu... doi şi trei
De când te-ai înălţat
Cum se-nalţă orice suflet după moarte
Eminescule, Hristosul meu sacrificat

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (11 iunie 2012, Basarabia)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

stăteam de vorbă cu nepotul tău
cum stă la vorbă orişice părinte
când simte un deja vu instantaneu
legat de Dumnezeu şi cele sfinte

i-am spus fără aluzii şi direct
că viaţa asta parcă-i loterie
şi dacă v-a veni o zi să plec
să-şi facă ritualul - datorie

şi dac-am să mă sting în altă ţară
la Stolniceni să mă îngroape şi pe mine
să dăltuiască-n piatra funerară
o, mamă, dulce mamă....-s lângă tine

şi-n ziua judecăţii de apoi
aşi vrea să fiu tot lângă tine, mamă
cu tata dacă l-ai iertat, şi noi
în faţa lui Isus s-a ţinem samă

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovăţie fără vină

Eu te iubesc, femeie - epocă glacială
Departe, rece, a tutror, străină
Şi nebunia-mi cânt, în versuri, cu sfială
Şi-ţi cânt vinovăţia ce n-are nici o vină...

Eu te iubesc, femeie a primului meu foc
Păzit cu străşnicie în peşteri mohorâte
Te mai iubesc, femeie a mutului noroc
Ce l-ai adus iubindu-mă - ştiindu-te iubită...

Eu te iubesc, femeie a veacului de bronz
A primelor războaie purtate pentru tine
A primului colac de grâu râşnit din orz
Şi-a primului lătrat neîmblânzit de câine...

Eu te iubesc, femeie a tristelor milenii
Pentru neprihănirea jertfitului Hristos
Şi pentru modestia de-a-mi naşte numai genii
Când parcă, iată, parcă... când gata, nu mai pot...

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi iubi în tăcere...

Voi iubi în tăcere, voi striga nestrigând
Voi zbura în cădere şi zâmbi-voi plângând
Şi urla-voi la stele şi sufla-mă-vor ape
Şi spăla-mă-vor vânturi de iluzii deşarte
Şi voi arde în gheţuri îngheţând lângă ruguri
Voi bea vinuri din pietre ciugulite din struguri
Voi plana peste codri, voi pluti prin câmpie
Şi voi râde de moarte, fir-ar naibii să fie
Voi iubi bătrâneţea-mi, tinereţea-mi urând-o
Pe la mijlocul verii voi porni cu colindul
Auzind doar cu ochiul şi văzând cu urechea
Cioara albă pe ramuri - legănându-mi tristeţea
Voi ajunge la tine străbătând Universuri
Zgribulit ca un câine şi cu mine doar versul
Şi cu mine luceferi şi galactici astrale
Ce le-arunc cu tandreţe
La picioarele tale
Voi iubi în tăcere, voi striga doar şoptind
Voi cădea în zburare şi voi plânge zâmbind
Şi sufla-mă-vor vânturi şi-neca-mă-vor ape

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!