Topul
Motto: Republica Moldova se află în top 10 țări cu cele mai proaste drumuri din lume.
... în topul țărilor sărace
în topul celor jupuite
în topul unde vata tace
ori suge laba pe șoptite
în topul unde miliarde
se fură ca la drumul mare
și unde parlamentul arde
și toți îs duși peste hotare
și vine top de remitențe
să aibă cei rămăși de pâine
și numai topul existenței
în viața asta ne mai ține..
poezie de Iurie Osoianu (4 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verset subtil...
m-am născut, am crescut
undeva peste Prut
printre dealuri și văi
și coclauri
și cu vaca ieșeam
uneori la păscut
și povești am iubit cu balauri...
am trăit, m-am trecut
tot mai mult prin străini
printre zări, printre țări
printre toate
dacă mor
înc-o rugă mai am la destin
să mă ducă acasă
că poate...
poezie de Iurie Osoianu (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru E.C..
... stai Basarabie puțin
să-l pomenim
pe cel plecat să-și are
singurătatea măsurată în hectare
- poetul cel mai trist a Europei
mai ieri tributul ți-a plătit cu ortul popei
noi am rămas să mai creăm singurătăți
la fel ca el să le arăm
în alte vieți...
poezie de Iurie Osoianu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă
stăteam de vorbă cu nepotul tău
cum stă la vorbă orișice părinte
când simte un deja vu instantaneu
legat de Dumnezeu și cele sfinte
i-am spus fără aluzii și direct
că viața asta parcă-i loterie
și dacă v-a veni o zi să plec
să-și facă ritualul - datorie
și dac-am să mă sting în altă țară
la Stolniceni să mă îngroape și pe mine
să dăltuiască-n piatra funerară
o, mamă, dulce mamă....-s lângă tine
și-n ziua judecății de apoi
ași vrea să fiu tot lângă tine, mamă
cu tata dacă l-ai iertat, și noi
în fața lui Isus s-a ținem samă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe de toamnă...
(lui P.C.)
pogori ca o liniște blândă
tristețe de toamnă, tristețe
pogori cum coboară plăpândă
o cratimă-n linia vieții
pogori ca un vers ce alină
tristețe de toamnă, tristețe
cu raze de Lună mai plină
ca punctul din linia vieții
pogori ca un snop de lumină
tristețe de toamnă, tristețe
și sufletul scaldă-mi, divină
și dreaptă ca linia vieții...
poezie de Iurie Osoianu (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
... iubito bună dimineața ce zi frumoasă-i azi afară
ce soare cald respiră viață ce liniște se înfioară
ce frunze cad în toamna lină cât aur galben în peisaje
ce dezgolesc ba o tulpină ba bust de fată de corsage...
catren de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suprematism
Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spațiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanță
și surprinde Pământul luminat complet de Soare.
O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viață efemeră.
Și pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanța suprematică
din pustietatea efemeră...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
un car de vreme a trecut prin viața mea
în loc de cai era târât de... nu te pot uita
și eu mergeam posac în urma lui
mereu visând că ești a nimănui...
catren de Iurie Osoianu (12 ianuarie 2013)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!
... tu ai decis să pleci din viața mea
eu am ales să mai rămân în ea
oricum de libera alegere dispun
a simțului meu bun - mereu nebun...
catren de Iurie Osoianu (24 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea
la margini de spațiu de timp și de duh
de viață de moarte de toate
tristețea e totul ce pot să mai duc
aidoma crucii pe spate
tristețea e unicul meu sentiment
tristețea e unica mea alinare
e golul din suflet ce tace strident
și doare și doare și doare...
la margini de spațiu de timp și de duh
de viață de moarte de toate
tristețea e totul ce pot să-l mai duc
și totul ce nu se mai poate
poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Florin Alexandru Stana
Verset trivial...
albul din mine strigă că nu
negrul râde că da
poți judeca numai tu
numai tu
vreme
din inima mea
arde lumina -n retina mea blând
și întunericul curge prin ea
gândul meu strigă
că toate-s un gând
inima murmură
că vremea
va sta
poate odată când nu voi mai fi
să mă condamne
de trai fără rost
-albul din mine oricum va trăi
negrul va râde
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (20 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de când mă știu
discut cu mine însumi
doar în vers
prin mine în decursul vieții au trecut
volume
dar nedorind "seninul" comunist să-l proslăvesc
am omorât în suflet poezia
și nu am spus-o nimănui în lume
până mai eri...
de azi
poezia mea va fi antumă.
poezie de Iurie Osoianu (6 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sfântă lașitate - II
Motto:
Să loviți în mine
Când împart cu ștabii
Două Bucovine,
Două Basarabii. Damian Ureche
... el vorbea atunci când eu tăceam
-lutul meu voia să mai trăiască
în aceiași lașitate-l frământăm
dar cu pleava mea, moldovenească
lașitatea mea temeinică de neam
care vine din adâncuri geto-dace
transformat de ruși în moldovean
și din liber dac în rob rapace
poate vor veni și vremuri noi
poate glia asta strămoșească
va mai naște iar niște eroi
fără lașitate omenească...
poezie de Iurie Osoianu (16 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri...
ce citești aici nu e scris de mine
ci de viața asta tristă și opacă
pe fundalul vremii care vine, vine
pe dorsala celei care pleacă, pleacă
ce nu poți citi - este scris de mine
buchii transparente pe plăpânda coală
parcă de hârtie, parcă de șestine
parcă clocotinde în cazan cu smoală...
poezie de Iurie Osoianu (18 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Memento mori
... tu nu uita că vei muri
mereu uitând că te-ai născut
nu pur și simplu pentru- a fi
ci pentru- a fi ceva mai mult
decât un simplu omulean
bătut de griji și de nevoi
ducându-și oropsit alean
spre ce e dincolo de noi
subconștient, inconștient
involuntar și lapidar
privește viața imanent
drept temporar, dar totuși dar
iar moartea- drept o veșnicie
stabilă, dreaptă și egală
cu spațiu și cu energie
neperceput, nesenzuală...
poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața, Soare
viața mă întreabă
-ce faci mai departe?!
zic -îmi văd de treabă
și de cioburi sparte
viața îmi șoptește
-cine-i omuleanul
care și iubește
și alin-aleanul?!
-zic că eu sunt dânsul
eu și nimeni altul
când îi șterg de plânsul
lacrimei bazaltul
viața iar întreabă
-unde-i neajunsul
bag într-o silabă
scurt ca ea răspunsul
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Două maluri..
(în stil basarabean)
Când toate câte-au fost nu vor mai fi,
când n-a mai fi "atunci" și nici "acum",
și tot ce-am fost aiurea va muri
și va pleca pe ultimul său drum,
Mă va petrece soarele - n amiezi,
( îl vreau nițel ițit de după nori),
mă va petrece capra cu trei iezi
și stol de corbi ( de-acei nemuritori ).
Se vor opri ai mei cu poduri și pomeni,
o mâță neagră la o margine de drum,
se va ruga pentru pentru un boț osoieni
ce va renaște iar, ca pasărea din scrum...
În buzunarele sicriului averi
vor zornăi o melodie cristalină,
ce răsuna, adeseori și nicăieri,
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (19 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrene apetisante ...
Iar mă spăl cu ganduri grele și pe fața și pe găt
Orizontul vieții mele a cazut peste zenit
Și pe cer se sting de- avalma licurici inca fierbinți
( Cu nestinși sorbiți cu palma clatesc smalțul de pe dinți)
Să pornesc curat spre - o lume cum mereu se spune- dreaptă
Și- n lintoliu fin de hume, coborand treaptă cu treaptă
Scara asta infinit-a judecații de apoi
Scara asta stabilită fiecaruia din noi...
poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moșteniri
avem drept președinte trădător de țară
ales de cel mai prost popor din Univers
dă-mi, Doamne, dă-mi o rimă nucleară
să-l pot dezintegra cu-n simplu vers
avem și parlament ales a câtă oară
de cei mai proști rămăși în țara mea
dă-mi, Doamne, dă-mi o altă rimă nucleară
să pot cu-n simplu vers o sută spânzura
și mai avem din moșteniri totalitare
un hoț în lege ce ne scuipă-n față
dă-mi, Doamne cât mai multe rime nucleare
să-l pot trezi poporul meu la viață....
poezie de Iurie Osoianu (5 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa mea clipă...
Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la față,-
fir de risipă scurt ca o viață.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine țipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...
poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Iurie Osoianu despre viață, adresa este: