Jules Verne despre timp

Către mijlocul secolului al XIX-lea, ultimul reprezentant al boierilor Gorj era boierul Radu. Născut în castelul din Carpaţi, îşi văzuse familia stingându-se în jurul lui, în primii ani ai tinereţii. La douăzeci de ani se pomeni singur pe lume. Toţi ai săi căzuseră an de an, precum crengile fagului secular de care superstiţia populară lega însăşi soarta cetăţuii. Fără rude, ba s-ar putea spune şi fără prieteni, ce va face boierul Radu pentru a umple răgazurile plictisitoarei singurătăţi pe care moartea o iscase în jurul său? Care-i erau gusturile, înclinaţiile aptitudinile? Nu i se cunoştea nici una, în afara unei patimi nestăvilite pentru muzică, îndeosebi pentru cântul marilor artişti ai vremii. Aşa că, lăsând în grija unor bătrâne slugi castelul, de pe atunci tare părăduit, pieri într-o bună zi. Şi tot ce se află mai târziu a fost că-şi întebuinţa averea, care era foarte însemnată, pentru a străbate cele mai de seamă centre lirice ale Europei, teatrele din Germania, din Franţa şi Italia, unde-şi putea astâmpăra nesătulele sale pofte. Era un excentric, pentru a nu spune un maniac? Ciudăţenia felului său de viaţă îngăduia asemnea păreri.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremurile de îmbogăţire nemăsurată, de prăbuşire în cea mai înspăimântătoare ruină, de nesfârşite mizerii trecuseră. Nu mai existau căutătorii de aur, nici măcar în acea parte a Columbiei engleze, Caribù, care se află mai la nord de teritoriul Washington şi unde mii de mineri năvăliseră prin anul 1863.

Jules Verne în César Cascabel
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înclinările spre aventură ale tânărului Fergusson se dezvoltară în timpul tinereţii sale aventuroase, aruncată în cele patru părţi ale lumii. Tatăl lui, ca om învăţat, nu lipsea niciodată a întări această vie inteligenţă prin studii serioase de hidrografie, de fizică şi meanică, cu oarecare noţiuni de botanică, de medicină şi de astronomie.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele scăpăta în spatele dealurilor care mărgineau spre vest priveliştea. Timpul era frumos. În zare, deasupra mării, despărţită printr-o linie de cer, înspre nord-est şi est, câţiva norişori reflectau ultimele raze care nu vor întârzia să se stingă în umbrele înserării. Amurgul e de lungă durată pe această latitudine de 55 grade a emisferei sudice.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul trecerii mării, doctorul Fergusson socoti că e bine să se menţină la înălţimea de două mii cinci sute de picioare; putu să observe coasta pe o întindere mai mare; termometrul şi barometrul atârnate înăuntrul cortului întredeschis se aflau mereu în văzul lui; un al doilea barometru aşezat în afară trebuia să fie de folos în timpul serviciului de noapte.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmaticul personaj, despre care se ştia numai că-i un bărbat ales şi unul din cei mai instruiţi membri ai înaltei societăţi engleze, era urmaşul unuia dintre cei mai mari oratori care onorează Anglia. Se spunea că-i seamănă lui Byron prin conformaţia capului, dar unui Byron cu mustăţi şi cu favorite, unui Byron flegmatic, care ar fi trăit şi o mie de ani fără să îmbătrânească.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspectul, moravurile şi deosebirile etnografice ale peninsulei tind a se modifica de pe o zi pe alta. Altădată se călătorea cu anticele mijloace de transport: pe jos, pe cal, în căruţă, în roabă, în palanchin, în cârca omului etc. Acum vapoarele parcurg cu viteză fulgerătoare apa, iar drumul de fier, care străbate India în toată lărgimea sa, a apropiat Bombay la numai trei zile de Calcutta.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate ostenelile de tot soiul şi sub toate climatele, constituţia lui Fergusson rezista de minune; trăia la largul lui în cele mai mari lipsuri, era tipul călătorului desăvârşit al cărui stomac se strânge sau se întinde, după voie, ale cărui picioare se lungesc ori se scurtează, după lungimea culcuşului ocazional, care adoarme în orice ceas din zi şi se deşteaptă la orice oră din noapte.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o hartă la scară mare se întindea aria de nouă sute şaptezeci şi două de mii de kilometri a întinderii statului Venezuela. Cât de mult îl transformaseră evenimentele politice care s-au succedat din anul 1499 când Hojeda, tovarăşul florentinului Amerigo Vespucci, debarcând pe coasta golfului Maracaibo, descoperise un târguşor ridicat pe piloni în mijlocul lagunelor şi îi dăduse numele de Venezuela, adică «Mica Veneţie».

Jules Verne în Minunatul Orinoco
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocolul lumii fu comentat, discutat, disecat cu atâta înflăcărare, de parcă ar fi fost vorba de o nouă afacere a Alabamei. Unii erau de partea lui Phileas Fogg, alţii – şi aceştia formară în curând o considerabilă majoritate – se pronunţară împotriva lui. Acest ocol al lumii, săvârşit altfel decât în teorie şi pe hârtie în acelaşi minimum timp hotărât cu mijloacele de comunicaţie de acum, nu era numai cu neputinţă, ci şi smintit.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ciuda părerii unor oameni cu minte îngustă care ar vrea să închidă rasa umană pe acest glob ca în interiorul unui cerc fermecat din care nu avem voie să ieşim niciodată afară, noi vom călători într-o zi pe lună, pe planete şi pe stele cu aceeaşi uşurinţă, rapiditate şi siguranţă cu care facem acum o călătorie de la Liverpool la New York.

Jules Verne în De la Pământ la Lună
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea vrednicului căpitan, Samuel Fergusson, în vârstă de douăzeci şi doi de ani, făcuse ocolul lumii; se înrolă în corpul inginerilor bengalezi şi se distinse în mai multe afaceri; dar acea viaţă de ostaş nu-i convenea; fiindu-i indiferent să comande, nu-i plăcea nici să se supună. Îşi dădu demisia şi aici vânând, aici botanizând, se urcă spre miazănoaptea peninsulei indiene şi o străbătu de la Calcutta până la Surat. O simplă plimbare de amator.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi participanţii la şedinţa Societăţii Regale de Geografie – mai mult sau mai puţin – trupeşte sau moraliceşte – scăpaseră de înecuri, de focuri, de securile pieilor-roşii, de măciucile sălbaticilor, de stâlpul de chin, de stomacurile polineziene! Dar nimic nu putea să le oprească bătăile inimilor în timpul cuvântării lui sir Francis M. şi cât poate cuprinde memoria omenească, acesta era cel mai frumos succes oratoric al Societăţii Regale de Geografie din Londra.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un articol lung apăru la 7 octombrie în Buletinul Societăţii Regale de geografie. El trata chestiunea legată de ocolul pământului din toate punctele de vedere, demonstrând categoric nebunia acelei întreprinderi. După acest articol, se vedea că totul stă în contra călătorului: piedici ale omului, piedici ale naturii. Pentru a duce la bun sfârşit proeictul, trebuia să fie admisă o miraculoasă concordanţă a orelor de plecare şi de sosire, concordanţă care nu exista, care nu putea să existe.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngropată sub sipică şi saxifragă, stânca era una dintre băncile de piatră întâlnite ades la răscruce de drumuri în provinciile valahe. Pe lângă faptul că se poate aşeza pe ea, călătorul îşi potoleşte setea cu apa păstrată într-un vas pus pe bancă, apă reîmprospătată zilnic de către ţărani. Atunci când castelul mai era locuit de Radu Gorj, banca purta un recipient pe care slujitorii familiei aveau grijă să nu-l lase niciodată gol. Dar acum era mânjit de murdării, căptuşit de un muşchi verzui şi cea mai mică izbitură l-ar fi făcut fărâme.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul războiului de secesiune al Statelor Unite, un nou club foarte influent se întemeiase în oraşul Baltimore, în plin Maryland. Se ştie cu câtă energie s-a dezvoltat instinctul militar la acest popor de amatori, comercianţi şi mecanici. Simpli negustori şi-au părăsit tehgheaua pentru a se improviza căpitani, colonei, generali, fără a mai trece prin şcolile militare din West Point; ei au egalat în curând în «arta războiului» pe colegii lor de pe vechiul continent şi ca şi ei, au repurtat victorii, risipind din plin ghiulele, milioane şi oameni.

Jules Verne în De la Pământ la Lună
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, la 6 aprilie 1860, încă de dimineaţă, o mulţime considerabilă umplea cheiurile de la New Prrince's Docks; nenumăraţi membri ai corporaţiei marinarilor din oraş păreau a-şi fi dat acolo întâlnire. Muncitorii de la danele din jur îşi părăsiseră lucrul, comercianţii tehghelele lor întunecoase, negustorii magazinele lor pustii. Omnibuzele multicolore, care merg de-a lungul zidului exterior al docurilor, îşi goleau la fiecare minut încărcătura lor de curioşi; oraşul părea că nu mai are decât o singură preocupare: să asiste la plecarea bricului Forward.

Jules Verne în Căpitanul Hatteras
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul diferitelor călătorii, Samuel Fergusson a fost corespondentul cel mai harnic şi cel mai interesant al lui "Daily Telegraph", acest ziar de un penny, al cărui tiraj se urcă până la o sută patruzeci de mii de exemplare pe zi şi abia ajunge la mai multe milioane de cititori. Deci, era bine cunoscut acest doctor, cu toate că nu era membru al nici unei instituţii de învăţaţi, nici al Societăţilor Regale geografice din Londra, Paris, Berlin, Viena, ori Petrograd, nici al Clubului Călătoriilor, nici chiar al "Royal Polytechnic Institution", unde trona prietenul său, statisticianul Kokburn.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunsesem în sfârşit la marginea pădurii, care era, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase colţuri ale nemărginitului domeniu al căpitanului Nemo. El o socotea proprietatea sa, luându-şi asupra ei aceleaşi drepturi pe care le aveau primii oameni în cele dintâi zile ale lumii. De altfel, cine s-ar fi putut gândi să-şi însuşească aceste domenii din fundul mărilor? Ce alt pionier mai îndrăzneţ ar fi venit, cu toporul în mână, să taie drum prin tufişurile întunecate de acolo?

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul Fergusson intră în mijlocul unui ropot de aplauze, de altfel câtuşi de puţin mişcat. Era un bărbat de vreo patruzeci de ani, de statură şi de constituţie obişnuită, temperamentul lui sângeros se dădea de gol printr-o coloraţie închisă a obrazului; avea un chip rece, cu trăsături regulate, cu un nas puternic; nasul ca o cârmă de corabie al omului ursit descoperirilor; ochii lui, foarte dulci, mai mult inteligenţi decât îndrăzneţi, dădeau un mare farmec fizionomiei sale, braţele îi erau lungi şi picioarele se puneau pe pământ cu greutatea cutraierătorului de rasă. Gravitatea liniştită respira în toată figura doctorului şi nu-i trecea prin minte că putea fi unealta celei mai nevinovate înşelăciuni.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!