Citate despre Lev Tolstoi, pagina 2
Așa cum spunea și Tolstoi, fericirea este întotdeauna aceeași, dar nefericirea poate avea variațiuni infinite... Dacă fericirea este un basm, nefericirea este un roman.
Haruki Murakami în Kafka pe plajă
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunteți tineri. Nu vă gândiți că sunteți slabi. Puterea voastră stă în curățenie. Sunteți curați, n-auapucat să vă mânjească, dar dacă dintre voi nu se vor ridica luptătorii, o să vă împroaște cu noroiul străzilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picătură de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie să schimbați asta. Care e calea? Să citiți. Literatura universală o să vă învețe să deosebiți Binele de Rău. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toți deosebesc Binele de Rău.
citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descompunerea obiectului
Deci, descompunerea obiectului cu pricina,
Din obcina Moldovei, ca și metaforizarea
Din comuna Mazărea, nu au fost niciodată,
Nici ciudate, dorințe împlinite în plină splină,
Un camion se oprește brusc și geamurile din el
Cad pe asfalt, cioburi multicolore, fluturi reci,
Doamne, vitraliile, zise habotnicul, cu barba
Lui Lev Tolstoi, carele era mare șmecher,
Îngeri cu aripi uzate cădeau pe chelia profesorului,
Cineva îl prinse pe unul de picior, credea că e Dumnezeu,
Nici vorbă, un cerșetor puțin afumat se instală pe umerii
Profesorului, ca în povestea lui Sindbad,
Eu am fugit de la locul dezastrului,
Am pierdut lecția de descompunere a obiectului
Carele ar fi chiar viața însăși, draga de ea.
poezie de Boris Mrian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mediocră, cenușie, îl interesează pe Cehov, viața de aventură epică pe Gogol, viața de senzații pe Tolstoi. Dostoievski depășește epicul exterior și psihologicul. Fenomenele nu-l interesează prin ele însele, fiindcă esența vieții nu stă în fenomene. Ele sunt apariții secundare. Trebuie căutat izvorul lor cel mai adânc. Iar acest izvor ascuns, din care gâlgâie în suflet fenomenele psihologice și se revarsă în afară și faptele, e spiritul, pe care îl vede până în profunzimile abisului, în demonica lui înstrăinare de Dumnezeu, și până pe culmile vecinătății cu Dumnezeu. Descoperirea acestui spirit acuns, focar central din care se împroașcă în afară amestecatele aspecte ale vieții, e tema fundamentală a operei lui Dostoievski. (...) Protagoniștii operei sale întrupează moduri de existență concepute la extrema limită a naturii umane, adică acolo unde spiritul nostru fuzionează, posedat, cu puterile diabolice sau, iluminat, cu puterile dumnezeiești.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Lev Tolstoi, dar cu o relevanță mică.
Anticarul
Cunosc mersul vremii
După cum îmi vând cărțile,
Jocul lor între rafturi
Și restul lumii
E un indiciu sigur.
Când au versurile căutare
Se întâmplă nunți,
Pântecul fetelor are nevoie
Să adoarmă frumos până seara
De cântece de leagăn.
După ce-l vând pe Homer
Am o oră de pace,
Când se întoarce la mine
Trebuie să rătăcesc zece ani pe mare.
Enciclopediile legate în piele de șoareci
Se urnesc cel mai greu
Și când le văd în stradă
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Operele literare reflectă realitatea, epoca în care a trăit scriitorul. Niciodată nu se va mai repeta epoca lui Tolstoi și Dostoievski, Eminescu și Creangă, nici operele lor. Sunt și vin alte vremuri, alte realități, alți scriitori și alte opere. Este și va fi ce n-a mai fost, ceva nou și necunoscut.
Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cele 3
Luând-o razna
frecând menta și-ascultând valsurile
lui Chopin, culcându-mă cu 3 femei diferite
în 3 state diferite
în două săptămâni, stând prin barurile aeroporturilor
ținând de mână doamne frumoase
care au citit pe Tolstoi, Turgheniev și
Bukowski.
e uimitor cât de deplin poate-o doamnă să-și dăruie iubirea
când vrea.
acum doamnele sunt departe
iar eu stau aici desculț
nebărbierit, bând bere și-ascultând valsurile alea
ale lui Chopin și
gândindu-mă la fiecare dintre ele
și întrebându-mă dacă și ele se gândesc la mine
sau nu-s decât o carte de poezii
rătăcită printre alte cărți de poezii?
rătăcit împreună cu Turgheniev și Tolstoi.
nu contează. au ce le trebuie.
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski din Despre iubire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vaughn: Declarația ta este examinată acum. Ai scris mult.
Sydney: Știu.
Vaughn: E ca un roman de Tolstoi. Devlin spune că ar putea dura săptămâni întregi s-o verifice. Dar știu că ne-ar prinde bine încă un agent dublu în SD-6, așa că te vom contacta. Îți voi face rost de o mașină să ieși de aici, pe ascuns. De ce dai din cap?
Sydney: Pentru că ai spus încă unul.
Vaughn: Și?
Sydney: Dacă într-adevăr ați fi avut deja unul, nu mi-ați fi spus până ce nu ați fi stabilit autenticitatea mea.
Vaughn: Nu și dacă aș fi sigur în privința ta.
Sydney: Pun pariu că nu aveți un alt agent dublu.
Vaughn: Am putea avea.
Sydney: Dar vreți ca eu să cred că aveți, pentru ca, dacă aș vrea să devin agent triplu, să raportez că există un informator, și astfel să creez un dezechilibru în agenția mea.
Vaughn: Nu încerc să te trag pe sfoară.
Sydney: Vom vedea.
replici din filmul serial Alias
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața se compune din țevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coșcovite, din plase pe care le cari la piață, din coate în tramvai, dar și din Beethoven, din Bach, din Shakespeare și din Tolstoi, din Eminescu și din Blaga.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de iuli betiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie
trebuie să nu mai fim ieri,
în nicio ipoteză a lui Arhimede, Platon sau Tolstoi
rătăcind în albastru pe traiectorii false
cu sinapse sângerânde.
să plecăm fără să cădem în tăcerea golului,
trebuie să nu mai fim în ochiul copacului retezat,
să nu mai dăm dimineții un nume
și orei tic-tacuri grăbite.
devenim o tăcere dizolvată pe marginea sferei
de nu apare o trezire cu alte simțuri
scoțând inima din piatră,
pentru iarbă, pentru ploi, pentru cer, pentru pământ,
pentru tot ce-i lângă noi,
trebuie să nu mai fim ieri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tolstoi încă mai ară
Tolstoi mai ară încă. Atunci când sus, vineți, norii se sparg
Pe cer se deschide-un câmp mai larg decât întreaga lume.
Acolo trudește el, la poarta raiului, c-un picior dincolo de prag
E mult mai înalt decât norii care umbresc acest pământ,
Numai congresul planetelor stă deasupra lui
Și-aleile cerești unde stele noi se nasc, cuvânt după cuvânt.
Purtând țărănesc veșmânt, aplecat peste plug, încă mai ară
Tolstoi, acest înger al păcii. Departe, pe câmp, caii lui
Trec mereu, mereu cu coamele în vânt, la fel ca prima oară.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem
Suntem indivizi, ne mai dividem,
Nici sclavi, nici îngeri, suntem bim-bem,
Ne mai gândim la moarte sau la carte,
Dar toate-s vechi și cam deșarte,
O morțișoară, viișoară,
O draga mea boleșniță,
Un șvarț, un șnițel, veșniță,
Vrei să spui, vere, nene Niță,
Hai, las-o baltă, chiseliță,
Că Sf. Augustin, vezi bine,
Închise ochiul de rușine,
Grav e Tolstoi, dar și mai gravă
Este privirea noastră oarbă,
Nici Durer nu e mai prejos,
Îl doare undeva, în dos,
E clar, totuna-i să fii viu,
Ori meditând într-un sicriu,
Nu plânge drag hipopotam,
Îmi ești prieten, asta am,
Tot lunecând în paradox,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epoci de aur
Epoci de aur cu duiumul,
Libertatea de a fi rob, cumulul,
Alege lanțul, glanțul, glonțul,
Femeia are cheia, banul - șpanul.
Stai pe un taburet, citești din catihet,
Enumeră lagărele, șlagărele, ah, diavolii,
Ei nu au oase, doar idei păroase.
Aristotel s-a dat la fund, luat și bătut
Crunt. Ruinele absorb oxigenul,
Moartea-i mai iute ca trenul,
Moise, Iisus, Mahomet? Iosif a zis Niet.
E ușor să chinuiești un semen,
Chinuiește-l ca pe tine însuți,
Aleargă Tolstoi pe uliți,
Fiodor Mihailovici bate din palme,
Nietzsche s-a închis la dame,
Poporul sforăie, doarme,
Poporul e ca și norul, bubuie și se înșiruie.
Războiul, precum buboiul se sparge,
Infecția ajunge departe,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diptic
Sunt scarabeul de aur în așteptarea
Unei gâze miraculoase, o zână gâză,
În jur roiesc mici iago, cinstiți brutuși,
Mă simt minunat, deși pustnic într-o peșteră
Numai și numai de aur, rostesc cuvinte,
Îi înțeleg pe Spinoza, pe Da Costa,
Pe Jeanne D'Arc o înțeleg cel mai bine,
Uneori, seara, vine la mine Pascal,
Îmi spune, o picătură de apă te poate ucide,
Eu nu-l cred, am devenit un mistic îndărătnic,
Cred mai mult în spirite, decât în cuvintele unor prieteni,
Ce ne lipsește? Nimic, în afara unei mici antante
Cu spirite asemănătoare, eu nu mai pot fi de mult
Împușcat, reînviu mereu cu Dostoievski, Tolstoi,
Strigătul în pustiu se preface în Fata Morgana,
Cu ea mai vorbim în somn, în pustiu,
Acolo aleargă vioi scarabeii de aur.
* * * * * * *
Stau morții-n găoace de lut,
Ca puiul cel nenăscut,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cantina de acasă
eu mi-am petrecut ultimul an între alei și gargare de cafea,
dușuri lungi, saune spontane, trei mișcări de brațe laterale,
învârtitul vaselor ca un jockey, buretele produce muzică sintetică
pentru cine nu știe, așteptând să fiu văzut de patru ochi, dar cum lucrurile
nu merg ca în basme, acești ochi s-au uitat la mine ca niște derbedei,
"băiatu', n-ai și tu un foc?"
"n-am". E răspunsul meu final. Aș adăuga, dacă
mi-ar permite controlorul între vagoane, "vă recomand să
vă luați chiar voi unul sau mai bine zis să vi-l făuriți".
în fine, ultima saună a fost o cameră a sirenelor, oricum e plin
orașul de ambulanțe, poate ar trebui să ne viziteze și pe noi din când în când,
să ne resusciteze piepturile amărâte, du-te vino, hai că e vineri,
dar abia aștept să scap naibii de voi la o cafea, la Hornbach sau la înot.
Tolstoi avea dreptate, ce să mai. Și cumva știu că nu e bine nici așa,
n-are cum, dar sunt și eu destul de cotoi afurisit cu blana în locuri peticite,
și sunt convins că și ceilalți motani fură oase la cantină, le păstrează pentru ei.
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Roosevelt
Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puțin cu George Washington și mult cu Nimrod.*
Tu ești Statele Unite,
tu ești viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus și vorbește încă spaniola.
Ești un exemplar falnic și puternic al rasei tale;
ești cultivat, ești abil; ești opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
ești un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu ești un profesor de energie,
cum spun țicniții din zilele noastre.)
Tu crezi că viața este foc,
că progresul este o erupție;
unde pui glonțul
acolo pui viitorul.
Nu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîntâlnirea cu herder
(veche stampă nordică)
textul despre borges insuficient ca impresie generală
despre buna vedere a lucrurilor și cuvintelor
în joaca lor divină
datorită lui herder
am putut înțelege & face toate lucrurile
declanșând adevărate războaie ale strămoșilor cu sinele general
uneori freudian
alteori conform definiției geniului
deși timpul meu mereu limitat nu-mi permisese să particip la un seminar
pe o asemenea - în fond lecția despre neasemănare a ființelor
-în plenitudinea lor - consecință a războaielor despre care mi s-a relatat foarte rar
că le-ar fi pierdut vikingii - trecând prin sufletul meu
ca prin sinele de general al neamului meu
de după ștefan cel mare
umili plăieși ieșiți la cosit în zi de duminică
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți fugi prea mult din calea morții. Pe Lev Tolstoi, de exemplu, l-a ajuns chiar în prima haltă.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Lev Tolstoi, adresa este: