Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Îmi fac impresia, când mă uit înapoi, c-am purtat în mine viața unui străin... Totdeauna mi-am închipuit sufletul omului ca o visterie cu odăi multe, unele pline de comori, altele deșarte. Mulți oameni, cei mai mulți, trăiesc toată viața în cămăruțele cele goale și veșnic deschise, căci celelalte sunt zăvorâte cu lacăte grele, și cheile lor zac tăinuite în focul chinurilor. Pe mine golul m-a înfricoșat ca și întunerecul. De aceea m-am străduit să găsesc cheile comorilor mele. Dar și comorile sunt înșelătoare. Îndată ce ai descoperit una, râvnești pe cele mai ascunse? Poate cea mai de preț nu ți-o dezvăluie decât moartea, și totuși o dorești cu lăcomia avarului? O fi deșartă chiar râvna aceasta? Fără ea însă viața n-ar mai avea nicio valoare și nu s-ar deosebi întru nimic de viața unei gângănii!? Azi simt c-am descoperit o comoară nouă și trebuie s-o apăr cu orice jertfă!
citat celebru din romanul Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Liviu Rebreanu despre moarte, adresa este: