Cărări albe
Mă ninge încet
pe tâmplele așteptării
o iarnă venită prea devreme
se aștern nămeți
la început de drum
a visului neîmplinit
frânturi de gânduri zac strivite
le calcă timpul în picioare
pe cărări albe nestrăbătute
m-aș ratăci... de n-ai veni cu mine
în poezia iernii fulguită
mă răscolesc dorințe
ce au fost odată
din anotimpuri ce-au trecut
în umbra nopții, steaua noastră
ne veghează
magia unei clipe
ne aduce mai aproape
au trecut anii...
suntem bunici
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (4 ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.
Popasul gândului
Nici nu știi cât dor
cuvintele tale
din prea puținul
pe care-l avem
în lumea cu drumuri
deschise
spre zborul pescărușilor
primăvara este acolo...
printre fulgii ce cad
în albul zilei
mergem pe valul vieții
unde furtunile dispar
bucuriile ne învelesc
în file de poveste.
Să dăm contur urmelor
prin fiorul întâlnirii
să ascultăm muzica inimii
dăinuind în timp
până la popasul gândului tău.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străină umbră
Orizontul își pierde din contur
printre culori de curcubeu
în ploaia visătoare
acolo-n depărtări,
umbră străină, te-ai ascuns
pe cărări albe
într-un feeric decor
mă-nfioară gândul
că-mi ești pereche...
culeg un colț de soare
din cerul toamnei
la hotarul de argint
stropi mari
cad peste clipa
îmbrăcată-n vis
se contopește cu veșnicia
pe care o respiră
în zâmbetul tău,
văd anii mei cum trec
în grabă.
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (31 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Nerostitul cuvânt
Mereu ne atrage nerostitul cuvânt
căutăm prin chemarea glasului
în picurii argintii ai ploii
în dansul răscolitor al vântului
îmbrățișând zorii zilei
alb cuvânt din freamăt de destin
sunt clipe când,
neprevăzutul descoperă lumi
să însenineze chipul în miezul nopții,
sub tăcerea amintirilor
cu palmele pline de stele
mângâi conturul privirii
niciodată nu găsesc cuvintele potrivite
întâmplarea e numele tău
opresc căutările
în umbra iernii reci
așez literele în toate limbile
să înțeleg neînțelesul
timpul se scurge lin
un curcubeu închis
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La casa părintească
Eu n-aș schimba
pentru nimic în lume
străzile vechi,
locurile cu parcuri și lumini,
nopțile albe și râurile fără nume
copacii cu umbră și tăceri
cuvintele ce-n visuri s-au întâlnit
și au rămas un dor nestins
iar ochii tăi cei verzi
ca firul ierbii
înfloreau mereu în primăveri
vântul îmi aduce întruna
tăcute șoapte
și dulci mângâieri
sub cerul albastru
aici, în colțul meu de lume
și acum îmi aduc aminte
de seara cu lună nouă
simt același dor în suflet
pe care inima îl știe
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimensiuni de timp
Târziu am înțeles
golul rămas
într-un cerc de vise albe,
drumuri necunoscute
în intersecții de ninsori
cuvinte sub semn
de întrebare
din iarna plecării tale.
Dezleg pașii pribegiei
din hotarul depărtării
dimensiuni de timp
în unghiuri albastre
de cer.
Am învățat
să cânt balada
răsăritului de soare
în toamna vieții
ritm de miracol
din cartea speranței.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe tăcute
Topesc depărtarea
din ceața groasă
între maluri de vise
țes în cuvinte
priviri nenăscute
se zbate chemarea
în zvâcniri nebune
tremură noaptea-n
arcușul viorii.
Departe la poarta lumii
bătrâne anotimpuri
aleargă.
Dă-mi o fărâmă de nemurire
să fiu iar cu tine
pe dealurile albe
când ceața dispare
cu pasul grăbit
răsare luna
eu mă ascund
în dorințele tale.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de zăpadă
Azi te îmbrac cu fulgi
să-mi fii tăcere albă
în zilele de sărbători
vântul să te aline
cu simfonii de vis
la revărsatul zorilor
să mă aștepți cu flori
din ierni pierdute-n
nopțile de argint
pe fruntea ta brodez
stele din albastru infinit
să simți vibrația mâinilor
cu atingeri de iubire
fiori nestinși, ce ard
pe chipul tău de gheață
ești omul de zăpadă
din grădina mea.
poezie de Maria Ciobotariu (17 decembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe târzii
Trăiești la capătul
gândului meu
mult prea departe
să-mi auzi chemarea
în clipele târzii
te caut,
prin labirintul de umbre
sunt trepte ce urcă
și trepte ce coboară
le număr mereu
din doi în doi
se aprinde o stea
din flacăra de dor
privirea-mi îngândurată
să-mi atingă
nu putem să împărțim bucuria
în noaptea albă
curând se vor așterne ninsori
și pașii se vor pierde
pe poteci înghețate...
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna de basm
Fulgii dansează
la fereastra aburită
unduindu-și brațele-n văzduh
în pași de poezie
prin troiene de lumină
sub tăcerea dimineții
vântul sună
împletindu-și aripile
împodobite cu stele albe
copacii își scutură podoaba
peste clinchetul clopoțeilor
este iarna de basm
în glasuri de copii
se aude bucuria sărbătorilor
din ochii mei,
izvor de fericire
așez iubirea într-un vers
să lumineze
bradul de Crăciun.
poezie de Maria Ciobotariu (10 decembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cupa fericirii
Pe oglinda lacului singuratic
sub strălucirea lunii
a înflorit un nufăr alb
din cupa fericirii
priveam înmărmurită
iubirea prefăcută în esență
atât de pură și de sfântă
tăcere și lumină
este natura
desăvârșind zilele verii
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocei - gingașe flori
Înfloresc ghioceii,
sfidând timpul
în armonia sfântă a privirii
alungând tăcerea
clipelor pierdute
încununând speranțele cu-n zâmbet
gingașe flori
din visuri efemere
privesc prin geamul noii vieți
zilele scăldate în lumină
mugurii răsar în primăveri
din fâșii de pământ
ca o ploaie de dorințe
pictând fericirea
printre fulgii rătăciți
o lume în albă culoare
împrăștie norii noului început
renăscut în zori,
răspândind corole de parfum.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul vals
În zori de zi ascuns în albe poezii
respiră dorul
nu știu de-o fi târziu,
sau prea devreme
din amintiri de mult uitate
încearcă iarăși să mă cheme
cuprind în palme gândul dulce
ce-n lumea mare a rătăcit...
și va zbura din nou spre soare
pe-al toamnei magic covor
doresc să simt doar adierea viselor
ce le-am pierdut
dansez cu stropii mari de ploaie
desprinși din cele patru zări
pe câmpiile aurii
plutesc și abea-mi amintesc
primul vals amețitor...
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești dor, departe...
Respir adânc și
cred în profunzimea gândurilor
scriu cuvinte albe
cu raze de lună
în nopțile ascunse sub stele
când universul cade în visare
o adiere caldă
îmi cutremură privirea
mireasma florilor de tei
în adierea vântului
dau iubirii începutul
ești dor, departe...
la capătul țărmului
marea te mângâie
cu valurile ei
lumi și umbre te-nconjoară
în secundele albastre,
unite peste lume
privim stingheri
cum se stinge flacăra anotimpurilor
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anotimpuri...
Aștern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
și dor nemăsurat
din frământările nopții
timpul aleargă...
prin lumini și umbre
scăntei din raiul vieții
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineții
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început și fără de sfârșit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvășită de gânduri
fărâme de neliniște din glas izvorăsc
iar clipa împletește lanțul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veșniciei.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ceas de sărbătoare
E ceas de sărbătoare
Mă întorc la tine...
descătușez tăcerile
cu aripile dorului
să gust bucuria răsăritului
mi-e sufletul curat
și viața surâde în cercuri de lumină
cad fulgi din spirala timpului
pășesc desculță, înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce țese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în jur...
stelele prind să răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
să trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (6 decembrie 2015)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsori neateptate
Dedicație:
fiicei mele Carmen-Amalia
În ochii tăi
revăd copilăria
cu glasul dulce mă-nfășori
în privire
simt nemărginirea
cerului albastru din pridvor
mă sperie
ninsorile neașteptate
când fulgii vor acoperi
potecile umblate
voi respira adânc
parfum de brad
al clipelor târzii
în diminețile înourate
doar gândul unui vis
se înfiripă
când soarele răsare
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirintul existenței
L
Privesc cerul...
spectacolul nopții fantastic
în spațiul nemărginit
stele în valuri fascinante
luna o floare galbenă
chiar dacă nu o vedem
întotdeauna,
este acolo nerăbdătoare
țesem povești din minuscule fire,
încrezători urcăm spre munte
căutând infinitul
în albul apei,
îmi oglindesc chipul
începem,
jocul timpului cu încredere
tristețea, bucuria sunt ploi
scurte de vară
curgerea vremii mă ajută să văd
în labirintul existenței noastre
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (10 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Ciobotariu despre alb, adresa este: