Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
O singură întâmplare
Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătății
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O singură întâmplare
Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătății
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La casa părintească
Eu n-aș schimba
pentru nimic în lume
străzile vechi,
locurile cu parcuri și lumini,
nopțile albe și râurile fără nume
copacii cu umbră și tăceri
cuvintele ce-n visuri s-au întâlnit
și au rămas un dor nestins
iar ochii tăi cei verzi
ca firul ierbii
înfloreau mereu în primăveri
vântul îmi aduce întruna
tăcute șoapte
și dulci mângâieri
sub cerul albastru
aici, în colțul meu de lume
și acum îmi aduc aminte
de seara cu lună nouă
simt același dor în suflet
pe care inima îl știe
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul
Când razele lunii coboară
peste tanice cărări
un aer pur îmbracă
gândurile mele
privesc luceafărul din cer
ce-mparte nemurirea
picături de rouă,
despărțite-n două
o mângâiere nerostită
străbate pământul
întruchipează cuvântul cu stele
și visuri dulci de iubire
tărzie toamnă vine peste noi
ne îmbracă-n ploi și...
flori de crizanteme
cu lumină argintie.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimensiuni de timp
Târziu am înțeles
golul rămas
într-un cerc de vise albe,
drumuri necunoscute
în intersecții de ninsori
cuvinte sub semn
de întrebare
din iarna plecării tale.
Dezleg pașii pribegiei
din hotarul depărtării
dimensiuni de timp
în unghiuri albastre
de cer.
Am învățat
să cânt balada
răsăritului de soare
în toamna vieții
ritm de miracol
din cartea speranței.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe tăcute
Topesc depărtarea
din ceața groasă
între maluri de vise
țes în cuvinte
priviri nenăscute
se zbate chemarea
în zvâcniri nebune
tremură noaptea-n
arcușul viorii.
Departe la poarta lumii
bătrâne anotimpuri
aleargă.
Dă-mi o fărâmă de nemurire
să fiu iar cu tine
pe dealurile albe
când ceața dispare
cu pasul grăbit
răsare luna
eu mă ascund
în dorințele tale.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Macii roșii din câmpii
Tot mai cred
în vremea calmă
drum cu soare și iubire
în reflexe de lumină
cine știe câte gânduri
geana nopții le adună
într-o lacrimă de lună...
pe cărări de miazănoapte
ca un cântec călător
plouă-n suflet și cuvânt
flori de dragoste și dor
lunga noapte se așterne
peste chipul tău de vară
printre arșița de stele
ard în ruguri din priviri
macii roșii din câmpii,
hora visurilor mele.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea nocturnă
Era o seară tristă
când ai plecat
o ploaie rece umplea strada
și umbrele nopții
cădeau peste sat
timpul trece-n goană printre noi
doar gândul mai luminează visul
ca o mângâiere,
cuvintele curg
în marea de tăcere
sub un colț de cer senin
în necuprinsa zare
deschisă este poarta
pașilor ce vin...
lin se așează toamna,
frunze legănate-n adieri de vânt
cad peste liniștea nocturnă
legată de destin.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Când zorii freamătă de dor
adun cuvintele pierdute
frânturi din visul meu
din albastre nesfârșituri
mă gândesc când ai plecat,
despărțită de timp,
o umbră într-un asfințit de soare
un zbor frânt...
și zilele au început să doară
sub amurgul lăcrimând
mi-ai spus să port în priviri
seninul cerului
și iubirea șoptită din suflet
ești steaua mea ce mă privește
când ploaia rece mă-nconjoară
iar zâmbetul tău...
este mereu o primăvară.
poezie de Maria Ciobotariu (3 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești dor, departe...
Respir adânc și
cred în profunzimea gândurilor
scriu cuvinte albe
cu raze de lună
în nopțile ascunse sub stele
când universul cade în visare
o adiere caldă
îmi cutremură privirea
mireasma florilor de tei
în adierea vântului
dau iubirii începutul
ești dor, departe...
la capătul țărmului
marea te mângâie
cu valurile ei
lumi și umbre te-nconjoară
în secundele albastre,
unite peste lume
privim stingheri
cum se stinge flacăra anotimpurilor
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revărsatul zorilor
Privesc nemărginita zare,
unde cerul...
se contopește cu infinitul
liniștea mă strigă
împletind gânduri cu șoaptele vântului
sub lumina ochilor adânci
mă îmbată răcoarea nopții
mii de fluturi multicolori
poposesc pe patul de flori
cufundat în visare
respir parfumul îmbătător
ce îmbracă timpul
în veșminte argintii
uneori, simt ape vii din adâncuri
și iubiri ascunse în suflete de ghiață
rămân cuvintele dintr-un vers
ce închid pleoapele grele
căutând fericirea
în revărsatul zorilor.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anotimpuri...
Aștern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
și dor nemăsurat
din frământările nopții
timpul aleargă...
prin lumini și umbre
scăntei din raiul vieții
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineții
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început și fără de sfârșit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvășită de gânduri
fărâme de neliniște din glas izvorăsc
iar clipa împletește lanțul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veșniciei.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii - lumina vieți (Celor mai scumpe ființe din viața mea)
E atâta soare și atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinerețea mea și dorul
Cuvintele ce-și au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieții,
Vibrând mereu ca o vioară,
Atunci când gândul mă frământă
Sunteți mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieții
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereții.
Voi sunteți lumina vieții mele
Ați izvorât din inimile noastre
Din frumusețea zorilor albastre
poezie de Maria Ciobotariu (18 septembrie 2012)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea toamnei
Câte dorințe rămân neîmplinite
Și câte vise în noapte mai așteaptă
Dimineți cu soare și parfum
În lumea neînțeleasă prin cuvinte,
Ce au rămas la margine de drum...
Numai izvorul cel cu apă rece
Îmi potolește setea care mă cuprinde
Murmurul vieții se aude lângă mine
Când toamna cu pași repezi vine
De dor și bucurie, când ploaia cade
Și un miros de crizanteme plutește-n aer
Cu prospețime de frunze și culori
Iubirea revine încet, în suflet și-n priviri
Razele de soare îmi dau binecuvântarea
E iarăși toamnă, iar vara-mi spune adio...
Merg liniștită să îmi găsesc cărarea
Îmi este bine să vorbesc cu tine,
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de pescăruș
Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălțam privirea
în brațele de curcubeu
și mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniștea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruș
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaști ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Ciobotariu despre cuvinte, adresa este: