Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.
* * *
Te simt căutându-mă în tăceri nefirești...
arzându-mi
la poarta de gânduri,
cu privirea atârnată de Cer...
cu ochii strălucind,
țintind nemărginirea care suntem...
Pictându-mă din șoapte și dor,
îmi dezlegi gând după gând
și mă deșiri către tine...
În taina mă chemi... și m-alungi...
și-mi șoptești să-ți mai fiu...
Închide ochii, dragul meu...
și pictează-mă, într-un infinit de culoare...
Creează-mă, lasă-mă să alunec desculță,
într-o zbatere cuminte de aripi
pășind, dezgolită de mine... pe hârtia inimii tale...
Nicio picătură de culoare în plus nu voi cerși...
Lasă soarele din tine să curgă o umbră, peste mine... și-atât...
Culorile vibrează, schimonosite de durere... de dor... de iubire...
Prea multe vise de copilă,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
La capătul fiecărui fir de păr
e incâlcită o lacrimă pietrificata
Din ea picura un vârf de cântec de dor
înghețat în privirea-i siropoasă de catifea
peste care el și-a vărsat strălucirea ochilor
Își aluneca degetele peste buze...
printre care el si-a prelins răsuflarea,
gustând ultima soapta pe care i-o lăsase în grabă drumețul..
Își scalda gândurile si-aluneca de-a lungul liniilor palmelor,
pe-acolo pe unde el i-a curs în sânge...
Și toate cuvintele care-i bat la poarta inimii,
scriu o poezie despre el...
Chiar toate...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pe acolo pe unde zboară ea, în înălțimea Cerului...
nu sunt linii marcate...
Și uneori își pierde cărarea.
Se ghidează salbatec
dupa liniile de zbor ale păsărilor... după focul stelelor... după florile anotimpurilor...
Și își întreabă inima cu teamă și cu mirare...
"Sângele tău n-are vreo știre despre nevăzutul drum...?"
Simte că la capăt de drum neștiut, dar pe urme de calda Lumina... e Acasă
Străinul nestrăin o cheamă, mergând pe cale, înaintea-i...
Vântul o ridică și marea înspumată geme...
Însă pe toate le lasă în urmă fără șovăială,
pentru a urma această putere rătăcitoare...
Căci străinul o cheamă, îl aude cum merge pe cale... înaintea-i,
spre Acasă...
Ea știe. Numele lui a fost chemat sub cerul fiecărei dimineți... în rugi fierbinți...
Acum mugurele înflorește
dorește Soare și rouă...
iar floarea deschisă strigă spre lumina care o eliberează...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În sufletul meu pâlpâie o lumânare...
o candelă cu mir sfințit
care se aprinde înalt și viu
cu fiecare ecou al inimii tale arzânde...
ecou și freamăt de dor
fără de vină...
Te răsfrângi în mine
ca-ntr-un lac limpede
precum stelele nopții...
aprinzându-mă... ca pe-o floare de foc...
neașteptată cărare de dor
către tine prin mine... croind...
Îmbrățișează focul... dragul meu
Cuprinde-mă în palme
ca pe-un potir de lumină cerească...
și împărtășește-te...
gustând din preaplinul de iubire...
și încălzește-ți răsuflarea încremenită de preafrig...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să desenezi cu sârg o iluzie...
un dulce miraj...
Să așezi dorința peste dorința... vis peste vis...
și-apoi să-mprăștii totul plângând...
Să alergi pe cel mai impalpabil drum...
ascultând doar palpabilul inimii...
Asta e vie nebunie...
Amețitoare și vie desfășurare
de chemări înăbușite...
și totuși atât de slobode...
Sa te deșiri
ca un ghem arzător către niciunde
și să te-aduni din nou cu infinitul in tine...
Între real si ireal.. și totuși preareal...
Încuind și descuind fereastra către cel mai mare Adevăr...
cu uimire...
zbori în gol...
Însă pe cea mai sigură și bătătorită cărare de lumină...
croită de Cineva
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ascultă zborul, ascultă tăcerea...
Ascultă sunetul cuvântului...
și murmură cu el în șoaptă...
E dorul tău sau al meu...
Ecoul a două strigăte, una și aceeași chemare...
împletite undeva înainte de vremuri...
Urmează-i curgerea...
Urmează-ți inima, în ea e singurul adevăr...
Șoaptele ei îți arată calea...
Lumea nu le-aude și chiar dacă le-ar auzi, nu le-nțelege...
Ascultă în tihnă...
Se aude un freamăt arzător...
Visele noastre fac punți între pământ și astre...
Între tine și mine e un fir de lumină,
iar lumina n-are stavile...
își face loc prin orice fisură a zidurilor...
E o punte sprijinită pe nimic altceva, decât pe sufletele noastre...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să nu-mi colorezi aripa, te rog...
deși e pătată de umbra răstignirii clipei de ieri...
zvâcnește încă,
dar pregătită căderii de azi este,
și pentru zborul de mâine și pentru... povestea de mâine...
Voi păstra arsura și lacrima durerii
ca pe-o picătură de rouă pe petala unei flori albe...
Iar zbaterea, ca pe-o sfântă bătaie de inimă pe altarul propriei înălțări...
Printre cuvinte albe... printre rugi și ploi prea mult așteptate...
printre gânduri curate sau întinate de frig, zbucium și frică...
culeg povești și poeme, din arsura și frângeri... care îndeamnă la zbor...
la și mai înalt zbor...
Pentru că din zbor se nasc destine sau frângeri..
lumini sau dureri....
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Vânt amestecat cu raze vinete
se zbuciuma amețitor la fereastră.
ele poartă urme de plânsete de prin lume adunate.
îmi cânta despre femei cu mâini de roabe...
care-și iau doar noaptea inima în brațe
și-o mângâie într-un ungher al casei
cu cântecul de leagăn al copiilor adormiți.
Se aud din crengi suspine din țărână de mamă
care și-a vândut un zâmbet dureros si-o bucata de carne vie
pentru o picătură de lapte și-un colt de pâine,
copilului să-i mai dea o gură de viață...
Se-aude zvâcnet de lacrimă cu gust de pelin,
De femeie cu vise sfarâmate-ntre zăbrele reci...
Care-si așeaza pe suflet o mânuța și-un zâmbet de copil
... închide ochii și-si spune tânguitor...
cu ochii către cer...
Mamă sunt, femeie poate mâine...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Unde oare să-mi ascund palmele
să nu te mai deseneze în vise?
Cum să alung primul gând și primul surâs
al dimineților mele...
când în el strălucești tu?
Cum să opresc sufletul
să citească neîncetat poezia ochilor tăi?
Cu ce să-mi umplu inima
să nu te mai încapă pe tine...
să nu te mai bată...?
Cum să-mi port pașii...
încât să nu te mai pășească,
iar aripile să nu te mai zboare..?
Cum să înăbuș oare glasul din mine,
să nu te mai murmure
să nu te mai cânte
să nu te mai strige...
Ce să le spun urechilor mele...
când aud într-una chemarea ta -
ecou al propriei mele chemări...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cât zbor într-o mână de humă tremurândă...
Cât cer într-o aripă fără cer...
Și câte șoapte înăbușite, într-un loc surd...
Câtă sete, unde izvoare mustesc de apă vie...
și câtă lumină trecând maiestuos, gemând, prin întunericul lumii,
o urmă fină de pas care vine plecând,
de nimeni întrebat, de nimeni văzut cu adevărat,
și-o șoaptă care caută să respire o clipă infinitul...
Și cât verde!
Amestecă-mă, Doamne,-n întinderea verde...
de pașii celor grăbiți ascunde-mă...
Așterne-mă doar în calea celui ce m-așteaptă,
odihna să-i fiu...
Și oprește-ne destrămarea,
c-un cântec de dor, ne leagă de Cer,
Cu dor nedurut... împletește-ne inimile cu timpul...
În palma Ta, măsoară-mi pașii,
dezgolește-mă de ruini, de dor
și de toată mirarea...
că sunt...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ne căutăm mâinile în miez de noapte...
Ne căutăm prin vise...
soptim fericiri,
sfâșiem doruri...
sfărâmam ziduri peste lume
ne împletim sufletele,
născând răsuflare vie de viața...
Doar în Lumina iubirii invesmantandu-ne...
Atât de-n mine-ti simt pasii...
Atât de vie e în mine curgerea sângelui tau
De simt cum îmi topește orice urma de mine...
Una cu tine făcându-ma...
Bătăile tale de inima se împletesc parca în fiecare farama din fiinta mea...
și te simt conturandu-mi tot ce sunt... tot ce am...
Fiind ca o prelungire a mea
din tine in mine curgând Cerul... Gustam fericirea...
răsuflare peste răsuflare
șoaptă peste șoaptă.
ruga lângă ruga..
Câți pași intre noi topindu-se...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Târziu în noapte,
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară pașii ușor printre file de gând...
măsoară-ti în mine în tihnă, intinderi de patimă și dor..
așterne iubirea încet peste sufletu-mi flamand..
acolo unde, în spatele stelelor nopții,
ca o blanda candelă aprinsă...
tu, sălășluiești...
Și goala și tacuta fiind
îmbracă-mă în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund in mine la umbra lor...
și-acolo să rămâi pentru totdeauna...
Să ne împletim amândoi în aceeași tulpina...
ca un vrej fermecat ce urcă spre cer...
cu șoapta inimii tale potolește-mi setea...
Ia-maă de mâna și poarta-mi lin pașii pe treptele spre zorii albei dimineti
acolo unde tu cu dor mereu m-aștepți...
si mă înveșmântezi in soare
Din lacrima, în psalm de iubire,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îmbătată de-o ametitoare mireasma a inimii mele,
și de calda înveșmântare a soarelui iubirii...
Mă simt la cârma celei mai frumoase corabii de roze,
În brate c-o umbra nedeslușită... dar atât de vibranda...
Plutind prin marea lumii,
sunt deseori zdrobita de apa-mi hămesită...
plutesc în plânsul greu al țărânei dezgolite...
pășind printre sunete amare și îmbătrânite...
Însă corabia-mi alba... calauzita de propria sete...
curge lin pe singurul meu val...
al soarelui, al iubirii, al lunii....
arzând uneori rece,
in arșiță înecându-ma...
Despic însă cu eroism visele...
și le înmiresmez cu rozele ce mă împânzesc...
În susul apei, mă predau în brațele valurilor...
cu sufletul zvâcnind la piept.
Si curg... viu și agale... spre Cer....
cu umbra aceea la pieptu-mi...
în încrâncenata sete de lumina... lumina iubirii...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pe un fir de iarbă îmi voi răsfiră umbra...
ca o dantelă fina de lumina și poezie,
scaldandu-ma intr-un picur de rouă...
lăsând soarele să m-alinte,
să mă deseneze cu razele ce te-au atins pe tine
inmuindu-se in culorile răsuflării tale de dor...
si-n focul inimii tale...
Sa deseneze cald peste mine iubire, cu culorile sufletului tau...
cu șoapte vii desprinse din tine,
alunecând in mine,
contur de văpaie tremurânda, dându-mi....
Bătăile inimii tale insetate
sa mi le. aseze in palme, mângâiere vie sa le fiu...
Atingerea calda a mainilor tale sa stinga arsita ochilor mei, a fiecărei fărâme din mine...
care te astepta printre oameni și vise...
si iarba și ploaie și flori...
în cantec și-n așternuturi reci...
Iar freamătul inimii sa-l stingă cu o adiere fina de vânt, care sa ne. mpleteasca pe-amândoi,
dorurile noastre sa le-aline...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu în noapte...
când toate ceasurile tăioase ale lumii au tăcut...
coboară pașii, Iubirea mea, ușor, printre file de gând...
măsoară-ți în mine în tihnă, întinderi de suspine și dor...
așterne iubirea încet peste suflet-mi flămând...
acolo unde, în spatele stelelor nopții,
ca o blândă candelă aprinsă...
tu sălășluiești...
Cu șoapta inimii tale potolește-mi setea...
Și goală și tăcută fiind,
îmbracă-mă în tine... în tine... în tine...
să-mi crească lăstari de iubire din carne...
să te-ascund în mine la umbra lor...
și-acolo să rămâi pentru veșnicie...
împletiți amândoi în aceeași tulpină...
ca un vrej fermecat de lumină sfântă ce urcă spre Cer...
Ia-mă de mânuță și poartă-mi lin pașii pe treptele spre înalt din Înaltul Iubirii...
acolo unde tu cu dor mereu m-aștepți...
să mă înveșmântezi în El,
cu cântări și psalmi de iubire,
prefăcând în Rai,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ea cântă,
cântă un cântec cald și lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Și ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. și va topi glasul, intr. un suspin..
Își va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îți tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă pașii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
și peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îți desenează in inima, freamăt
atunci își va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
Ea pășește,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ea cantă,
cantă un ultim cântec, parca..
cald și lin..
Care curge peste toate lacrimile lumii..
Și ale tale..
De vrei, va înceta să. ti mai cânte..
Si. și va topi glasul, intr. un suspin..
Își va întoarce cuminte privirea,
dacă asta îți tulbură inima
zdruncinând. o in adâncuri..
Dacă pașii ei către tine te cutremura,
curgerea ei te va ocoli dureros.
Ea pictează,
picteaza cu macii sufletului ei
peste tine..
și peste lume..
Dacă atingerea degetelor ei..
îți desenează in inima, freamăt
atunci își va întinde mâinile doar către Cer..
intr. o ruga smerita..
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tu, Doamne, m-ai făcut nesfârșită...
un izvor de culoare și cântec sfânt
Însă doar lângă Tine, bucuria cântecului meu e desăvârșită
și-atinge adâncurile vieții..
Pâine și vin peste lume fiind...
Tu-mi veghezi și-mi porți glasul în culori vii... scânteietoare...
până la marginile lumii...
Însă doar la poarta templului lui
odihna eu îmi găsesc
Acolo cântecul meu își găsește alinare...
Tu îmi domolești freamătul arzător al inimii...
îngenunchindu-mi țărâna
când se pierde și se sfarmă
în vârtejul acestei imense transfigurări...
Eu n-am nicio putere să mă pot opri...
Însă Tu îmi potrivești pasul cu ritmul acestei neobosite muzici
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O mireasmă dulce mă înfășoară, înfiorându-mă...
... o umbră vie...
Îmi miroase a cald, a soare... a lună și stele...
Îmi ești încâlcit prin suflet... în gânduri și cuvânt..
șoaptele-ți se leagănă pe piele și-n sânge,
Te inspir, uitând să expir,
să-mi rămâi aș vrea...
bătăi de inimă, clopote de moarte și suspine de dor răsucite în zâmbete înghețate...
amestecate cu pași care pleacă,
pleacă înainte să ajungă.
Și-mi arde în lumina ochilor o urmă seacă a visului nevisat...
Da... mă arde năprasnic un vis pictat în noapte... dar risipit în zori.
M-am trezit mirosind a tine...
Pe urmele pașilor îmi cresc flori albe...
purtându-te.
Mi-s ochii de rouă, iar buzele-mi te rostesc...
răsuflu un abur spre o fereastră,
pe care cu degetul conturez chipul tău...
numele tău strig dureros...
sperând o clipă să te mai văd...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aici te iubesc nisipos... răsfirat... amestecat între soare și mare... și cuvinte apoase... învălurate...
Zilele de același soi se urmăresc unele pe altele.
Soarele se dezvăluie în forme care dansează...
Un pescăruș argintiu alunecă din vest... purtându-ți respirația între aripi...
O împletește cu a mea și marea se cutremura într-o răsuflare...
Uneori cate o corabie ne poarta amescându-ne dorurile...
O, catargul unei corăbii...
Singur...
Uneori îmi simt sufletul ud și greu... și cautându-te
În depărtare, marea imi sună și te răsună...
Cântec în port...
Acesta este un port... în mine e un port...
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar...
Te iubesc și printre aceste fire de nisip rotunde...
le măsor conturul și le sfărâm nemărginirile...
și te scriu printre ele... să ramai... sa le ramai...
Îl desenez cu inima mea... cu tălpile mele...
Cu mine te scriu pe nisipuri însetate de noi...
în mare... în vânt... în oameni...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Daniela Bidascu despre inimă, adresa este: