Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Ne transformăm, și idolii ne mor...
Istoria ne cântă imnuri negre,
Le-am învățat... și parcă nu mai dor.
Din lutul caracterelor integre,
Ne transformăm, și idolii ne mor.
Cărări necunoscute luăm în turmă
Și pași-i risipim fără de rost.
Privirea nu mai caută în urmă
La amintirea celor care-am fost.
Unde ne sunt Brâncușii și Cioranii,
Un Eliade, Coandă, sau Enescu?
I-acoperă cu nepăsare ani
În nemișcate firi de Grigorescu.
Din dorul nesecat de Eminescu,
Stăpânul frumuseții din cuvânt,
Mai inventăm forțat un Cărtărescu,
Să ținem adevărul, jurământ.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâtea gânduri, mamă...
Mai este-n noi o urmă de copil
De câte ori rostim cuvântul mamă,
Demultul vine-n astăzi și ne cheamă
Să mai întoarcem timpul din exil.
Mai este-n noi fărâm-aceea mică,
Când teama de-ntunerec și tăcere
Ne tresărea la orice adiere
Iar inima ni se făcea... furnică.
Ma este-n noi dorința de poveste
Așa cum numai mama știe-a spune,
Cu Prâslea cel Voinic și mere bune
Și zâne, colindând, pe la ferestre.
Mai este-n noi un dor de mângâiere
Și de răsfăț... de zâmbetul tăcut,
De palma care-a dat... și n-a durut,
De lacrima-ți căzută în tăcere.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și nu uita să pui un semn...
Pune-ți cuvintele pe rând
Și-nvață-le să cânte
Adună-ți muzica din gând
Dă-i cititorului flămând
Și lasă-l să le-asculte
Din muzica tăcerii lor
Să pună-n suflet hrană
Să aibă-n clipele de dor
Când toate gândurile-i mor
Un leac de pus pe rană
Și nu uita să pui un semn
Din care să-nțeleagă
Că fiecare om e demn
Să aibă un destin solemn
Și lumea lui... întreagă
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi te visez...
Mi-e dor de tine, mamă... și ce dor.
Mă prind trecuturi... și uitări se-adună,
Povești, cu bunătatea ta, să-mi spună,
Și pâinea frământată, din cuptor.
Povești, din înserări, cu mere coapte,
Cu mângâieri din somnul liniștit,
Pe care mâna ta l-a învelit
De-atâtea ori, în clipele din noapte.
Cu timpul care azi, neiertător,
Îmi scrie peste zile, cu regrete,
Cu amintiri pierdute pe-ndelete
Și gânduri rătăcind, de-atâta dor.
Când ai plecat eram prea mic, să știu,
Că drumul tău... ierta atunci păcate.
Am răscolit prin gândurile toate,
Alături, o secundă... să-ți mai fiu.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde timpul îngroapă amintiri
Nu stă-n puterea noastră să-i aruncăm tăcerii
Cuvinte temătoare... pe rostul ei divin.
Se-așterne fără margini, când vine timpul serii
Și-ascunde-n ea trecutul, puțin câte puțin.
Puterea ei destramă, căci totu-i trecător.
Purtând chemări tăcute prin spații siderale
Din nemișcata geană mai pică câte-un dor,
Și tot ce mai rămâne se scutură-n petale.
Prin vise ne mai umblă speranțe rătăcite.
Frânturi de timp adună ce-a mai rămas din noi
Îngemănând puterea în clipe neclintite
Dorinței nesfârșite de-a fi mereu în doi.
E prea departe locul și calea mult prea lungă,
S-au dus prin poarta vieții temutele iubiri.
Doar neumblate gânduri ar mai putea s-ajungă
Acolo unde timpul îngroapă amintiri.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De astăzi nu mai scriu...
M-am hotărât, de astăzi nu mai scriu,
E prea multă risipă de cuvinte.
Și drept să spun, aproape că nu știu
De-or folosi cuiva, de-aci "nainte.
Nu este hotărâre de moment
Sau rezultatul nu știu cărui vis,
Ba, am primit chiar și-un avertisment;
Că prea târziu m-am apucat de scris.
Dac-aș fi fost o iotă mai precoce...
Ar fi-nțeles, primeam și ajutor,
Dar nu am har, chemare și... nici voce,
Mi-a precizat... puțin iscoditor.
Și plictisit, s-a-ntins în jilțul lui
Fin, aurit și "nalt cât o cetate.
Aș fi dorit să spun, dar n-aveam cui,
Că mă simțeam jignit, fără dreptate.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ei nu-s din picăturile de ploaie...
aproape fabulă
Suntem o lume plină de cuvânt,
Lăsat, să ne zidim cu el iubire
Și să trăim cu drag și dăruire
Fată de tot ce poate fi mai sfânt.
O altă lume, tot la fel de sfântă,
Poate cea mai curată dintre ele,
În care, loc, au prea puține rele,
E lumea celor care nu cuvântă.
Și negreșit, sămânța vieții, apa,
Furând câte ceva din amândouă,
Cu picături de ploaie și cu rouă,
O altă lume, marea, o adapă.
Pe fundul ei, tăcute ca o stâncă,
E lumea picăturilor modeste,
Mai fără de păcat și mai celeste,
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Bunget despre cuvinte, adresa este: