Dar albastru de Crăciun
Ninge pieziș
La geamul meu
Văd pe furiș
Ca Dumnezeu
Cerne mărunt
În ochii mei
Ceva mai sunt
Numai de vrei
Albește negrul
Albastrul piere
Ți-aș da întregul
Cer de l-ai cere
poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste neîncepută
Sânii tăi ca doi bujori
Albi, ce nici n-au alăptat,
Sânii tăi ca niște nori
Plini, ce încă n-au plouat.
Sânii tăi, ca două stele
Ce mai ard, ce n-au picat
Pradă ațintirii mele,
Pieptului meu încordat...
Acestor două capcane
Însetate și flămânde
Ca două fiare-oceane
De sânii-ți, stele arzânde.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (30 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potop în derivă
Nu mai scriu, că nu mai știu:
Am uitat cuvintele;
Scriu în vis, dar uit ce-am scris:
Beau ca președintele!
Numai beau, că nu mai vreau
Să-mi urmăresc țintele;
Și pe plac să le mai fac,
Urmându-mi instinctele!
Mi-am lăsat inundat
Locul cu mormintele;
Și plutesc nefiresc,
Bete, simțămintele,
Albe, osemintele!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un doctor genialb
A nins puțin a liniște și-a pace
Și-a vindecare și-a puțin confort,
Nu mă mai simt de parc-aș fi pe ace
Și nu mai spun că nu mă mai suport.
Continuă să ningă, deci voi fi
De-a-ntregul vindecat de disperare,
Mă tem că niciodată nu voi ști
Să-i mulțumesc acestui doctor, care,
Când sufletul mi-e negru și cedează,
El vine alb și mi-l resuscitează.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul
Anotimpurile diferă-ntre ele
După ecou.
Strigă la mine!
Dacă ți-o răspunde colțul ierbii,
Înseamnă că e primăvară;
Dacă ți-o răspunde nisipul fierbinte,
Înseamnă că e vară;
Dacă ți-o răspunde frunza-n vânt,
Înseamnă că e toamnă;
Dacă ți-o răspunde albul,
Înseamnă că e iarnă...
Eu nu ți-oi răspunde,
C-oi vrea să mai strigi.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 septembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul ca o pată (de Paști, în 2013, inspirat de volumul de versuri cu același titlu, al poetului Daniel Murărița, dar și de faptul că soția mea a băgat de seamă că am trei fire de păr alb. La țară fiind, nu am avut oglinzi s-o văd și pe-asta!)
Am trei fire de păr alb, în cap.
Sunt, de-acum, bărbat în toată firea;
Prea puține haine vechi mă-ncap,
Cele noi, rar îmi atrag privirea.
Începutul bătrâneții mele,
M-a surprins atât de mult, încât
N-am oglinzi, ca să mă văd în ele;
Sunt la biata mama... nu-s urât.
Căci și alb de tot de-aș fi și chel,
Cerul nu mi-ar zice-o niciodată;
Mama mea, privindu-mă din el,
Mi-a spus că oglinda e pătată.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Do(a)r nins
În această iarnă trebuie să ningă
Pe lumea cealaltă, prima dată, știu,
Ca și mamei mele să i se mai stingă,
Sub albul zăpezii, dragostea de fiu.
Și dorul de mine, proaspăt semănat,
Negru ca ogorul toamnelor târzii,
Peste care încă numai a plouat,
Peste care, iarnă, te aștept să vii.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezonoptica lu(mi)nii
Te salut, lună plină,
Roata mea de noroc,
Sfera mea de lumină,
Cercul meu alb de foc!
Te salut, umbra mea,
Ce te-ascunzi după mine
De lumina ce-ar vrea
La pământ să se-nchine!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprindere de toamnă
A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine
Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.
Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Colțul iubirii
Bate vântul visurile mele,
Fluierând o doină-n orice os,
Chiar dacă sunt ude și sunt grele,
Oasele de vise plâng duios.
Zori de zori îmi scapătă credința,
Despre ce nu știu ce să mai scriu
Și m-acomodez cu neființa
De parc-aș fi fost vreodată viu.
Reacționez la nepăsare
Tot mai rar și parcă tot mai stins;
Prea puțin iubirea mă mai doare,
Peste rănile-i de când a nins.
Bate vântul, primăvara vine
Și bandajul alb se va-nverzi,
Greieri leneși, harnice albine
Laolaltă mă vor asurzi.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SÂNGELE TĂU, LAN DE MACI
Trupul tău e câmp de maci,
Roșu pe interior,
Pielea ta, când îți dezbraci
Ia, e un văl ușor,
Alb și fin, atât de fin,
Că prin ea, de piele zic,
Văd, chiar dacă doar un puțin,
Lan de maci... în care pic.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul, ce alb sângerează!
Afară e iarnă și nin,
Pământul e, parcă, o țin,
Iar cerul e arcul încor
Ce tace, nu scoate o vor.
Săgețile-s fulgii ce zboa,
Din tolbe de nori când coboa.
Pământul, ce alb sângerea!
Războiul, o iarnă durea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uit...
Mă uit la pozele cu tine,
Spre-a nu muri de dorul tău,
Ce scoate colții albi la mine
Și mârâie ca un dulău.
Mă uit, să nu te uit, la poze,
Niște rețete compensate,
Cu nerecomandate doze
Prescrise de singurătate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă de culori
Cu moartea nu m-amenințați
Cât prin ferestre văd zăpadă,
Căci viața dacă mi-o luați
Mai am în casă o grămadă.
Cu iarna de mă speriați
Mi-e frică, jur, și tremurând
Văz doar nămeți îndoliați
Crescând sub fulgii albi căzând.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.
Mușcate de ger
Mi-e frig de mine. Viscolesc.
Mi-e gerul gură care mușcă,
Mi-e noaptea vremea când albesc,
Mi-e dorul fiară-nchisă-n cușcă.
Ți-e foc de mine. Dogorești.
Ți-e gura două flori mușcate,
Ți-e noaptea vremea când roșești,
Ți-e dorul fiară-n libertate.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea Soarelui
Dimineața, când răsare soa,
Eu l-întreb: Tu ești același, oa?
Nu cumva mai ai, de schimb, un fra
Geamăn? Vă deosebiți la ra.
C-ale tale sunt mai albe, par,
Parcă-s ale lui în plină iar,
Însă noi suntem în toiul ve,
Pielea noastră gustă ce nu ve
Ochiul. Pe scurt, razele UV.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două țigări
Pe cer trec nori
Și niște ciori
Vestesc ninsori
În viața mea
O clipă grea
Să treacă vrea
Un dor și-un foc
O țin pe loc
Nu vor deloc
Să plec să treci
Să trec să pleci
Să ningem deci
Și albi să fim
Să nu mai știm
Că ne iubim
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (8 decembrie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Frumoasă ești, pădurea mea
În rochia multicoloră
A toamnei, care parc-ar vrea
Să-i fim: eu ginere, tu noră.
Sărută bruma friguros
Dovlecii albi de prin grădină,
Gutuile miros frumos
Veghind la geam, ca o lumină.
Vei fi, când primii fulgi de nea
Se vor așterne peste tine,
Frumoasă ca iubirea mea
Și singură, la fel ca mine.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moină
A nins azi-noapte peste sat
Cu flori de cactus înghețate
Și prefăcute-n alb curat
Bandaj peste singurătate.
Cocoșul a cântat mai des
A nopții de la sate doină,
Mi-a spus că mâine va fi moină,
Dar eu nu prea l-am înțeles.
Cuvântul e din limba veche,
N-am să-l mai zic de-acum încolo
Decât la tine la ureche,
Decât atunci, decât acolo.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișor de dor
Inima mea
Fără de tine,
Sângele meu,
Palidă stea,
Ninse coline
Cu brebenei,
Dalb Dumnezeu
De ghiocei...
Sângele meu
Fără de tine,
Inima mea,
Roșu ateu,
În vene pline,
Curgând în van,
Arzândă stea,
De foc satan...
Inima mea, sângele meu,
Șnur împletit: drac, Dumnezeu...
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre alb, adresa este: