Cât mai trăiesc pe-acest pământ,
Să nu-mi dea, cerului îi cer,
O dragoste fără cuvânt
Și-o Bobotează fără ger!
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opera mea: o mare de tăcere neștiută și-o mare de cuvinte ne-nțelese. Sufletul meu: uscatul dintre cele două mări.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Noi suntem, unul fără altul, precum cuvântul "te" fără cuvântul "iubesc" și precum cuvântul "iubesc" fără cuvântul "te".
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele mele nu sunt doar poezie, ci și proză, rugăciuni, banalități, înjurături... Tăcerea mea, în schimb, e doar în versuri.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost întrebat ce au cuvintele mele diferit, unic, viu. În această seară, vă dau un răspuns: Când este frig, ele țin de cald. Atât.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi nebuni de cuvânt
Doi nebuni
Pe pământ
Își făceau
Jurământ
Doi nebuni
Pe pământ
Se certau
Vorbe-n vânt
Doi nebuni
Pe pământ
Se iubeau
Pe Cuvânt
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dorul meu
Mi-e dor de tine uneori
Precum cocoșilor de zori
Precum urechii de cântat
Precum iubirii de păcat
Mi-e dor de tine uneori
Precum mugurilor de flori
Precum oceanului de vânt
Precum tăcerii de cuvânt
Mi-e dor de tine uneori
Și-aș vrea din dorul meu să mori.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potop în derivă
Nu mai scriu, că nu mai știu:
Am uitat cuvintele;
Scriu în vis, dar uit ce-am scris:
Beau ca președintele!
Numai beau, că nu mai vreau
Să-mi urmăresc țintele;
Și pe plac să le mai fac,
Urmându-mi instinctele!
Mi-am lăsat inundat
Locul cu mormintele;
Și plutesc nefiresc,
Bete, simțămintele,
Albe, osemintele!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica de cuvânt
Să nu-ți fie fri
De cel care stri,
Ci de cel ce ta
Și face drepta.
Să nu-ți fie tea
De cel ce cutea,
Când greșești, în fa
Critică să-ți fa.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tăciune și-un cărbune
M-apuc de scris... că n-am de ce,
Mă țin c-o frază foarte lungă,
Și-apoi comprim în fiece
Vers, totul, după ce m-alungă.
Trădez cuvintele și-apoi
Le las în pace să se lupte,
Sperând că din acest război
Vine tăcerea să se-nfrupte.
M-apuc de scris în așteptarea
Unui motiv să nu mai scriu,
Dar parcă mi-am pierdut răbdarea
Și-ntreb orice cuvânt: Ești viu?...
Și-n loc să-l scriu grăbit în piatră,
Îl fac încet un semn în mine,
Precum un țest plouat în vatră,
Cu dorul focului în sine.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tăciune și-un cărbune
M-apuc de scris... că n-am de ce,
Mă țin c-o frază foarte lungă,
Și-apoi comprim în fiece
Vers, totul, după ce m-alungă.
Trădez cuvintele și-apoi
Le las în pace să se lupte,
Sperând că din acest război
Vine tăcerea să se-nfrupte.
M-apuc de scris în așteptarea
Unui motiv să nu mai scriu,
Dar parcă mi-am pierdut răbdarea
Și-ntreb orice cuvânt: Ești viu?...
Și-n loc să-l scriu grăbit în piatră,
Îl fac încet un semn în mine,
Precum un țest plouat în vatră,
Cu dorul focului în sine.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amin
Totdeauna, pentru mine,
De grijă,
Ai răspuns primit,
Am întrebare la timp,
La tine,
La... de doamne.
(Citiți poezia începând cu ultimul cuvânt și terminând cu primul!)
poezie de Marius Robu (10 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de Cuvânt
Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Și la sfârșit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viață; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune la vânt
Să bată vântul,
Să ia cuvântul
Acesta, DOR,
Să-l ducă-n zbor;
Să nu mai fie
Scris pe vecie,
Nici pronunțat,
Ci blestemat
Cu dor cu tot;
Că nu mai pot
Trăi, de dor,
Și nici să mor!
poezie de Marius Robu (18 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc
Tăcerea mea e liniștea de dinaintea tunetului
Ca la o liturghie solemnă ce stă să înceapă sub cerul mut.
Cuvintele tale sunt clopoțeii de la cădelnița diaconului
care pregătește
Momentul în care-ți voi da binecuvântarea
Lăsându-te să te cumineci din mine
În timp ce te voi devora lingându-mă pe bot de cuvintele tale
Până la două.
poezie de Marius Robu din Degeaba (14 martie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace!
Un singur suflet poate duce
Toată iubirea necesară
Pe veci la scară planetară
Precum Iisus a dus o cruce.
Pe care vor s-o răstignească
Războinicii de pe Pământ
E necesar doar un Cuvânt
Suficient să-i biruiască.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt în vânt
Plopul de la fereastra mea
N-are pe ceruri nici o stea
Cu toate că se uită-n sus
A răsărit sau a fost pus?
Nu știu, dar cred c-a răsărit
Chiar de la minus infinit
Și-acuma tinde către plus
L-ai întrebat sau el ți-a spus?
Nu știe încă de cuvânt
Sau știe, dar e prea grăbit,
Că dacă tinzi la infinit
N-ai timp de vorbe spuse-n vânt.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumintea
Din tot ce mi se-ntâmplă rău, gândesc,
Învăț să fiu mai bun și să iubesc.
Dar Dumnezeu m-o crede pe cuvânt
Când mă decid în minte să fiu sfânt
Sau s-o gândi că mintea-mi iarăși minte
Și-n suflet mi-o sufla că-s prea fierbinte?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de o îmbrățișare care să oprească timpul, cuvintele, mintea, respirația, dar să lase fericirea să ne țină ea în viață, ca dovadă că iubirea dintre noi face să avem un singur suflet... împărțit în două trupuri, despărțit în două vieți.
aforism de Marius Robu (21 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Seceta desfrânată
O secetă plângea lâng-o fântână
Și se ruga cu foc lui Dumnezeu:
"Mai lasă-mă, Părinte, doar o lună
Cu soarele vărsat în pieptul meu!"...
Când a venit o ploaie și seceta fecioară
S-a răcorit de-odată din piept și până jos;
Dar a-nceput s-o ude, și-a început s-o doară
Și s-a sfârșit iubirea din visul ei frumos.
Plângea și se ruga lui Dumnezeu,
Că tocmai se trezise dintr-un vis;
I-am auzit cuvintele doar eu,
Dar niciodată-n viață nu le-am zis.
O scetă plângea la poarta mea
Și se ruga să n-o spun la vecine
Că s-a ținut cu soarele și-ar vrea
Să vină să se țină și cu mine!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre cuvinte, adresa este: