Zâmbetul din colțul gurii
Omul e-n măsura-n care crede,
Ochiul e-n măsura-n care vede,
Dar cu gura să se ia în gură,
Doar măsura este în măsură.
Omule, să faci fără măsură
Tot ce vrei, dar când ajungi la gură,
Înainte de deznodământ,
Nu-ți băga toți colții în Cuvânt!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (11 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sclipire de dimineață
Soare, dă-mi să beau lumină,
Ca să pot uita de cei
Doi sâni albi, ca de regină,
Ce domnesc în ochii mei!
Doamnă, dă-mi un sân al tău,
Crud, curat, catifelat,
Vreau din cupa lui, de rău,
Bând, să spun: m-am vindecat!
Sânilor, dați-mi, vă rog,
Drumul mâinii de pe voi,
Ochiul meu, ca un milog,
Vă cerșește pe-amândoi!
Ochiule, dă-mi întuneric,
Vreau să-l beau, să uit cu jind
Sânul alb, curat, feeric
Și balsamul său sclipind!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (24 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
NESĂBUITA-MI STEA
(dedic acest poem vorbelor lui Marin Sorescu:
"E-atâta drum degeaba între stele".)
Stelele cad și ziua, de-i soare sau de-i nor
Și ochiul meu îndură indiferența lor;
La fel de nevăzută mi-e noua ta orbită,
Stea cu lumină mută și cale ocolită
Ce-mi văduvești retina de trecerea-ți grăbită.
Mai liberă ca stelele te crezi,
Pășind alături, sinusoidal,
Făcându-te că ochii nu mi-i vezi,
Purtând pe suflet ochelari de cal
Și necrezând în tot ceea ce crezi
Îți trece timpul rătăcind banal.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Luna este albă, mică și rotundă și frumoasă
Ca un sân de fată mare și cuminte și sfioasă
Razele-i pătrund prin geamuri și pe fața unui prunc
Se opresc șoptindu-i visul. Doamne, unde să mi-arunc
Ochii, sufletul din mine și cu tot ce am în el
Spre lumina ta din ceruri sau spre David-Mugurel?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar albastru de Crăciun
Ninge pieziș
La geamul meu
Văd pe furiș
Ca Dumnezeu
Cerne mărunt
În ochii mei
Ceva mai sunt
Numai de vrei
Albește negrul
Albastrul piere
Ți-aș da întregul
Cer de l-ai cere
poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi - stelele mele
Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Firește, ce stă scris numai în ele.
Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câți ani-lumină s-au mai furișat
Precum Adam în rai, după păcat,
De când am scris, până te furișezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scris în vis
Tot ce fac e ca și cum
Ești cu mine chiar acum,
Dacă nu te văd, închid
Ochii și nu-i mai deschid...
Sunt nevăzător de dor,
Am baston strălucitor,
Alb și reflectorizant
Pentru ochiul tău pliant
Care, ca un evantai,
Alungă boarea din rai
Și-ațâță focul din iad,
Pleoapele tale când cad
Și când se ridică iar,
Ca o forjă de fierar...
Bate fierul, cald cât e,
Și la mine uită-te,
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (23 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsăritul Pământului
Timpul nu trece.
Trec limbile ceasurilor,
De la un semn la altul,
De la o cifră la alta;
Trec oamenii,
De la unul la altul,
De la una la alta.
Timpul: spațiul fix în care se mișcă totul.
Soarele nu răsare,
Nu știe să răsară.
Pământul știe să răsară
Florile, pădurea, grâul.
Pământul: timpul potrivit al încolțirii universului.
Dragostea mea,
Nu trebuie să mergem pe soare
Pentru a privi răsăritul pământului.
Hai să ne culcăm aici, pe creștetul său,
Și-n zori
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuire de primăvară
Înserarea mă pândește
Ca pe-o floare de cireș
Vântul, care își urzește
Din petale, firav preș.
Noaptea mă va spulbera
Sub copite nevăzute;
Un cioban va fluiera
Pilda unei oi pierdute.
Zori de zi, mai zăboviți!
Vreau să țin în clar-obscur
Ochii veșnic istoviți,
Care mă pândesc să-i fur.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (16 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună primăvara
Anotimpul vostru a-nceput de-acum,
Sunteți mai frumoase decât v-am visat,
Ochii voștri fragezi ne zâmbesc în drum,
Trupurile voastre-ndeamnă la păcat,
Vi se întețește pasul, dragi femei,
Și vă-nmugurește sângele-n priviri,
Vi se nasc în minte și vă zburdă miei
Pe-al copilăriei câmp din amintiri.
Bună primăvara, creaturi sublime!
Vă presar în cale mii de ghiocei,
Să vă poarte pașii către înălțime,
Căci sub sfinții îngeri sunteți voi, Femei!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Mi-am uitat amintirile
Când am privit în ochii tăi
Ca-ntr-o fereastră după vis
Mi-am uitat amintirile
De-atunci, prima mea amintire
Sunt ochii tăi din clipa-n care
Mi-am uitat amintirile
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curbura sunet-privire
De nesomn, mă doare mintea,
De nevis, ochiul mă doare,
Pe când inima cumintea
Sună, toacă răbdătoare...
Am nevoie de bătaie,
Însă cine să mă bată,
Dacă inima se-ndoaie
Ca o toacă-ncovoiată?
Inimă, te rog din toate
Ce mă dor fără-ndurare,
Stai cu mine și mă bate
Până fiul meu cel mare
Va putea singur să toace,
Pe vârfuri suit un pic!
Vezi cum sună! Dacă-ți place,
Stai să toace și cel mic!
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (22 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sub soarele văratic, arzător,
Un dar le fac, de astăzi, ochilor.
La Optiprime, trei oameni minunați
V-așteaptă, dacă ochelari purtați,
Să le treceți pragul și să fiți
La fel ca poetul, mulțumiți.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spânzurătoarea din lumină
Unde m-aș putea eu duce,
Să fiu fără Dumnezeu?
În pădure? La răscruce?
Sub un pod? Pe gurgumeu?
Precum ochiul unui laț,
El mă va privi-ntr-o doară,
Strângându-mă cu nesaț;
Umbrei să nu-i fiu povară!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colțul iubirii
Bate vântul visurile mele,
Fluierând o doină-n orice os,
Chiar dacă sunt ude și sunt grele,
Oasele de vise plâng duios.
Zori de zori îmi scapătă credința,
Despre ce nu știu ce să mai scriu
Și m-acomodez cu neființa
De parc-aș fi fost vreodată viu.
Reacționez la nepăsare
Tot mai rar și parcă tot mai stins;
Prea puțin iubirea mă mai doare,
Peste rănile-i de când a nins.
Bate vântul, primăvara vine
Și bandajul alb se va-nverzi,
Greieri leneși, harnice albine
Laolaltă mă vor asurzi.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alinare
Toamna e anotimpul când
Ochii văd păsăretul blând,
Stoluri, din aripioare dând
Galeș, pe îndelete, vrând
Parcă să îndulcească-n gând
Fierea din despărțiri curgând
Ca vinul,
Pelinul,
Veninul
Și chinul.
poezie de Marius Robu (14 septembrie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Test de paternitate
Ochii mei au sărutat
Sâni de frunze crude, verzi,
Dintr-un pom ce-i azi uscat,
Și prin care poți să vezi
Soarele, sân despuiat,
Alăptând guri de amiezi
Al căror tată, ciudat,
Aș fi fost, dar n-am dovezi.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Tine
Dorul e aerul tot mai puțin,
Pe care îl respir când mă abțin
La glasu-ți sfânt cu ochii-nchiși să vin,
Ca o călugăriță să mă-nchin.
La trupul tău frumos ca o icoană
Fără de care trupul mi-e o rană,
Privind cu ochii ficși precum o stană
Care se simte-n ochii tăi o pană.
Respir, de dorul tău, parcă revin
Să m-adumbresc la glasul tău puțin,
Ca un văzduh de plâns la un suspin;
Dorul e aerul tot mai puțin.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mult puțin
Sunt prea mult pentru ce am,
Am prea mult pentru ce sunt;
Ochii mei, cernuți prin geam,
Te iubesc mărunt, mărunt...
Și ce mic mă văd când pasul
Mă trimite-n depărtare;
Numai sufletul, rămasul,
Te iubește mare, mare...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe jar
Se stinge iubirea,
Se-aprind niște stele;
Veghează pieirea
Speranțelor mele.
Ce seară turbată
Mă paște de-acum,
Apusul îndată:
O vatră de scrum.
Ce boltă astrală?
Doar niște scântei
Din spuza finală
A ochilor mei.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre ochi, adresa este: