Textele de mai jos conțin referiri la prostie, dar cu o relevanță mică.
Beția secetei
O pârlie și-o pălie
Vorbeau cu Sfântul Ilie:
Ce ne facem noi, bădie
Că vin zile de urgie?
Scărpinându-se-n chelie
Le-a răspuns că nici nu știe
Dar se va ruga să fie
Secetă ca prin pustie
Până la Sfânta Marie
Va sta ploaia la cutie
Sus în cer, iar pe câmpie
Nici un fir de păpădie.
Una râse din prostie
Cealaltă de bucurie
Că-i va fi curând soție
Unui om de omenie
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credință oarbă
Merg de-a-ndărătelea de când mă știu,
Și-această funcție, născând organ,
Mi-a dezvoltat la spate ochiul viu
Ce se transformă zilnic în ochean.
M-oi fi-ntâlnit în cale cu iubirea,
Pe care-oi fi călcat-o, căutând
În față, dar în spate cu privirea;
Ocheanul meu să vadă neputând.
De-acum e tot mai clar și mai agil,
Arareori mai dau în gropi, de prost,
Crezând că, minte-ngustă de copil,
Urmează ce-a mai fost sau n-a mai fost!
Ocheanul meu, (de nu mi-ar fi crescut!),
Mi-arată că nimic din ce-am văzut,
Nici n-am avut, nici nu mai am, nici n-am pierdut,
Ci, orbital, orbește am crezut.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 7 comentarii până acum.Ce-o fi să fie
Fi-ți-ar trupul tău să-ți fie
De fâșneață, de zglobie
De iubire timpurie
De ulcior cu apă vie
Când o fi să te dai mie?
De cu zori, pe la chindie
Sau la oră mai târzie
Ca rușine să nu-ți fie
Dacă facem vreo prostie.
Viața ta: o clipă vie
Care trece-n dușmănie
Și se zbate-n agonie
Și visează ce-o să fie.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Progresia Sfintei Treimi
Când nu mai am inspirație să scriu,
Ce-ar mai fi de zis?
Mă gândesc la ce nu s-a mai gândit nimeni.
De pildă, când a zis Dumnezeu să fie lumină,
Lumina s-a făcut singură.
Ce, te gândeai c-a scăpărat El?!
I-a lăsat omului să descopere scânteia
În sine.
De fapt, cred că la început
Lumina era dintr-o bucată,
Clară ca bună ziua,
Fără foc întrânsa. Numai pentru ochi;
Reglată bine, tot, treabă, rost...
Curată.
Până a intrat în cârdășie cu focul
Și-a-nceput să ardă, știu fetele cum e...
Mă mai gândesc la faptul că, la început,
Și omul a fost făcut dintr-o bucată,
Căci l-a făcut Dumnezeu bărbat și femeie,
Nu doar una sau doar altul, ce mai una, alta!?
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre prostie, adresa este: