Semn
Dacă mai văd până la stele
Și mai aud până la cuc
E semn că trebuie s-apuc
Și zile bune, după rele.
Dacă mai vezi până la cer
Și mai auzi până la nori
E semn că vei mai fi stingher
Cât vei trăi, dar n-ai să mori.
Dacă mai vezi până la mine
Și mai auzi până la cine
E semn că veșnic te-a făcut;
N-ai auzit și n-ai crezut.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfidare sfioasă
Câte săruturi ale mele
Au loc pe trupul tău frumos?
Multe, iubito, câte stele
Pe cerul nopții luminos.
Că trupul tău e cerul care
Mă strigă să-l sărut mereu,
Sfidând sfios o depărtare
Pe care-o știm doar tu și eu.
poezie de Marius Robu (19 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta Duminică
Sunt al singurătății mele,
M-a cumpărat ca să mă pună
Să curăț praful de pe stele,
Nu de puține ori pe lună.
Iar la sfârșit de săptămână,
Când pleacă la vreo liturghie,
Rămân cu sufletul pe mână,
Dereticându-l pe chelie.
Finalizându-mi episodul,
Datoare nevrând să-mi rămână,
Mă pune să-mi aleg din podul
Cel vechi, o nouă săptămână.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
STILOUL MEU E ÎN DOLIU, MI-A MURIT A DOUA MAMĂ
Azi, tristețea absolută
Mi-a trimis o veste care
Nu poate fi abătută
Și nu are consolare:
Doamna mea Învățătoare
Care mi-a ținut în mână
Mâna dreaptă, cu răbdare,
Scrisului să îi rămână
Roabă pentru veșnicie,
A plecat la cer, se pare,
Îngerilor să le fie
Mamă și învățătoare
Bună, sfântă, ca și mie...
Plâng și simt și spun cinstit
Că din mine, cel ce scrie,
Azi o parte a murit.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe degete
Dac-aș încerca-ntr-o noapte
Să număr stelele de pe cer
Pe degetele tale de la picioare,
Ce mi-ai face să nu mă-ncurc?
Și, dacă m-aș încurca
Și ți-aș săruta fiecare deget,
Nu-i așa că ți-ai dori și tu
Ca universul să fie infinit?...
Și stelele să fie cât mai multe,
Și degetele să ți se-nmulțească,
Să poată gura mea să le sărute;
Cam câte degete ai vrea să-ți crească?...
Să nu mai pot să număr într-o noapte
Și să m-apuce ziua numărând
La degete, la buze, la șoapte și la guri;
Și-n loc de somn, spre ziuă, tu însăți să mă furi
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (7 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe jar
Se stinge iubirea,
Se-aprind niște stele;
Veghează pieirea
Speranțelor mele.
Ce seară turbată
Mă paște de-acum,
Apusul îndată:
O vatră de scrum.
Ce boltă astrală?
Doar niște scântei
Din spuza finală
A ochilor mei.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipitor copil de dor
- Mi-e dor de mama, stelelor!
Îmi face semn din Carul Mare
Cu mâna sa tremurătoare,
Pe care s-o sărut mi-e dor.
- Sărută-ne doar cu privirea
Și taci din gură despre dor,
Poet prieten cu iubirea
Și veșnic fiu risipitor.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune de unire
Întoarce, Doamne, timpul sau ia-ți-l înapoi,
Nu mă lua de lângă perechea vieții mele,
Că n-a mai fost pe lume iubire ca la noi,
Deci n-au fost până astăzi nici despărțiri mai grele!
Începe, Doamne, anul mai îngăduitor,
Când mă ridic de lângă icoana vieții mele,
Și-n locul meu reține, îngenuncheat, un dor
Ce, dacă se ridică, va da cu tâmpla-n stele!
Înveșnicește, Doamne, această clipă-n care
Am stat la fericirea proscrisă vieții mele
(Ținându-mă cu dorul de mână) la picioare;
Suntem un singur suflet și vrem două inele!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la stele, dar cu o relevanță mică.
Mi-e seară
Mi-e seară sufletul, mi-e seară
Și-aș vrea să-l dau din piept afară,
Să nu-i mai fie niciunui
Umil, milă de mila lui.
Mi-e noapte sufletul, să știi,
Cad stelele peste stihii
Și beznă vreau să fie când
Murind, le vei privi căzând.
Mi-e noapte-n suflet, însă tu
Te temi de noapte, iar eu nu.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părerea părerii
Uitasem că pe cer sunt stele
De atâtea nopți cu nor și ceață,
Uitasem că trăiesc o viață
De-atâția ani de zile grele.
Uitasem Luna cum răsare
De-atâtea nopți întunecate,
De-atâta spus că nu se poate
Uitasem să mai pot se pare.
Că m-am uitat în ochi la tine
Și m-am trezit ca dintr-un vis;
Mai luat în brațe și mi-ai zis:
Te strâng de pe cărări străine.
Iubirea mea risipitoare;
Pe care, cât ai căutat...
Ți s-a părut că m-ai uitat,
Ți s-a părut că ți se pare!
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
De ziua ta ți-aș dărui o viață,
De-ar fi posibil însăși viața mea,
Suflet de vis cu zâmbetul pe față,
Zeiță-Lună și Zeiță-Stea!
Și-aș vrea să fiu din viața ta măcar
Un soare ce durează o secundă,
Privirea ta și zâmbetul tău rar
Să mă topească și să mă pătrundă...
Să pot măcar s-apuc să strig și eu
Că știu ce-nseamnă toată fericirea,
Căci m-a pătruns o clipă Dumnezeu,
Cu zâmbetu-i de foc și cu privirea.
Mă simt etern căci m-am atins de tine,
Zâmbind și moartea o voi îndura,
Chiar dacă pentru totdeauna ține,
Cât amintirea-ți nu poate dura.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună seara!
Iubita mea-i plecată printre stele,
Nu am nici "bună seara" cui să-i spun,
Căci nu sunt încă una dintre ele,
Nici soare nu-s, măcar să pot s-apun.
Iubita mea, ce tristă-i fără tine
Singurătatea mea numită viață,
Privesc pe cer în zilele senine
Și-n mine însumi când e nor și ceață.
Nu văd nimic. Doar noaptea mi te-arăți.
N-ai, ziua mea, se pare, cum să fii,
Spunându-mi de nenumărate dăți
Că numai prea târziu poți să devii.
Te cred. M-am resemnat. Aștept să mor,
Să ne iubim definitiv, nebun;
Cât încă-s viu, mai am un ultim dor,
Iubito, "bună seara" cui să-i spun?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (30 mai 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Cu Luna la pas
Geroasă noapte și senină,
Iar pe pământ doi muritori,
Fără să vadă luna plină,
Fac umbre, că sunt călători.
Găinile se culcă-n dud,
Chiar și pe gerul ăsta mare;
Și mersul stelelor l-aud,
Că se visează călătoare.
Îngheață creasta la cocoș,
Copii de frig or fi murind,
Zăresc o babă și un moș
Pășind încet, călătorind.
Nu eu vă spun această poezie,
Ci luna de pe cer mi-a spus-o mie.
sonet de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesimțurile
Nu mai aud cocoși cântând în zori.
În locul nopții n-aș mai vrea să plec,
Suflet să fiu, nu mi-aș mai da fiori,
Floare de-o zi, n-aș vrea să mă petrec!
În satul necopilăriei mele
Cântau cocoșii, parcă murmurând:
Neviața te va duce printre stele,
De unde nu se-aud cocoși cântând!
Mi s-a făcut o liniște-n privire;
Dacă n-aud, măcar să gust, mi-am zis,
Nemoartea mirosind a nemurire,
Ca pipăitul unui orb în vis!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa nemuririi
Aștept să treacă ziua, să vii tu.
Nu-mi mai trimite-n locu-ți niște stele
Și nu mai zăbovi pe cale, nu,
Răsari la timp din visurile mele!
Aștept să treacă noaptea, să apari
În locul soarelui strălucitor
Nu-l mai trimite iară, ci răsari
La timp, căci vreau să fiu nemuritor!
Nemurirea nu e timpul nesfărșit,
Clipa nemuririi cel mai grabnic trece,
Nemurirea-i numai timpul potrivit,
Nicidecum această veșnicie rece.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, dimineața
Eu, dimineața, mă trezesc cu soarele în odaia mea,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că soarele-i doar una dintre stele;
O fi, dar asta e a mea.
Eu, dimineața, mă trezesc cu visul în mintea mea,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că e un vis ca toate visele;
O fi, dar este visul meu.
Eu, dimineața, mă trezesc cu mine în patul meu,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că sunt un om ca toți oamenii;
Oi fi, dar sunt numai al Tău.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune la ger
Focul s-a stins demult în sobă
Doar stelele mai ard în cer;
Sângele meu, bătând o tobă,
Cheamă la nuntă flori de ger.
Nu vă mirați! La nunta mea,
Tocmită cum ce somnul vine,
Din cer mireasa va cădea
Topindu-se la piept la mine.
Gerule, gerașul meu,
Dacă-L vezi pe Dumnezeu,
Spune-I că la nunta mea
S-a topit un fulg de nea;
Semn că primăvara vine
Și că nu mai cred în tine,
Semn că vara nu-i departe
Și că nu mai cred în moarte!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii mei, stele-nviate
De-acum nu voi mai scrie despre stele,
Că sunt și ele niște muritoare,
Se ghemuiesc până se sting în ele,
După ce ard cu multă-nflăcărare.
În ani, peste vreo zece triliarde,
Vor fi cu toate veri în pragul iernii,
Aceste flori de noapte nu pot arde
Cât dragostea din ochii mei, eternii,
De care, când ai dat întâia oară,
Ca și acum, când nu ai ochi să-i vezi,
Mă plâng, știind că poți să-i faci să moară
Și râd, știind că poți să-i înviezi.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (12 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La semănat de praf de stele
Când mă gândesc la tine zbor,
Ai semănat aripi în mine
Și m-ai lăsat încet să mor,
Grăbindu-te să-ți fie bine.
Când mă gândesc la tine cad,
Ai semănat în mine pietre,
Pe care le-ai furat din vad
Și le-ai zidit cu foc în vetre.
Când mă gândesc la tine ard,
M-asemăn unui meteor;
Mi-ar trebui un miliard
De ani cerești, să scap de dor.
Din ochii tăi murind subit,
Să pot de-a pururi accepta
C-am fost doar un meteorit
De lacrimi pe retina ta.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeiască
Când vor ști prunii să citească,
Până și vântul va ști carte;
Ce-i mic mai are timp să crească,
Și ce-i aici va fi departe.
Când vor fi dați la facultate
Salcâmii care cresc sub lună,
Dreptatea va fi nedreptate
Și-nțelepciunea o nebună.
În timp ce stelele vor plânge
Din ceruri, de singurătate,
La nunta noastră se vor strânge
Toți înțelepții din cetate:
Stejarii, cornii și salcâmii...
Dar tu vei fi cea mai frumoasă
Printre toți învățații lumii
Care vor sta cu noi la masă!
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre stele, adresa este: