Toamnă, sac de jucării
Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulți copii,
Timp de basm în care pică
Din toți pomii jucării.
Gureși pui de coțofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.
Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.
Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deși doina vântului
Șuieră prin ea cu foc.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocazie de toamnă
Toamna și-a pus covor de frunze moarte
Pe drumul clandestin ce ne desparte.
Dacă nu știm să profităm, va trece,
Înlocuit de preșul alb și rece
Pe care ne vom teme să călcăm,
De semnele pe care le lăsăm,
Căci urmele se văd și vom fi prinși
Ca doi fornicatori cu ochii ninși,
Ce s-au decis tardiv, ca să mai vadă
Atuul frunzei față de zăpadă.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudat e că-n această iarnă n-a fost nicio zi de vară. Doar zile de toamnă și de primăvară.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Părul Evei
Întreaga mea poezie,
Fără părul tău de foc,
Noapte de toamnă târzie
Și noroc fără noroc.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca cucul
Se-ntoarce toamna dintr-o dată,
După ce nouă luni a stat
De la bărbatul său plecată
La unul tânăr și bogat.
Vorbesc muierile în șoaptă
Că parcă s-a schimbat de când
Bărbatul singur o așteaptă
Și le respinge rând pe rând.
Ce-o fi având, fir-ar a naiba,
De-o iartă când se bate nucul,
Și-n taină-și oblojește zgaiba
Când pleacă, nouă luni, ca cucul?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sec
Venise toamna pe nepusă masă,
Iar vara își făcea, fără plăcere,
Sub ochii unei recepționere,
Bagajele pentru plecat acasă.
Vara mi-o fi de-acum fostă iubire,
De toamnă tocmai m-am îndrăgostit;
Nu-i anotimp de neînlocuit
La recepționeră în privire.
- Iubita mea, de ce nu mi-e de-ajuns
Un anotimp, și sufletul mai cere?
- Iubitul meu, acestea-s efemere,
Sec, recepționera mi-a răspuns.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De o viață sper să vină
Dragostea. În locul ei
Vine toamna... și-alte trei
Anotimpuri... Ce rutină!
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dictare mută
E toamnă la fereastra mea sau dor
Ce picură mărunt, sâcâitor
Pe geamul dintre mine și copaci,
Făcându-mi semn că-i toamnă? De ce taci?
Nu vezi că sufletul mi-e desfrunzit
De buze, ca un mire părăsit,
Ca frunzele răpite de un vânt
Unui copac? Nu spui niciun cuvânt?
Ce suflet copt în ochii tăi cei cruzi
Îți face semn la geam și nu-l auzi?
Nu-i toamna, vara încă n-a trecut,
E dorul meu de tine, surdo-mut.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe
Mi-e numai toamnă fără tine
Și frunze nevăzute cad,
Se scutură păduri în mine
Și sunt al râurilor vad
Pe fund am numai pietre moarte,
Pe maluri doar pescari bătrâni
Mă simt un vas purtat de toarte
Pe la secatele fântâni.
Pe cioburile ce voi fi
Picioarele goale vor călca
Pe care nu le voi răni
Pe care le voi vindeca.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna - mirarea copacilor
De dorul ei,
Îmbrățișez copacii prin pădure,
Care, mirați, îngălbenesc subit,
Și toamna mă găsește chiar acolo.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință de toamnă
E toamnă iar la ușa mea,
Facturi picate stau grămadă,
Ca frunzele... și tare-aș vrea
Să ningă, să nu se mai vadă!
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ar face raiul fără iad?
Și, fără toamnă, ce ar face
Frunzele-acestea care cad
Ca-ntr-un război pe timp de pace?
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădure ce nu știe de secure, îmbătrânind hai-hui, a nimănui
Mă scutur ca o frunză, rămân precum un ram
Și toamnele mă-nvață să mă despart de mine,
L-acomodez cu iarna pe cel care eram,
Lăsându-i primăvara celui ce nu-s, dar vine.
Îmbătrânesc salcâmii când vântu-i desfrunzește,
Dar și când floarea dalbă se primenește-n faguri,
Ne trece timpul, Doamne, l-am născocit orbește,
Căci ne lovim de-a pururi cu tâmplele de praguri;
Și-n fiecare toamnă mai facem un cucui,
Îmbătrânind ca niște salcâmi ai nimănui.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă, Doamne, totul pică
Și-n mintea mea și-n jurul meu,
Apleacă-Te și mă ridică;
Ți-oi fi căzut din portmoneu!
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire dalbă
Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.
Dovelții dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină
Să vă mai spun aș vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură statică
Lumina toamnei stă mirată
De parc-ar fi din rai picată,
Și vântul stă picat nervos
Lângă picioru-i luminos
De foc să nu se mai oftice
Și frunza toamnei stă să pice,
Un ochi pe care-l trece plânsul
Căzut pe gânduri stă și dânsul
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima mea întrebare către poporul meu
Dacă vorbesc mai bine decât doamna
Ce-i premier, și jur pe cele sfinte,
Spunându-vă că vara e ca toamna,
Mă puneți și pe mine președinte?
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedreptate de toamnă-iarnă
Gura ți-e flămândă, plăpândă, gemândă,
Frunza e caducă, uitucă, năucă,
Toamna e bogată, ciudată, mirată,
Iarna mai așteaptă, deșteaptă, nedreaptă...
poezie de Marius Robu (29 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împunsătura de moarte
E toamnă, ploaie, frig și cea,
Borcane pline cu dulcea,
Precum și putina cu var,
În beci, sunt sigure că iar
Care se-apropie pe-afa,
N-are, de-acum, ce să le fa.
E toamnă, ploaie, frig și cea,
La oameni nu-i ca la dulcea
Sau ca la putina cu var:
Se tem de moarte și de iar
Ce vin croite să-i împun,
Pe-afară și pe dinăun.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul
Anotimpurile diferă-ntre ele
După ecou.
Strigă la mine!
Dacă ți-o răspunde colțul ierbii,
Înseamnă că e primăvară;
Dacă ți-o răspunde nisipul fierbinte,
Înseamnă că e vară;
Dacă ți-o răspunde frunza-n vânt,
Înseamnă că e toamnă;
Dacă ți-o răspunde albul,
Înseamnă că e iarnă...
Eu nu ți-oi răspunde,
C-oi vrea să mai strigi.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 septembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre toamnă, adresa este: