Răzbunarea vântului
- O, vântule, drumeț fără popas!
Tu nu te vezi pentru că nu te-ascunzi;
Dar lumea nu pricepe că singurul tău glas
Înseamnă că tu plângi, că te răzbuni sau râzi:
Îți mai aduci aminte că te-am văzut plângând
O dată-n cimitir și-o dată la răscruci?
Iar altă dată știi că te-am văzut râzând
Când în bârlogul serii mergeai ca să te culci?
- Ce n-ai văzut am să-ți arăt eu ție!
Și dac-ai să mai sufli un cuvânt,
Bătându-te, pe crucea ta voi scrie
Că l-ai văzut pe Nevăzutul vânt.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea e o vorbă-n vânt? Dar aerul nu e cu mult mai mult o vorbă-n vânt? Trăiți voi fără aceste "vorbe-n vânt", că eu nu pot!
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
De pe mal
Lacurile cele mai cuminți
Se visează râuri în cascade,
Vânturi, ca ieșitele din minți
Își doresc, noian din cer să cadă...
Apa mea e cel mai liniștit
Iaz, cu nuferi albi, fără talaz,
Cu pescari pe margini, ațipiți
De frumos, de tihnă, de răgaz...
Vântul bălții mele vreau să fiu
Și să mă transform în uragan,
După care să-i arăt că știu
Cât este de mare, de ocean,
De potop, iar eu ce Noe sunt
Și ce arcă mi-am făcut pe mal,
Ascunzându-i, însă, că-s cărunt,
Iar pe fața ei... nici semn de val.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (22 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură statică
Lumina toamnei stă mirată
De parc-ar fi din rai picată,
Și vântul stă picat nervos
Lângă picioru-i luminos
De foc să nu se mai oftice
Și frunza toamnei stă să pice,
Un ochi pe care-l trece plânsul
Căzut pe gânduri stă și dânsul
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea mea
E o elice
De jucărie
Pusă la vie.
Vântul adie
Și-n gând îi zice:
Pune-l să scrie!
Să nu se strice
Sub pălărie
Vreo poezie.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gesturi
Tandrețea picăturilor de rouă
Și-a cuiburilor împletite fin
De ciocul păsărilor care ouă
Și-așteaptă mute puii până vin...
Tandrețea picăturilor de ploaie
Și-a vântului ce nevăzut adie
A focului molatică văpaie
Și mâna mea ce despre toate scrie...
Tandrețea picăturilor de plâns,
De ploaie, de sudoare sau de rouă
În sufletul poetului s-a strâns,
De-aceea mâna mea când scrie, plouă...
De-aceea mâna mea când plouă, scrie
Doar pentru cea mai tandră-ntre femei;
De vânt mi-s degetele când adie
De foc și de mătase, părul ei.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi nebuni de cuvânt
Doi nebuni
Pe pământ
Își făceau
Jurământ
Doi nebuni
Pe pământ
Se certau
Vorbe-n vânt
Doi nebuni
Pe pământ
Se iubeau
Pe Cuvânt
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dorul meu
Mi-e dor de tine uneori
Precum cocoșilor de zori
Precum urechii de cântat
Precum iubirii de păcat
Mi-e dor de tine uneori
Precum mugurilor de flori
Precum oceanului de vânt
Precum tăcerii de cuvânt
Mi-e dor de tine uneori
Și-aș vrea din dorul meu să mori.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuire de primăvară
Înserarea mă pândește
Ca pe-o floare de cireș
Vântul, care își urzește
Din petale, firav preș.
Noaptea mă va spulbera
Sub copite nevăzute;
Un cioban va fluiera
Pilda unei oi pierdute.
Zori de zi, mai zăboviți!
Vreau să țin în clar-obscur
Ochii veșnic istoviți,
Care mă pândesc să-i fur.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (16 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂTE UN DUMNEZEU PE SEARĂ
Seara, femeile mai scutură
Câte-o pătură, câte un covor
Mai țin de coadă câte-o mătură
Mai țin în suflet câte-un pui de dor.
Seara, frunzele copacilor sunt
Obosite de-atâta lumină
Și se mai țin de un cotor în vânt
Și pică doar o dată, fără vină.
Seara, femeile sunt obosite
Și cad în păcate mereu
Vinovate, nebune, iubite
Femeile n-au doar un Dumnezeu.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Canon de suflet
Vântul mă bate,
Căci am greșit:
Am trei păcate
De ispășit.
La cel major,
Mi-e vijelie,
La cel minor,
Numai adie.
Jumate
Comis păcat:
Mă bate
Doar moderat.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (28 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul
Anotimpurile diferă-ntre ele
După ecou.
Strigă la mine!
Dacă ți-o răspunde colțul ierbii,
Înseamnă că e primăvară;
Dacă ți-o răspunde nisipul fierbinte,
Înseamnă că e vară;
Dacă ți-o răspunde frunza-n vânt,
Înseamnă că e toamnă;
Dacă ți-o răspunde albul,
Înseamnă că e iarnă...
Eu nu ți-oi răspunde,
C-oi vrea să mai strigi.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 septembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă sărută nimeni când apun
Mă sărută înserarea
Cum sărută valul marea,
Cum sărută vântul ramul,
Cum sărută ploaia geamul.
Mă sărută despărțirea
Cum sărută cu privirea
Un copil pe gânduri dus,
Trist, al soarelui apus.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă, sac de jucării
Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulți copii,
Timp de basm în care pică
Din toți pomii jucării.
Gureși pui de coțofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.
Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.
Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deși doina vântului
Șuieră prin ea cu foc.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă, sac de jucării
Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulți copii,
Timp de basm în care pică
Din toți pomii jucării.
Gureși pui de coțofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.
Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.
Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deși doina vântului
Șuieră prin ea cu foc.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnie târzie
Aș vrea s-adorm, dar în zadar:
Mi-e rușine de mine cu mine
Mă simt ca un tufan orfan
Și orice pădure îmi este secure
Am fost lăstar în codru rar
Dar mi-au săpat la rădăcini haini
Și din pădure m-au mutat în sat
Cu-o frunză și-un cuțit m-au altoit
Iar frunza s-a făcut în goană coroană
Cu rod bogat, cu rod nemăsurat
Din care nimeni nu mănâncă încă
Și fructele-s lăsate să rupă crengi plecate.
Mă rog să bată vântul sfântul
Să-mi scuture povara și ocara
Că nu-s perfect și eu ca Dumnezeu
Cu merele de aur măcar, de nu de chihlimbar
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (25 martie 2008)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colțul iubirii
Bate vântul visurile mele,
Fluierând o doină-n orice os,
Chiar dacă sunt ude și sunt grele,
Oasele de vise plâng duios.
Zori de zori îmi scapătă credința,
Despre ce nu știu ce să mai scriu
Și m-acomodez cu neființa
De parc-aș fi fost vreodată viu.
Reacționez la nepăsare
Tot mai rar și parcă tot mai stins;
Prea puțin iubirea mă mai doare,
Peste rănile-i de când a nins.
Bate vântul, primăvara vine
Și bandajul alb se va-nverzi,
Greieri leneși, harnice albine
Laolaltă mă vor asurzi.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger suspendat în vise
Îmi suflă vântul prin vene,
Pneumatic, nebunatic;
Sunt un înger fără pene,
Singuratic, enigmatic...
Îmi curge apa din sânge
Prin privire, hidraulic;
Sunt un înger care plânge
De-o murire, somnambulic...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai ai
Mai ai de scris cu mine, Doamne,
Și de-aia mă mai ții pe-aici
Și nici în vântul astei toamne
Nu mă pici.
Mai ai ceva de scris cu mine,
Căci altfel nu pot să-mi explic
De ce, văzând că iarna vine,
Nu mă pic.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (17 octombrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt în vânt
Plopul de la fereastra mea
N-are pe ceruri nici o stea
Cu toate că se uită-n sus
A răsărit sau a fost pus?
Nu știu, dar cred c-a răsărit
Chiar de la minus infinit
Și-acuma tinde către plus
L-ai întrebat sau el ți-a spus?
Nu știe încă de cuvânt
Sau știe, dar e prea grăbit,
Că dacă tinzi la infinit
N-ai timp de vorbe spuse-n vânt.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre vânt, adresa este: