Meşterul Manole şi meşteri

Iartă -mă, Ană (Ana din Balada Meşterului Manole)

Iartă-mă, Ană, că te-am zidit
Într-un zid care a fost de Dumnezeu părăsit,
Iartă-mă, Ană, că ţi-am acoperit sânul nu cu sărutări,
Dar cu piatră albă de granit!
Iartă-mă, Ană, că te-am părăsit,
Ca pe un lucru de nimic
Într-un loc de diavol sfinţit.
Iartă-mă, Ană, dacă mă poţi ierta,
Că nu am zidit în zid şi inima mea!

poezie de Vladimir Potlog (25 iulie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Nu, nu plâng, mi-a răspuns
Măicuţa bătrână,
Cu brâul de lână.

Numai uneori simt că obrazul meu
E pământul
Pe care s-a prăbuşit Meşterul Manole
Şi-atunci, după obiceiul din vechime
Trebuie să-l însemn
Cu două izvoare.

Aşa a fost într-o zi
Când l-am trimis la oaste
Pe fiul meu Tudor,
Primenindu-l, că era duminică dimineaţa,
Cu cămaşa morţii.

Aşa a fost când
A căzut de pe mănăstirea lui
Aurel Vlaicu,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egoismul creator al românului. Meşterul Manole îşi sacrifică iubita, pentru gloria lui personală, de dragul unor ziduri. Pedeapsa aplicată de Negru Vodă mi se pare logică şi justă.

aforism de Valeriu Butulescu din ziarul "Steagul roşu" (1983)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erată la Balada Meşterului Manole

Ora niciodată n-a fost mai exactă
Decât în secunda când ne-am despărţit
Frunza din privire ţi-a rămas intactă
Ignorând o clipă vântul răzvrătit

Şi de-atunci iubito singura icoană
Care mă ţinteşte când mă uit în sus
Este chiar tabloul static în persoană
Care-mi spune zilnic n-am nimic de spus

Dumnezeul ăsta e la fel de mut
Ca şi Dumnezeul care ne-a-ntâlnit
Ca şi Dumnezeul care ne-a făcut
Ca şi Dumnezeul care ne-a zidit

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralelism liric

dacă aş fi fost meşterul Manole
m-aş fi zidit pe mine însumi
aş fi renunţat la sufletul meu greu şi dens
ca o cărămidă arsă în focurile suferinţei
pentru femeie
şi artă

dacă aş fi fost Cristofor Columb
nu aş fi ajuns niciodată
mai departe de coastele femeii iubite
sufletul meu greu şi ruginit
ar fi atârnat ca o ancoră
după corabia trupului meu

dacă aş fi fost Napoleon Bonaparte
m-aş fi exilat singur
pentru că nu pot concepe un alt imperiu
în afară de singurătate
şi nici un alt asediu
în afară de cel al propriei minţi

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păianjen ...

Un păianjen subţiratic
Cu picioare răşchirate,
Ţese pânze blestemate
Numai bune de zăbranic.

Prin nescuturate case,
Mic, cât bobul meu de linte,
Iscusit şi-ager la minte,
Ţese oţelite plase.

Meşter ţesător din fire
Scuipă iţele din gură,
Aşteptând ca vreo făptură
Să se prindă-n împletire.

Întinde în fugă laţul
Agăţând pânze-n unghere,
Răstignite şi stinghere,
Menite să-i umfle maţul.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate marile mituri ale poporului român, "mitul mioarei vizionare", al morţii acceptate cu seninătate, ca o reintegrare în Cosmos, mitul Mânăstirii Meşterului Manole, în care puterile oarbe ale haosului nu pot fi îmblânzite, ordonate, decât printr-un sacrificiu omenesc(fapt notabil şi profund semnificativ, construcţia mânăstirii este intim solidară cu construcţia statului, a principatului Valahiei) şi mitul vânătorii-ritual (intim solidar cu construcţia celuilalt stat român, principatul Moldovei), exprimă la modul cel mai adecvat natura intimă a poporului român.

citat din Ovidiu Cotruş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la vol. "Dumnezeu este singurul meu prieten" – Ana Dragoianu

La cronică, eu nu ascund,
Cum truda mi-e 'mpărţită-n două,
Căci versul este mai profund
Şi autoarea-mi pare nouă.

Cu "y"-grecul din coadă şters
Sub care publica vedeta
Şi-n poezii cu noul vers
Eu n-am recunoscut poeta.

Deasupra ochiului ce plânge
Făcând din lacrimi cugetare
O cronică nu îmi ajunge
Să scriu de Ana autoare.

Cu iambii presăraţi în sole
Eu scrisul i-l percep mai greu:
Ori este Ana lui Manole
Ori prietena lui Dumnezeu?

[...] Citeşte tot

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi, şi spiritul de sacrificiu ia forme duplicitare. Altruist din fire, Meşterul Manole preferă să-şi sacrifice soţia.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2010)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni care trag tare de ei, investesc în educaţia lor, muncesc din greu dar sunt asemenea legendarului Sisif – după ce rostogolesc bolovanul până în vârful muntelui, acesta se rostogoleşte înapoi şi în ziua următoare munca începe de la zero. Ca şi meşterul Manole — ceea ce construieşte ziua, se dărâmă noaptea. Dacă nu simţi tragere de inimă pentru ceea ce faci, dacă nu simţi pasiune, dacă nu experimentezi starea de flux atunci când faci activitatea principală — stare care face să pierzi noţiunea timpului — atunci ai toate şansele să fii o persoană perseverentă însă pe un drum greşit. Şi oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, întoarce-te. Să faci acelaşi lucru şi să speri alte rezultate este nebunie. Aşadar, oamenii care nu şi-au descoperit pasiunea, talentele, vocaţia, care nu au "de ce-ul" foarte clar stabilit, vor afla în curând că merg prin viaţă cu pietre de moară atârnate la gât. O viaţă fără sens ne distruge, oricât de harnici şi perseverenţi am fi. Înainte să investeşti ani din viaţa ta într-un domeniu, activitate sau afacere, asigură-te că ai un sâmbure de pasiune şi spirit pentru lucrul căruia îi vei dedica o mare parte din viaţa ta. Formula succesului: DDV – descoperă, dezvoltă, valorifică.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşterul Manole s-a angajat să ridice o nouă mănăstire. Dar de unde altă Ană?

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!