Fumator pasiv
Atâta am fumat pasiv,
Că nici nu vreau să-mi amintesc.
Am multe baxuri la activ
Și mult noroc... că mai trăiesc.
epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Las-o moartă!
Ești tare supărat pe soartă,
Că mâțele au nouă vieți.
Ce bine-i însă când înveți,
Că vine vremea s-o lași moartă.
epigramă de Mihaela Banu (6 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfidie
Cu toții prinși de-un fir de viață,
De când pârdalnicul Covid
Și-a dat arama lui pe față,
Ne-a pus cu spatele la zid.
epigramă de Mihaela Banu (25 martie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este viața?! Biet copac,
Ce-și trage vlaga prin tulpină,
Până când anii-i vin de hac
Și-l smulg cu tot cu rădăcină.
catren de Mihaela Banu (3 august 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara Soarelui Răsare ...
De mergi în Țara Soarelui Răsare,
Amestec de tărie și candoare,
Te-ntâmpină, de cum îi calci pământul,
Suav parfum ce n-ai visat cu gândul.
Femeile gingașe, ca floarea de cireș,
Încinse-n chimonouri, legate fedeleș,
Îți fac o plecăciune la fiecare pas,
De crezi că-n astă lume doar tu ai mai rămas.
Sfioase, feminine, umblă cu pași mărunți,
Chiar de-n adânc de suflet sunt stânci cioplite-n munți.
Alături li-s bărbații cu sacadatul grai,
Neam de soguni năvalnici și mândrii samurai,
Ce-au apărat de veacuri prin zornăit de săbii
O țară-nconjurată de mări, mânând corăbii.
Călăuziți prin viață de muncă și onoare,
Sfidând cu demnitate a morții răsuflare,
Trăiesc din plin prezentul, după ceremonie:
Asprime și candoare, în dulce armonie.
Își cresc progenitura după un cod din care
Răzbesc două cuvinte: mândrie și onoare.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarul de vieți ...
E paznic la cumpăna vieții,
Chirurgul cu mână dibace,
Zdrobind hâdei hoaște pomeții,
Cu gând iscusit și tenace.
La poarta infernului șade
Și-așteaptă, pescarul de veghe,
Zmulgând ale morții năvoade,
Târându-le cale de-o leghe.
Se-apleacă pe-un trunchi fără vlagă
Cu râvnă trudind, trup și suflet.
Imunda, căscata-n piept plagă,
Apasă pe-un firav răsuflet.
- Să-mi dați bisturiu, pense, ace
Și catgut să-mi dați pe măsură,
Tampoane, că moartea-i vorace,
Cu ele să-nchid cruda-i gură!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu (20 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce grele-mi par aceste zile,
Când zac sub anii-mi troienit.
Din cartea vieții, câte file
Mi-au mai rămas, să scriu sfârșit?!
catren de Mihaela Banu (29 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scurge timpul meu
Se scurge timpul meu. Dar unde oare?!
Mai prind din zbor secunde care cad,
Dar timpul merge-n drumu-i de nomad,
Scurtându-mi viața fără remușcare.
Ornice, clipe prețioase-mi scad.
Pe zimți le smulg, din carnea ce mă doare
Și mi le mistuie cu-nverșunare,
Apoi le-aruncă-n al uitării vad.
Mă saltă valul și la țărm mă scoate,
Izbindu-mă de malul vieții sfânt,
Făcându-mă să văd cu claritate
În calea mea, neexplorat pământ.
Și mă agăț cu mâinile-ncleștate
De-un astăzi, care încă-mi dă avânt.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii ai nimănui și-ai tuturor
Un gând tresăltă-n vis pe-aripi zburând:
Copii uitați de cei din lumea-ntreagă,
Pe care toți părinții îi reneagă,
Aș vrea să vă văd fețele râzând!
Din trupuri prea plăpânde care gem
Sub haina nemiloasă a uitării,
Tresăltă, ca Neptun din spuma mării,
Speranța să vă-nchin un nou poem.
Născuți din neiubire și destin
Ori fii ai sărăciei nemiloase,
Pe masa voastră stat-au mai mult oase,
Paharul vostru fost-a un suspin.
Viața vă este-un crâncen câmp de luptă
Voi, îngeri cu aripile tăiate,
Cu suflete plăpânde, tulburate,
Voi păsări ce zburați cu-aripa ruptă.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia care urcă pe scara socială
Să dai binețe-n stânga, dreapta,
Pe scara vieții când te urci!
Și de va fi să cobori treapta,
Nu te-or lua cu toții-n... furci...
epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de dragă și frumoasă-i viața!
Când din brațe m-a lăsat Morfeu,
M-a lovit în tâmple dimineața,
Dar n-a sfărâmat coșmaru-mi greu.
catren de Mihaela Banu (25 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina vieții înspre ea ne cheamă.
Din cupa sacră a iubirii bem.
Privim în ochii morții fără teamă;
În fața ei cu toți datori suntem.
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca lumânarea ardem cât trăim,
Ori ca țigara ce-a rămas chiștoc.
Și azi, când mor, sărutul tău de foc,
Mi-arată că ne naștem să iubim.
catren de Mihaela Banu (11 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este viața fără de iubire?!...
Un câmp arid, o simplă amăgire,
Un pom voinic cu roade veștejite,
Sau vise-n doi rămase ne-mplinite?!
catren de Mihaela Banu (26 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat din asta ...
Când mi-arătase viața drum drept și cale lină
Și eu, încrezatoare, mi-am pus speranța-n ea,
M-a doborât cu pumnii, m-a smuls din rădăcină,
De-ntreaga mea menire în chin se zvârcolea.
Dacă mi-au șters destinul și calea mi-este frântă
Și universul însuși a asmuțit stihia,
Cu gheare ca de vultur voi apuca frânghia
Temutelor tenebre ce nu mă mai spăimântă.
Am învățat din asta să mă încred în mine,
Că stă-n puterea minții ca să răzbesc prin viață,
Prin viscolul durerii, cu-n rânjet de paiață,
S-ajung in piscul lumii pe căi diamantine.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E viața ca o ceașcă de cafea;
Secretul e să ai cu cine-o bea.
Să-i sorbi caimacul cu atât nesaț,
Să nu fii trist când ai s-ajungi la zaț.
catren de Mihaela Banu (14 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când cu fata popii s-a-nsurat,
Jurai că-i cel mai fericit bărbat.
Cum viața lui e plină azi de spini,
Aruncă vina... caprei din vecini.
catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub pașii tăi ștrengari, frumoasă Evă,
La viață se trezește-ntreaga sevă.
Pe părul împletit în mii de funii,
Ți-am pus cununi de roze și petunii.
catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ador, iubita mea, știi că nu mint.
Pe viața mea și-a celor dragi îți jur.
Mă duc să-nec tristețea mea-n absint;
Mai cugetă o noapte, te conjur!
catren de Mihaela Banu (12 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viața mea, scânteii de iubire,
Nu i-a fost dat s-ajungă fericire.
Din ochii-mi plânși, cad lacrimi de-ntristare,
Ce-au împânzit un câmp de lăcrimioare.
catren de Mihaela Banu (25 decembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mihaela Banu despre viață, adresa este: